Luați aminte! Vegheați… (Mc 13,33-37)
I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:
„Vino, Duhule Sfânt, și unge-mă.
Revarsă-te cu putere și dă-mi viața nouă.
Trezește în mine bucuria. Convertește-mă și convertește comunitatea mea. Fii lumina care mă stimulează la mărturia credibilă. Vino, Duhule Sfânt, în timpul acestui Advent pentru a putea crede și a vesti că Cuvântul se face trup și locuiește între noi. Amin”.
II. Citește Cuvântul lui Dumnezeu: ce spune textul?
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Aveți grijă! Vegheați, pentru că nu știți când va fi timpul! 34 Așa cum un om, plecând în călătorie, își lasă casa și dă putere servitorilor săi, fiecăruia lucrarea lui, iar portarului i-a poruncit să vegheze; 35 vegheați, așadar, căci nu știți când vine stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopții, sau la cântatul cocoșului, sau în zori, 36 ca nu cumva, venind pe neașteptate, să vă găsească dormind! 37 Iar ceea ce vă spun vouă o spun tuturor: Vegheați!”.
III. Meditează în tăcere: ce-ți spune ție textul, ce vrea să-ți dea Domnul?
Viața noastră „se scurge” într-un prezent, însă este condiționată de trecutul nostru și chiar de orizontul necunoscut al viitorului. Pe bună dreptate, în această primă duminică din Advent ne ridicăm privirea spre viitor pentru a lua în considerare ultima și definitiva venire a lui Isus. Ne ridicăm privirea spre viitor pentru a conștientiza că ceea ce este cel mai bun vine de acolo, pentru că vine de la Dumnezeu; pentru că Dumnezeu vine la noi. Prezentul poate să fie dramatic; însă mereu trebuie să fim atenți și deschiși la ceea ce vine, la ceea ce Dumnezeu are pregătit pentru noi. Pentru aceasta, cererea repetată a lui Isus în evanghelia de astăzi: fiți prevăzători, treji, vigilenți, atenți la viitor. Sau ceea ce este același lucru: speranța să fie vie sau să trăim în speranță.
Legată de tema speranței și a vegherii este tema dorinței de vreme ce așteptăm cu atenție ceea ce dorim. Astfel, dorința venirii Domnului este ceea ce alimentează speranța noastră și ne menține treji, vigilenți, așteptând venirea sa. Pentru aceasta ar fi un exercițiu bun pentru Advent să ne întrebăm despre dorința noastră de Dumnezeu ca plinătate a noastră, bucurie a noastră, fericire a noastră, realizare a noastră, totul nostru și pentru totdeauna.
Adventul este timpul care ne este dat pentru ca să învățăm să așteptăm, pentru ca să învățăm să trăim așteptând, pentru ca să nu pretindem să obținem imediat ceea ce vrem, chiar dacă este vorba despre Dumnezeu și despre vederea feței sale.
Întrebări care să ne ajute în reflecția personală:
Care sunt dorințele și așteptările mele față de viitor? Ce aștept în viață? Cred că fericirea mai mult se primește decât se cucerește și că vine de la Dumnezeu? Cred că fericirea deplină este în Dumnezeu, și că Dumnezeu vine la mine la Crăciun? Sunt adormit sau atent, vigilent la venirile lui Dumnezeu în viața mea?
IV. Roagă-te cu Cuvântul meditat: ce-i spui tu Domnului?
V. Contemplă: ce convertire a minții, a inimii și a vieții îți cere Domnul?
VI. Păstrează în inimă, printr-o frază, mesajul pe care l-ai primit și propune-ți acțiuni concrete pentru zilele următoare.
„Isuse, fă-mă atent la venirea ta fără să adorm”
