I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:

„Doamne Isuse, trimite Duhul tău Sfânt, ca să ne ajute să citim Scriptura, cu aceeaşi privire cu care ai citit-o tu pentru ucenicii de pe drumul spre Emaus. Cu lumina Cuvântului scris în Biblie, tu i-ai ajutat să descopere prezenţa lui Dumnezeu în evenimentele tulburătoare ale condamnării şi morţii tale. Creează în noi tăcerea pentru a asculta glasul tău în creaţie şi în Scriptură, în evenimente şi în persoane, mai ales în săraci şi suferinzi. Asta îţi cerem Isuse, Fiul Mariei, care ni l-ai descoperit pe Tatăl şi l-ai trimis pe Duhul Sfânt. Amin”.

II. Citeşte Cuvântul lui Dumnezeu: ce spune textul? (In 11,1-45)

Era bolnav un oarecare Lazăr din Betánia, din satul Mariei şi al Mártei, sora ei. Maria era aceea care îl unsese pe Domnul cu mireasmă şi îi uscase picioarele cu părul ei. Fratele ei, Lazăr, era bolnav. Aşadar, surorile au trimis să i se spună: „Doamne, iată, cel care-ţi e prieten este bolnav!”. Auzind, Isus a zis: „Această boală nu este spre moarte, ci spre gloria lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat prin ea”.

Deşi Isus îi iubea pe Márta, pe sora ei şi pe Lazăr, când a auzit că este bolnav, a mai rămas două zile în locul în care era. Abia după aceea le-a spus discipolilor: „Să mergem din nou în Iudéea!”. Discipolii i-au spus: „Rabbí, acum căutau iudeii să te bată cu pietre şi tu mergi iarăşi acolo?”. Isus a răspuns: „Oare nu sunt douăsprezece ore într-o zi? Dacă cineva umblă în timpul zilei, nu se poticneşte, pentru că vede lumina acestei lumi. Însă dacă cineva umblă în timpul nopţii, se poticneşte, pentru că lumina nu este în el”.

După ce a spus acestea, a adăugat: „Lazăr, prietenul nostru a adormit, dar mă duc să-l trezesc”. Atunci discipolii i-au zis: „Doamne, dacă doarme, va fi salvat!”. De fapt, Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre somnul obişnuit. Aşadar, Isus le-a spus deschis: „Lazăr a murit şi mă bucur pentru voi că nu eram acolo, pentru ca voi să credeţi. Dar să mergem la el!”. Atunci Tóma, cel numit Geamănul, a spus celorlalţi discipoli: „Să mergem şi noi ca să murim cu el!”.

Când a venit Isus, a aflat că era deja de patru zile în mormânt. Betánia era aproape de Ierusalím, cam la cincisprezece stádii. Şi mulţi iudei veniseră la Márta şi Maria să le consoleze pentru fratele lor. Când a auzit că a venit Isus, Márta i-a ieşit în întâmpinare. Maria însă stătea în casă. Aşadar, Márta i-a spus lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit! Însă şi acum ştiu că tot ce vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da”. Isus i-a spus: „Fratele tău va învia”. Márta i-a zis: „Ştiu că va învia la înviere, în ziua de pe urmă”. Isus i-a spus: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi; şi oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci. Crezi tu aceasta?”. Ea, răspunzând, a zis: „Da, Doamne; eu am crezut că tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu, cel care vine în lume”.

După ce a spus ea aceasta, s-a dus şi a chemat-o pe sora ei, Maria, spunându-i în taină: „Învăţătorul este aici şi te cheamă”. Când a auzit, [Maria] s-a ridicat repede şi a venit la el. Încă nu ajunsese Isus în sat, ci se afla tot în locul unde îl întâmpinase Márta. Atunci iudeii, care erau cu ea în casă şi o consolau, văzând-o pe Maria că s-a ridicat în grabă şi a ieşit, au venit după ea crezând că merge la mormânt ca să plângă acolo. Când a ajuns Maria unde era Isus, văzându-l, a căzut la picioarele lui, spunându-i: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit”. Iar Isus, când a văzut-o că plânge şi că plâng şi iudeii care au venit cu ea, s-a înfiorat în spirit şi s-a tulburat. Şi a zis: „Unde l-aţi pus?”. I-au răspuns: „Doamne, vino şi vezi!”. Şi Isus a lăcrimat. Atunci iudeii au început să spună: „Iată cât de mult îl iubea!”. Dar unii dintre ei au zis: „Nu a putut el, care a deschis ochii orbului, să facă în aşa fel ca acesta să nu moară?”.

