Sâmbătă, 1 iunie, în cadrul vizitei Sanctității Sale Papa Francis pe meleagurile României orașul Iași a avut și el binecuvântarea prezenței sale, atât în catedrala romano-catolică „Sfânta Fecioară Maria, Regină”, cât și pe platforma Palatului Culturii.
În jurul orei 14.00 platforma Palatului Culturii deja începea să fie neîncăpătoare pentru zecile de mii de pelerini veniți să-l întâlnească pe Papa Francisc. Sufletul fiecăruia ardea de nerăbdare să-l întâlnească pe Vicarul lui Cristos, însă vremea nu era în sintonie cu sentimentele pelerinilor, iar norii care învăluiseră văzduhul dădeau semne nefavorabile, semne confirmate în decursul câtorva minute, timp în care norii și-au stors stropii de ploaie, dar și grindina. Cu toate acestea, ploaia nu a stins văpaia din sufletele credincioșilor care au rămas pe loc în rugăciune. Iar rugăciunea a fost ascultată, ploaia a fost și o binecuvântare întrucât a mijlocit sosirea mai devreme a Sfântului Părinte. Această sosire i-a dat acestuia timp să se odihnească până la momentul stabilit, astfel încât să apară în mijlocul mulțimii cu forțe proaspete.
Între timp atmosfera a fost întreținută de cei care au organizat evenimentul. S-au succedat numeroase momente care ne-au pregătit sufletește pentru primirea Papei, momente ce au constat în mărturii ale unor persoane care reprezintă categoriile de creștini din Dieceza de Iași: copii (Bianca-Irina Dogariu, Daria Luisa Giurgilă), tineri (Ioan-Matei Pieca), familii (Oana-Beatrice și Iulian-Cornel), călugărițe (Sr. Regina Birou) și preoți (Pr. Iosif Păuleț). Alături de aceștia a fost și un premergător al mesajului Sfântului Părinte adresat tinerilor, pr. Michel Remery, fondatorul proiectului Tweeting cu Dumnezeu care a propus un nou material adresat tinerilor Online cu sfinții, accesibil acum și în limba română. Aceste momente au fost o oportunitate de întâlnire a familiei întregite a Diecezei de Iași, pentru înainte de a-l întâlni pe Sfântul Părinte trebuie mai întâi să fim conștienți de fraternitatea noastră, de faptul că adunarea la Iași nu este doar întâlnirea fiecăruia cu Păstorul Bisericii Catolice, ci este întâlnirea noastră, a familiei noastre, a Bisericii. Iar această familie nu este o casă cu ușile închise, ci un trup care își deschide brațele și-i îmbrățișează pe toți ca frați, indiferent de naționalitate, etnie sau confesiune, întrucât Cristos nu este al nostru, este al tuturor.
Prima întâlnire pe care a avut-o Papa Francisc a fost cu bătrânii și bolnavii adunați în catedrala romano-catolică. S-a apropiat ca un adevărat părinte de ei, a spart barierele și i-a îmbrățișat pe cei care-și poartă durerile alături de Cristos. Pe urmă a urcat în papa-mobil și a trecut prin mijlocul mulțimii, privindu-l pe Cristos în mădularele sale. Și a avut grijă să-l vadă pe Cristos întreg, întrucât a parcurs fiecare stradă flancată de pelerini veniți să-l întâlnească. Poporul care îl vedea pe Sfântul Părinte radia de fericire. Și nu numai oamenii, ci și cerul secătuit de nori s-a înseninat.
În jurul orei 18.00 a urcat pe scena pregătită în fața Palatului Culturii. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să așeze la picioarele Maicii Domnului de la Cacica un buchet de flori. Pe urmă Papa Francisc a ascultat cuvântul PS Petru Gherghel și două mărturii, a unui tânăr și a unei bunici. Ne va rămâne în inimi gestul sărutării mâinii celor doi bunici, Elisabeta și Ioan, un gest de prețuire al rădăcinilor acestui popor frumos ce i se așternea în față. Explicația acestui gest ne-a oferit-o în cadrul discursului său care a picurat în fiecare belșug de har.
„Există o rețea spirituală foarte puternică care ne unește, ne „conectează”, ne susține și care este mai puternică decât orice alt tip de conexiune. Sunt rădăcinile noastre: conștiința că aparținem unii altora, că viața fiecăruia este ancorată în viața celorlalți. „Tinerii înfloresc când se simt iubiți”, spunea Eduard. Toți înflorim când ne simțim iubiți. Pentru că iubirea prinde rădăcini și ne cheamă să ne înfigem aceste rădăcini în viața celorlalți. Așa cum ne spun acele frumoase cuvinte ale poetului vostru național, care îi dorea dulcii sale Românii: „fiii tăi trăiască numai în frăție ca a nopții stele” (M. Eminescu, „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”). Eminescu era unul mare, a crescut, se simțea matur, dar nu singur: se simțea fratern, și pentru aceasta vrea ca România, ca toți românii să fie fraterni „ca a nopții stele”. Noi aparținem unii altora, iar fericirea personală se realizează făcându-i fericiți pe ceilalți. Toate celelalte sunt povești. Pentru a merge împreună acolo unde ești, să nu uiți de ceea ce ai învățat în familie. Nu uita rădăcinile tale. […] România este „grădina Maicii Domnului”, și în această întâlnire am putut să-mi dau seama de aceasta, pentru că ea este Mamă care cultivă visurile fiilor, care le păzește speranțele, care aduce bucuria în casă. Este o Mamă duioasă și concretă, care are grijă de noi. Voi sunteți comunitatea vie și înfloritoare, plină de speranță, pe care o putem oferi Mamei. Ei, Mamei, să-i consacrăm viitorul tinerilor, al familiilor și al Bisericii”.
La finalul acestei celebrări mariane a consfințit întreaga adunare Preasfintei Fecioare Maria și ne-a lăsat ca pecete binecuvântarea sa.
Sfântul Paul spunea că suntem scrisoarea lui Cristos scrisă de Duhul Dumnezeului celui Viu pe tablele de carne ale inimii (2Cor 3,3). În această scrisoare scrisă în inimile a zeci de mii de credincioși adunați în această zi la Iași, vizita Sfântului Părinte Francisc va rămâne un paragraf scris nu cu litere de aur, ci cu litere de har.
Ciprian Fechetă
