I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:
„Tată Sfânt, Fiul tău, Isus Cristos, se roagă deja pentru noi, dar Tu să faci ca şi inimile noastre să ţi se deschidă într-o rugăciune profundă, intensă, adevărată, luminoasă în rândurile acestui Cuvânt al tău pe care îl citim şi care pentru noi este viaţă. Trimite-ni-L pe Mângâietorul, Duhul adevărului, pentru ca nu doar să locuiască la noi, ci să intre şi să rămână în noi pentru totdeauna. El este focul iubirii care te uneşte cu Isus, este sărutul pe care îl schimbaţi între voi fără încetare; fă ca şi noi, prin Cuvântul tău, să putem intra în această iubire şi să trăim din ea. Atinge-ne duhul, mintea, toată fiinţa noastră, ca să putem primi poruncile tale, ascunse în aceste puţine versete, să le împlinim, adică să le trăim în totalitate şi în adevăr, în faţa Ta şi a fraţilor noştri. Amin”.
II. Citeşte Cuvântul lui Dumnezeu: ce spune textul?
14 15 Dacă mă iubiți, veți păzi poruncile mele 16 și eu îl voi ruga pe Tatăl, iar el vă va da un alt Mângâietor ca să fie cu voi pentru totdeauna, 17 Duhul adevărului, pe care lumea nu-l poate primi pentru că nu-l vede și nici nu-l cunoaște. Dar voi îl cunoașteți pentru că rămâne la voi și va fi în voi. 18 Nu vă voi lăsa orfani. Voi veni la voi. 19 Încă puțin și lumea nu mă va mai vedea. Voi, însă, mă veți vedea; pentru că eu trăiesc, veți trăi și voi. 20 În ziua aceea veți cunoaște că eu sunt în Tatăl meu, iar voi în mine și eu în voi. 21 Cine are poruncile mele și le păzește, acela mă iubește, iar cine mă iubește va fi iubit de Tatăl meu și eu îl voi iubi și mă voi revela lui”.
III. Meditează în tăcere: ce-ţi spune ŢIE textul?
Aceste versete ne conduc în locul cel sfânt unde Isus a celebrat ultima cină cu discipolii săi. Aici îl promite pe Duhul Sfânt ca Mângâietor, ca prezenţă sigură, ca promisiune a venirii Preasfintei Treimi în cei care cred şi păzesc poruncile Lui.
vv. 15-17: Isus arată că iubirea faţă de El, dacă e iubire adevărată, conduce la respectarea poruncilor sale. Dacă nu le păzim, nu avem iubire, ne înşelăm pe noi înşine. Darul Duhului Sfânt din partea Tatălui este rodul acestei iubiri şi a păzirii poruncilor. Şi explică cine este: Mângâietorul, Duhul adevărului, Cel pe care lumea nu-l vede, nu-l cunoaşte, dar pe care ucenicii îl cunosc şi care va fi în ei.
vv. 18-20: Isus promite întoarcerea sa, care se realizează în Înviere; anunţă că va pleca prin pătimire, moarte, îngropare, dar va reapare discipolilor, care îl vor vedea, pentru că El este învierea şi viaţa. Le descoperă relaţia Lui cu Tatăl, în care îi invită şi pe ei, pe noi: “îl cunoașteți pentru că rămâne la voi și va fi în voi”.
v. 21: Discursul lui Isus se lărgeşte cuprinzându-i pe toţi; trece de la “voi”, ucenicii, la “cine”, oricine începe să-l iubească, să intre în relaţie cu El şi-l urmează. Ceea ce s-a întâmplat cu ucenicii, se întâmplă cu oricine crede în El. Dacă rămânem în Cristos, suntem cunoscuţi şi iubiţi şi de Tatăl. În sfârşit, Isus promite din nou iubirea sa faţă de toţi cei care-l iubesc, precum şi o manifestare neîntreruptă a iubirii sale faţă de noi.
Acum caut să pătrund şi mai bine semnificaţia cuvintelor, să mă întâlnesc şi mai îndeaproape cu personajele care mi-au fost prezentate: Tatăl, Isus, Duhul Sfânt, discipolii, lumea.
Întrebări: Intru în această relaţie atât de angajantă şi surprinzătoare cu persoanele Sfintei Treimi? Sau mă retrag, fug, pentru că mi-e frică, deoarece nu mă simt în stare? Aleg Iubirea, adică relaţia, confruntarea, schimbul, dăruirea reciprocă, dăruirea de sine, sau aleg închiderea, solitudinea, izolarea absurdă a omului care nu vrea să stea cu Dumnezeul său şi cu semenii săi? Caut să recitesc cuvintele lui Isus, dar punând “tu” în loc de “voi” şi lăsându-mă atins mai direct. Ce înseamnă “a păzi poruncile”?
V. Contemplă: ce CONVERTIRE a minții, a inimii și a vieții îți cere Domnul?
VI. Păstrează în inimă, printr-o FRAZĂ, mesajul pe care l-ai primit şi propune-ţi acţiuni concrete pentru zilele următoare.
Dacă mă iubiți, veți păzi poruncile mele!