I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:
„Îţi mulţumesc, Doamne, pentru că îţi dai viaţa pentru mine; îţi mulţumesc, pentru că în pofida trădării mele mori şi îţi verşi sângele, pentru ca să am viaţă veşnică; Dă-mi forţă ca să nu te pierd şi ajută-mă ca în fiecare zi să mă asemăn un pic mai mult cu tine. Isuse, îţi mulţumesc pentru că eşti Învăţătorul meu; Isuse, vreau să fii Domnul; Isuse, te recunosc ca unicul Domn! Amin”.
II. Citeşte Cuvântul lui Dumnezeu: ce spune textul? (Mt 26,14-56)
Atunci, unul dintre cei doisprezece, care se numeşte Iúda Iscarióteanul, s-a dus la arhierei 15 şi le-a zis: „Ce-mi daţi ca eu să‑l dau [pe mâna] voastră?”. Ei au fixat pentru el treizeci de arginţi. 16 Şi de atunci căuta momentul potrivit ca să-l dea [pe mâna] lor. 17 În prima [zi] a Ázimelor, s-au apropiat de Isus discipolii, zicând: „Unde vrei să–ţi pregătim ca să mănânci Paştele?”. 18 El a spus: „Mergeţi în cetate la cutare şi spuneţi: «Învăţătorul zice: timpul meu este aproape. La tine voi face Paştele cu discipolii mei»!”. 19 Discipolii au făcut cum le poruncise Isus şi au pregătit Paştele. 20 La lăsatul serii, [Isus] stătea la masă împreună cu cei doisprezece 21 şi, în timp ce mâncau, a zis: „Adevăr vă spun, unul dintre voi mă va trăda”. 22 Întristaţi peste măsură, ei au început să-i spună unul după altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?”. 23 El, răspunzând, a zis: „Cel care şi-a întins mâna cu mine în blid, acesta mă va trăda. 24 Căci Fiul Omului merge după cum a fost scris despre el, dar vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trădat! Bine ar fi fost pentru omul acela dacă nu s‑ar fi născut!”. 25 Atunci Iúda, cel care avea să-l trădeze, luând cuvântul, l-a întrebat: „Nu cumva sunt eu, rabbí?”. El i-a răspuns: „Tu ai zis!”. 26 Şi, în timp ce mâncau, Isus a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o, a dat-o discipolilor şi le-a spus: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul meu!”. 27 Apoi, luând potirul şi mulţumind, le-a dat lor, spunând: „Beţi din acesta toţi, 28 căci acesta este sângele meu, al alianţei, care se varsă pentru mulţi spre iertarea păcatelor! 29 Vă spun că nu voi mai bea din acest rod al viţei până în ziua aceea în care îl voi bea cu voi, nou, în împărăţia Tatălui meu”. 30 Şi, cântând imnuri, au plecat spre Muntele Măslinilor. 31 Atunci, Isus le-a spus: „Voi toţi vă veţi scandaliza de mine în noaptea aceasta, căci este scris: «Voi bate păstorul şi se vor risipi oile turmei». 32 Dar, după ce voi fi înviat, voi merge înaintea voastră în Galiléea”. 33 Atunci, Petru, luând cuvântul, i-a zis: „Chiar dacă toţi se vor scandaliza din cauza ta, eu nu mă voi scandaliza niciodată”. 34 Isus i-a zis: „Adevăr îţi spun, chiar în noaptea aceasta, înainte de a fi cântat cocoşul, de trei ori mă vei renega”. 35 Petru i-a zis: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu tine, nu te voi renega”. Şi toţi discipolii spuneau la fel. 36 Atunci Isus a venit împreună cu ei într-un loc numit Ghetsémani şi le-a spus discipolilor: „Staţi [aici] până când, mergând acolo, mă voi ruga!”. 37 Şi, luând cu sine pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedéu, a început a se întrista şi a se tulbura. 38 Atunci le-a spus: „Sufletul meu este trist până la moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi cu mine!”. 39 Şi, mergând puţin mai încolo, a căzut cu faţa la pământ rugându-se şi spunând: „Tată! Dacă este posibil, să treacă de la mine potirul acesta! Dar nu cum vreau eu, ci cum [vrei] tu”. 40 Apoi a venit la discipoli şi i-a găsit dormind. Atunci i-a zis lui Petru: „Aşa, n-aţi putut veghea cu mine [nici măcar] un ceas? 41 Vegheaţi şi rugaţi-vă ca să nu intraţi în ispită! Căci duhul este plin de avânt, dar trupul este slab”. 42 Iarăşi, pentru a doua oară, a plecat şi s-a rugat, spunând: „Tată! Dacă nu este posibil ca să treacă acest [potir] fără ca să-l beau, să se facă voinţa ta!”. 43 Venind, din nou i-a găsit dormind, căci ochii le erau îngreuiaţi de somn. 44 Lăsându-i, din nou a plecat şi s-a rugat pentru a treia oară, spunând iarăşi aceleaşi cuvinte. 45 Atunci a venit la discipoli şi le-a spus: „Dormiţi mai departe şi odihniţi-vă! Iată, a venit ceasul şi Fiul Omului este dat pe mâna păcătoşilor! 46 Ridicaţi-vă, să mergem! Iată, cel care mă trădează este aproape!”. 47 Pe când încă mai vorbea, a venit Iúda, unul dintre cei doisprezece, şi, împreună cu el, o mulţime mare, cu săbii şi ciomege, din partea arhiereilor şi a bătrânilor poporului, 48 iar trădătorul lui le dăduse un semn, spunând: „Cel pe care îl voi săruta, acela este; prindeţi-l!”. 49 S-a apropiat îndată de Isus şi i-a zis: „Bucură-te, rabbí!”. Şi l-a sărutat. 50 Dar Isus i-a spus: „Prietene, pentru aceasta ai venit!”. Atunci, apropiindu-se, au pus mâinile pe Isus şi l-au prins. 51 Şi, iată, unul dintre cei care erau cu Isus, întinzându-şi mâna, a scos sabia, l-a lovit pe unul dintre servitorii marelui preot şi i-a tăiat urechea. 52 Atunci Isus i-a zis: „Pune-ţi sabia la locul ei, căci toţi cei care pun mâna pe sabie de sabie vor pieri. 53 Sau crezi că n-aş putea să-l rog pe Tatăl meu şi mi-ar pune îndată la dispoziţie mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? 54 Dar cum s-ar mai împlini Scripturile, că aşa trebuie să fie?”. 55În acel ceas, Isus le-a spus mulţimilor: „Aţi ieşit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să mă prindeţi. Zi de zi stăteam în templu, învăţând, şi nu m-aţi arestat. 56 Toate acestea s-au făcut ca să se împlinească Scripturile profeţilor”. Atunci, toţi discipolii, părăsindu-l, au fugit.