Isus s-a înfiorat din nou şi a mers la mormânt. Era o grotă, iar [la intrare] era pusă o piatră. Isus a zis: „Ridicaţi piatra!”. Márta, sora celui mort, i-a zis: „Doamne, miroase de acum, căci e de patru zile”. Isus i-a spus: „Nu ţi-am zis că dacă vei crede vei vedea gloria lui Dumnezeu?”. Au ridicat, deci, piatra. Atunci şi-a ridicat ochii şi a spus: „Tată, îţi mulţumesc că m-ai ascultat. Eu ştiam că mă asculţi întotdeauna. Însă am spus-o pentru mulţimea ce mă înconjoară, ca să creadă că tu m-ai trimis”. Spunând acestea, a strigat cu glas puternic: „Lazăr, vino afară!”. A ieşit mortul legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză, iar faţa lui era înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!”. Mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria şi văzuseră ceea ce făcuse el au crezut în el. 

III. Meditează în tăcere: ce-ţi spune ŢIE textul?

Învierea lui Lazăr deschide calea pentru sosirea Ceasului, al glorificării, care are loc prin moarte. Una dintre cauzele condamnării lui Isus va fi învierea lui Lazăr.

Totul se petrece la Betania, un sătuc la picioarele Muntelui Măslinilor, aproape de Ierusalim. Familia lui Lazăr este oglinda comunităţii Apostolului Iubit de la sfârşitul primului secol, şi al comunităţilor noastre. Betania înseamnă „Casa Săracilor”. Marta înseamnă „Doamna” (coordonatoare): o femeie coordona comunitatea. Lazăr înseamnă „Dumnezeu ajută”: comunitatea săracă aştepta totul de la Dumnezeu. Maria înseamnă „iubita lui Iahve”: imagine a comunităţii. Relatarea învierii lui Lazăr vrea să ne comunice o certitudine: Isus aduce viaţă comunităţii săracilor; El este izvorul vieţii pentru cei care cred în el.

Lazăr e mort. Mulţi iudei sunt acasă la Marta şi Maria ca să le mângâie pentru pierderea fratelui. Reprezentanţii VT nu aduc viaţa nouă. Doar mângâie. Isus este cel care va aduce viaţa nouă! Avem pe de o parte ameninţarea lui Isus cu moartea, pe de altă parte Isus care vine să învingă moartea! În acest context de conflict între viaţă şi moarte se realizează victoria asupra morţii.

Punctul central al momentului este confruntarea dintre modul antic de a crede în înviere care are loc numai la sfârşitul timpurilor, şi modul cel nou, adus de Isus, care, încă de acum învinge moartea.

Trebuie să credem că Învierea este deja prezentă azi în persoana lui Isus şi în cei care cred în el. Asupra acestora moartea nu are nicio putere, pentru că Isus este „învierea şi viaţa”. Marta, chiar dacă nu vede semnul concret al învierii lui Lazăr, îşi mărturiseşte credinţa: „Da, Doamne; eu am crezut că tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu, cel care vine în lume”.

Isus se înduioşează. Atunci când săracii plâng, Isus se emoţionează şi plânge. În faţa plânsului lui Isus, ceilalţi spun: „Iată cât de mult îl iubea”. Acesta este specificul comunităţilor Ucenicului Iubit: iubirea reciprocă între Isus şi membrii comunităţii.

Isus se adresează Tatălui. Tatăl lui Isus este acelaşi Dumnezeu care întotdeauna ascultă strigătul celui sărac (Ex 2,24; 3,7). Isus îl cunoaşte pe Tatăl şi se încrede în El. Dar acum el cere un semn din cauza mulţimii care-l înconjoară, pentru ca să pată crede că el, Isus, este trimisul Tatălui. Apoi strigă cu glas puternic: „Lazăr, vino afară!”. Iar Lazăr iese afară din mormânt. Este triumful vieţii asupra morţii, al credinţei asupra necredinţei. Un agricultor din Brazilia spunea: „Nouă ne revine datoria de a ridica piatra! În felul acesta Dumnezeu învie comunitatea. Sunt oameni care nu vor să dea piatra la o parte şi de aceea în comunitatea lor nu este viaţă!”

IV. Roagă-te cu Cuvântul meditat: ce-i spui TU Domnului?

V. Contemplă: ce CONVERTIRE a minții, a inimii și a vieții îți cere Domnul?

VI. Păstrează în inimă, printr-o FRAZĂ, mesajul pe care l-ai primit şi propune-ţi acţiuni concrete pentru zilele următoare.

„Lazăr, vino afară!”