I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:
Doamne Isuse, trimite Duhul tău asupra noastră ca să putem citi și medita Scriptura. Creează în noi tăcerea pentru a-ți asculta glasul în creație și în Scriptură, în evenimente și în persoane, mai ales în cei săraci, suferinzi și marginalizați. Cuvântul tău să ne orienteze, pentru ca noi să fim părtași de puterea învierii Tale și să dăm mărturie că Tu ești viu în mijlocul nostru. AMIN.
II. Citește cu atenție Cuvântul lui Dumnezeu: (Lc 24,13-35)
În aceeași zi, iată că doi dintre discipolii lui Isus se duceau spre un sat al cărui nume era Emaus, care era cam la șaizeci de stadii de Ierusalim. 14 Aceștia vorbeau între ei despre toate cele întâmplate. 15 Pe când vorbeau și se întrebau, Isus însuși, apropiindu-se, mergea împreună cu ei. 16 Dar ochii lor erau ținuți să nu-l recunoască. 17 El le-a spus: „Ce înseamnă aceste cuvinte pe care le schimbați între voi pe drum?” Ei s-au oprit triști. 18 Unul dintre ei, numit Cleopa, răspunzând, i-a spus: „Numai tu ești străin în Ierusalim și nu știi cele petrecute în zilele acestea?” 19 El le-a zis: „Ce anume?” Ei au spus: „Cele despre Isus Nazarineanul, care era profet puternic în faptă și cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor. 20 Cum arhiereii și conducătorii noștri l-au dat să fie condamnat la moarte și l-au răstignit. 21 Noi speram că el este cel care trebuia să elibereze Israelul; dar, cu toate acestea, iată, este a treia zi de când s-au petrecut aceste lucruri! 22 Ba mai mult, unele femei dintr-ale noastre ne-au uimit. Fuseseră la mormânt dis-de-dimineață 23 și, negăsind trupul lui, au venit spunând că au avut vedenii cu îngeri care spun că el este viu. 24 Unii dintre cei care sunt cu noi au mers și ei la mormânt și au găsit așa cum au spus femeile, dar pe el nu l-au văzut”. 25 Atunci le-a spus: „O, nepricepuților și greoi de inimă în a crede toate cele spuse de profeți! 26 Oare nu trebuia Cristos să sufere acestea și să intre în gloria sa?” 27 Și, începând de la Moise și toți profeții, le-a explicat din toate Scripturile cele referitoare la el. 28 Când s-au apropiat de satul spre care mergeau, el s-a făcut că merge mai departe. 29 Dar ei l-au îndemnat insistent: „Rămâi cu noi, pentru că este seară și ziua e de acum pe sfârșite!” Atunci a intrat să rămână cu ei. 30 Și, pe când stătea la masă cu ei, luând pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o și le-a dat-o lor. 31 Atunci li s-au deschis ochii și l-au recunoscut, dar el s-a făcut nevăzut dinaintea lor. 32 Iar ei spuneau unul către altul: „Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și ne explica Scripturile?” 33 Și, ridicându-se în același ceas, s-au întors la Ierusalim. I-au găsit adunați pe cei unsprezece și pe cei care erau cu ei, 34 care le-au zis: „Domnul a înviat într-adevăr și s-a arătat lui Simon”. 35 Iar ei le-au povestit cele de pe drum și cum a fost recunoscut de ei la frângerea pâinii.
III. O cheie de lectură:
Fragmentul evangelic începe descriind cum doi ucenici ai lui Cristos părăsesc Ierusalim și se îndreaptă spre Emaus. Aceasta, nu este o observație pur geografică ci una care exprimă o simbolistică mult mai profundă: cei doi pleacă din Ierusalim adică din locul în care au primit credința, spre Emaus adică spre satul care le oferă posibilitatea de a reveni la viața de mai înainte. Și evanghelistul Luca mai face o observație: „Aceștia erau triști”. Abandonul lor, fuga din comunitatea celor care îl urmau pe Isus Cristos, îi face să fie triști. Nu întâmplător evanghelistul Luca ne oferă doar numele unui singur ucenic, Cleopa, lăsând ca spațiul celuilalt să fie ocupat poate chiar de unul dintre noi.
Evanghelia ne spune că Isus se apropie și începe să meargă împreună cu ei. Nimic mai mult. Iată primul gest al lui Isus: Isus merge cu ei fără să spună nimic. Isus se apropie discret, respectând libertatea omului. După un timp, ascultând Isus ceea ce ucenicii vorbesc, îi întreabă: „Ce înseamnă aceste cuvinte pe care le schimbați între voi pe drum?” Suntem în fața celui de-al doilea gest: Isus care întreabă. Isus nu intervine, Isus îi lasă să povestească. Când ei termină de povestit, abia atunci Isus intervine. Și cum intervine? explicând Scripturile. Iată al treilea gest: Isus care învață. Începând cu Moise și toți profeții Isus le explică că ceea ce s-a întâmplat la Ierusalim este o împlinire a Scripturilor. Apoi Isus vrea să meargă mai departe. Și aici ne aflăm în fața celui de-al patrulea gest: Isus nu intră cu forța în viața omului. Ucenicii îl invită să rămână împreună cu ei și Isus acceptă invitația. La masă el ia pâinea, o binecuvântează, o frânge și o dă apoi ucenicilor. În acel moment ochii celor doi ucenici se deschid și-l recunosc pe Isus la frângerea pâinii. Și fragmentul evanghelic continuă precizând că Isus s-a făcut nevăzut dinaintea lor. Iată cel din urmă gest al lui Isus din Evanghelia de astăzi: Isus se lasă nevăzut.
Dacă la început cei doi ucenici îndepărtându-se de Ierusalim făceau o predică tristă, descurajatoare, în momentul în care îl primesc pe Isus totul se transformă. Ei se ridică imediat de la masă și fără frică se întorc la Ierusalim în plină noapte. Aveau o bucurie mare pe care ei merg să o împărtășească apostolilor.
IV. Câteva întrebări pentru a ne ajuta la meditație și rugăciune?
Care este atitudinea lui Isus în drum spre Emaus? Ce face Isus? Găsesc eu vreo asemănare în viața mea cu modul în care Isus se apropie de ucenicii care mergeau spre Emaus? Oare cât timp s-au bucurat ucenicii de prezența lui Isus după ce l-au recunoscut?
V. Roagă-te: „Tu îmi vei face cunoscută, Doamne, cărarea vieții” (Ps 16).
VI. Păstrează în inimă, printr-o frază, mesajul pe care l-ai primit și propune-ți acțiuni concrete pentru această săptămână.
„Oare nu ne arde inima în noi”.
