Duminica a III-a din Timpul Pascal (B)

 I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:

      „Shaddai, Dumnezeul muntelui, care faci din viața noastră fragilă stânca locuinței tale, condu-ne mintea să lovească stânca din deșert, pentru ca să izvorască apă pentru setea noastră. Sărăcia simțirii noastre să ne acopere ca o manite în întunericul nopții și să deschidă inima ca să aștepte ecoul Tăcerii până când zorii zilei, învăluindu-ne cu lumina noii dimineți, să ne ducă, împreună cu cenușa consumată a păstorilor Absolutului care a vegheat pentru noi alături de Învățătorul divin, gustul amintirii sfinte”.

     II. Citește cu atenție Cuvântul lui Dumnezeu (Lc 24,35-48):

     În acel timp, discipolii le-au povestit cele de pe drum și cum a fost recunoscut de ei la frângerea pâinii. ³⁶ Pe când vorbeau ei acestea, Isus a stat în mijlocul lor și le-a spus: „Pace vouă!” ³⁷ Speriați și cuprinși de teamă, credeau că văd un duh, ³⁸ dar el le-a spus: „De ce v-ați tulburat și de ce se ridică aceste gânduri în inima voastră? ³⁹ Priviți mâinile și picioarele mele, căci eu sunt! Pipăiți-mă și vedeți: duhul nu are carne și oase cum mă vedeți pe mine că am!” ⁴⁰ Și, spunând acestea, le-a arătat mâinile și picioarele. ⁴¹ Însă pentru că ei, de bucurie, încă nu credeau și se mirau, Isus le-a spus: „Aveți aici ceva de mâncare?” ⁴² Ei i-au dat o bucată de pește fript. ⁴³ Și luând-o, a mâncat-o înaintea lor. ⁴⁴ Apoi le-a spus: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am spus când încă eram cu voi; că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre mine în Legea lui Moise, în Profeți și în Psalmi”. ⁴⁵ Atunci le-a deschis mintea ca să înțeleagă Scripturile ⁴⁶ și le-a spus: „Așa este scris: Cristos trebuia să sufere și să învie din morți a treia zi ⁴⁷ și să fie predicată convertirea în numele lui spre iertarea păcatelor la toate neamurile. Începând din Ierusalim, ⁴⁸ voi veți fi martorii acestor lucruri”.

     III. Câteva întrebări pentru a ne ajuta la meditație și rugăciune?

1. Cele de pe drum; a fost recunoscut de ei: Câte momente de har există pe drumul existenței noastre? Îl recunoaștem în timp ce frânge cu noi pâinea când se face seară?
2. Isus a stat în mijlocul lor. Priviți și pipăiți-mă, căci eu sunt!: Atingem cu mâna darurile libertății în persoana lui Cristos cel viu și în faptul de a fi împreună?
3. Speriați și cuprinși de teamă, credeau că văd un duh: Care Dumnezeu ne fascinează? Dumnezeul imprevizibilului care este mereu dincolo de lumea noastră mică sau Dumnezeul „fantomă” din dorința noastră atotputernică?
4. De bucurie, încă nu credeau: Bucuria este toiagul nostru de călătorie? Trăiește în noi sentimentul așteptării sau ne mișcăm în umbrele resemnării?Domnul mă privește și mă întreabă: „Ce cauți?”. Ce caut eu cu adevărat? Spre ce se îndreaptă energiile mele, dorințele mele, visele mele?
5. Le-a deschis mintea ca să înțeleagă Scripturile: Unde este creatura imagine în căutarea noastră? Am făcut din Scriptură nostalgie după un Cuvânt lăsat să meargă ca o adiere a Iubirii veșnice printre ramurile durerii umane?

IV. O cheie de lectură:

• v. 35: „În acel timp, discipolii le-au povestit cele de pe drum și cum a fost recunoscut de ei la frângerea pâinii”. Omul este chemat să perceapă prezența nouă a lui Dumnezeu pe drumul său în acel călător care se face recunoscut prin semnele fundamentale pentru viața comunității creștine: Scripturile, citite în cheie cristologică, și frângerea pâini (Lc 24,1-33).
• v. 37: „Speriați și cuprinși de teamă, credeau că văd un duh”. Era necesar pentru discipoli să aibă o experiență intensă a realității corporale a învierii lui Isus pentru a desfășura în mod adecvat viitoarea lor misiune de martori ai veștii bune și a clarifica ideile despre Cel Înviat: nu credeau că era Isus în persoană, dar gândeau că îl văd numai în duh.
• v. 38-40. În tulburarea și în îndoiala discipolilor după înviere apare clar că Isus nu este Mântuitorul celor mari, ci al tuturor oamenilor, oricum ar fi ei, uimiți sau înspăimântați. El, protagonist al drumului Bisericii, parcurge cărările umane ale necredinței pentru a le însănătoși cu credința și continuă să arate mâinile și picioarele în trupul și în oasele credincioșilor.
• v. 45. Credința apostolică în învierea lui Isus constituie cheia hermeneutică pentru interpretarea Scripturilor și fundamentul vestirii pascale. Biblia se împlinește în Cristos, în El este unificată în valența sa profetică și capătă semnificația sa deplină. Omul nu poate singur să înțeleagă Cuvântul lui Dumnezeu. Prezența Celui Înviat deschide mintea la înțelegerea deplină a acelui Mister ascuns în cuvintele sacre ale existenței umane.

V. Roagă-te: Psalmul 4

VI. Propune-ți acțiuni concrete pentru acest timp al Paștelui.