III. Meditează în tăcere: ce-ţi spune ŢIE textul?
vv. 14-16: Iuda motivat de iubirea sa de bani, ambiţie, egoism, frică sau necredinţă în Isus, a decis să-l predea şi face asta pentru o sumă foarte mică, aşa cum este cantitatea de 30 de shekels (monede) de argint, acelaşi preţ care se plătea drept compensaţie pentru un sclav.
vv. 20-30: Isus îi trimite pe discipoli la Ierusalim pentru a face pregătirile necesare pentru cina de Paşte, care era parte din tradiţia iudaică, la începutul sărbătorii Paştelui. La cină se mânca numai pâine azimă; de asemenea nu se putea ţine pâine dospită în case, de vreme ce aceia care o aveau erau excluşi. Această tradiţie a fost dată de Dumnezeu lui Moise şi Aron pentru poporul lui Israel (Ex 12,14-20).
Însă de data aceasta Isus îi trimite să pregătească aceea care va fi ultima „sa” cină, Paştele „său”, în care se vor împărţi trupul său şi sângele său, pentru a da astfel mântuire întregii omeniri, rămânând în felul acesta ca o instituţie perpetuă pentru toate generaţiile (Ex 12,14).
Stând la masă cu discipolii săi, Isus dă o veste: că unul dintre cei care întinge pâinea în acelaşi blid cu el îl va trăda, pentru a-l da în mâinile duşmanilor săi. Iuda nu a înţeles că acest Isus care stătea la masă cu el, era Mântuitorul. Isus îi răspunde spunând „tu ai zis”, declarând astfel că el deja ştia cine era cel care îl va trăda şi afirmându-i că a ieşit din gura lui păcatul care după aceea îl va apăsa.
Sângele care se va vărsa pe cruce va sigila noua alianţă anunţată de profeţi, care este izvorul mântuirii pentru cel care o acceptă.
vv. 31-35: Pentru Matei este foarte important să arate legătura care există între Vechiul şi Noul Testament. Menţionează citatul lui Isus „Voi bate păstorul şi oile din turmă se vor risipi” scris de Zaharia. Astfel demonstrează că el era cel în care se împlinea ceea ce s-a profeţit în Vechiul Testament. Trebuie să observăm că Isus profeţeşte tăgăduirea lui Petru, însă nu numai abandonul lui Petru, ci şi abandonul celorlalţi discipoli, aşa cum vedem mai departe în text.
vv. 36-46: Simţind Isus că momentul său cel mai dificil este din ce în ce mai aproape, merge să se roage şi ia cu el trei dintre discipolii săi pentru ca să-l însoţească; îi invită să se roage pentru ca să poată suporta ceea ce urma să se întâmple, însă ei adorm. Isus este trist şi pe lângă asta este singur: cei care spun că îl iubesc nu pot nici măcar să vegheze.
vv. 47-56: Iuda se apropie de Isus, îl sărută şi îl numeşte prieten; aceste semne de afecţiune denotau simpatie între iudei, însă Iuda le foloseşte pentru a-l trăda pe Isus. Pentru ce Isus îl numeşte prieten deşi ştia că l-a trădat? Isus, înainte de a începe Pătimirea sa, ne demonstrează că el nu simte supărare, nici faţă de cel care îl trădează, el moare pentru toţi, până şi pentru cel care îl trădează.
IV. Roagă-te cu Cuvântul meditat: ce-i spui TU Domnului?
V. Contemplă: ce CONVERTIRE a minții, a inimii și a vieții îți cere Domnul?
VI. Păstrează în inimă, printr-o FRAZĂ, mesajul pe care l-ai primit şi propune-ţi acţiuni concrete pentru zilele următoare
„Prietene, pentru aceasta ai venit!”