I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:

„Vorbește, Doamne, căci servitorul tău ascultă!». Vorbește-ne acum, Doamne. Vrem să facem loc Cuvântului tău, să permitem ca această pagină din evanghelie să îmbibe viața noastră ca să devină lumină și forță pe drumul nostru. Vrem să citim și să înțelegem: să nu întâmpinăm obstacole sau rezistență. Intră în golul vieților noastre cu forța Cuvântului tău. Vino cu adevărul tău în gândurile și sentimentele noastre. Amin”.

II. Citeşte Cuvântul lui Dumnezeu: ce spune textul?

Isus a venit, aşadar, într-o cetate din Samaría numită Síhar, aproape de ţinutul pe care Iacób i-l dăduse fiului său Iosíf. Acolo era fântâna lui Iacób. Atunci, obosit fiind de călătorie, Isus s-a aşezat la fântână. Era pe la ceasul al şaselea. A venit o femeie din Samaría ca să scoată apă. Isus i-a spus: „Dă‑mi să beau!”. Discipolii lui plecaseră în cetate ca să cumpere de mâncare. Aşadar, femeia samariteană i-a zis: „Cum, tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt o femeie samariteană?”. De fapt, iudeii nu aveau legături cu samaritenii. Isus a răspuns şi i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu şi cine este acela care îţi spune: «Dă-mi să beau!», tu ai fi cerut de la el şi el ţi-ar fi dat apă vie!”. Femeia i-a spus: „Doamne, nici nu ai cu ce scoate apă, iar fântâna este adâncă; de unde, deci, ai apa vie? Nu cumva eşti tu mai mare decât părintele nostru Iacób, care ne-a dat fântâna şi au băut din ea el, fiii lui şi turmele lui?”.

Isus a răspuns şi i-a zis: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi sete din nou, dar cine va bea din apa pe care i-o voi da eu nu va înseta niciodată şi apa pe care i-o voi da eu va deveni în el izvor de apă care ţâşneşte spre viaţa veşnică”. I-a zis femeia: „Doamne, dă-mi această apă ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin aici să scot!”.

El i-a zis: „Du-te şi cheamă-l pe bărbatul tău şi vino aici!”. Femeia a răspuns şi i-a zis: „Nu am bărbat”. Isus i-a spus: „Bine ai zis: «Nu am bărbat», pentru că ai avut cinci bărbaţi, şi cel pe care îl ai acum nu este bărbatul tău. În privinţa asta ai spus adevărul”. Femeia i-a zis: „Doamne, văd că tu eşti profet. Părinţii noştri l-au adorat [pe Dumnezeu] pe muntele acesta, iar voi spuneţi că la Ierusalím este locul unde trebuie să-l adore”. Isus i-a spus: „Femeie, crede-mă că a venit ceasul când nu îl veţi adora pe Tatăl nici pe muntele acesta, nici la Ierusalím! Voi adoraţi ceea ce nu cunoaşteţi. Noi adorăm ceea ce cunoaştem, pentru că mântuirea vine de la iudei. Însă vine ceasul – şi acum este – când adevăraţii adoratori îl vor adora pe Tatăl în duh şi adevăr, căci şi Tatăl astfel de adoratori îşi caută. Dumnezeu este duh şi cei care îl adoră, în duh şi adevăr trebuie să-l adore”. Femeia i-a zis: „Ştiu că vine Mesia, care este numit Cristos. Când va veni, el ne va învăţa toate”. Isus i-a zis: „Eu sunt, cel care îţi vorbesc!”.

Tocmai atunci au ajuns discipolii lui. Şi se mirau că vorbeşte cu o femeie, dar nimeni nu i-a zis: „Ce cauţi?” sau: „De ce vorbeşti cu ea?”.

Atunci, femeia şi-a lăsat urciorul, a plecat în cetate şi le-a spus oamenilor: „Veniţi şi vedeţi omul care mi-a spus tot ce am făcut! Oare nu este acesta Cristos?”. Ei au ieşit din cetate şi au venit la el. (…).

Mulţi dintre samaritenii cetăţii aceleia au crezut în el pentru cuvântul femeii care a mărturisit: „Mi-a spus tot ce am făcut”. Aşadar, când au venit la el, samaritenii i-au cerut să rămână la ei, iar el a rămas acolo două zile. Şi cu mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul lui. Îi spuneau femeii: „Nu mai credem pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii”.

III. Meditează în tăcere: ce-ţi spune ŢIE textul?

Textul descrie dialogul dintre Isus şi Samariteancă, un dialog foarte uman, care demonstrează cum Isus se relaţiona cu persoanele şi cum el însuşi învăţa şi se îmbogăţea vorbind cu alţii. În timpul lecturii caută să fii atent la ceea ce te surprinde mai mult atât în atitudinea lui Isus cât şi a Samaritencei.

a) Simbolismul apei: Isus foloseşte cuvântul apă în două sensuri: în sens material, normal, al apei care astâmpără setea, şi în sens simbolic al apei ca izvor de viaţă şi dar al Duhului Sfânt.

b) Dialogul dintre Isus şi Samariteancă: Isus o întâlneşte pe samariteancă la fântână, loc tradiţional pentru întâlniri şi conversaţii (Gen 24,10-27; 29,1-14). El porneşte de la necesitatea foarte concretă a propriei sete şi face în aşa fel încât femeia să se simtă necesară şi slujitoare. Isus arată că are nevoie de ea. Din întrebarea sa el o face pe Samariteancă să descopere că Isus depinde de ea în ceea ce priveşte setea. Isus trezeşte în ea gustul de a ajuta şi de a sluji.

La un nivel mai profund şi simbolic apa este imaginea vieţii noi aduse de Isus, iar soţul este simbolul unirii dintre Dumnezeu şi poporul său. După ce a revelat că el însuşi, Isus, oferă apa vieţii celei noi, spune: “Du-te și cheamă-l pe bărbatul tău și vino aici!” (v.16).

În trecut samaritenii au avut cinci soţi, idoli, legaţi de cele cinci popoare care au fost aduse în acel loc de regele Asiriei (2Re 17,30-31). Al şaselea soţ, cel pe care-l avea acum, nu era cel adevărat (In 4,18). Nu realiza dorinţa cea mai profundă a poporului: unirea cu Dumnezeu, precum soţul care se uneşte cu soţia sa (Is 62,5; 54,5). Soţul adevărat, al şaptelea, este Isus, aşa cum promisese Osea (Os 2,21-22). Isus este mirele care a sosit (Mc 2,19) pentru a aduce viaţa cea nouă femeii care l-a căutat toată viaţa şi nu l-a găsit până acum. Dacă poporul îl acceptă pe Isus ca “mire”, va avea acces la Dumnezeu oriunde ar fi, atât în duh, cât şi în adevăr (vv. 23-24).

IV. Roagă-te cu Cuvântul meditat: ce-i spui TU Domnului?

V. Contemplă: ce CONVERTIRE a minții, a inimii și a vieții îți cere Domnul?

VI. Păstrează în inimă, printr-o FRAZĂ, mesajul pe care l-ai primit şi propune-ţi acţiuni concrete pentru zilele următoare.

Hrana mea este să fac voința celui care m-a trimis și să împlinesc lucrarea lui