I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:

      „Shaddai, Dumnezeul muntelui, care faci din viaţa noastră fragilă stânca locuinţei tale, condu-ne mintea să lovească stânca din deşert, pentru ca să izvorască apă pentru setea noastră. Sărăcia simţirii noastre să ne acopere ca o manite în întunericul nopţii şi să deschidă inima ca să aştepte ecoul Tăcerii până când zorii zilei, învăluindu-ne cu lumina noii dimineţi, să ne ducă, împreună cu cenuşa consumată a păstorilor Absolutului care a vegheat pentru noi alături de Învăţătorul divin, gustul amintirii sfinte”.

     II. Citește cu atenție Cuvântul lui Dumnezeu (Lc 24,35-48):

     În acel timp, discipolii le-au povestit cele de pe drum şi cum a fost recunoscut de ei la frângerea pâinii. ³⁶ Pe când vorbeau ei acestea, Isus a stat în mijlocul lor şi le-a spus: “Pace vouă!” ³⁷ Speriaţi şi cuprinşi de teamă, credeau că văd un duh, ³⁸ dar el le-a spus: “De ce v-aţi tulburat şi de ce se ridică aceste gânduri în inima voastră? ³⁹ Priviţi mâinile şi picioarele mele, căci eu sunt! Pipăiţi-mă şi vedeţi: duhul nu are carne şi oase cum mă vedeţi pe mine că am!” ⁴⁰ Şi, spunând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele. ⁴¹ Însă pentru că ei, de bucurie, încă nu credeau şi se mirau, Isus le-a spus: “Aveţi aici ceva de mâncare?” ⁴² Ei i-au dat o bucată de peşte fript. ⁴³ Şi luând-o, a mâncat-o înaintea lor. ⁴⁴ Apoi le-a spus: “Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am spus când încă eram cu voi; că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre mine în Legea lui Moise, în Profeţi şi în Psalmi”. ⁴⁵ Atunci le-a deschis mintea ca să înţeleagă Scripturile ⁴⁶ şi le-a spus: “Aşa este scris: Cristos trebuia să sufere şi să învie din morţi a treia zi ⁴⁷ şi să fie predicată convertirea în numele lui spre iertarea păcatelor la toate neamurile. Începând din Ierusalim, ⁴⁸ voi veţi fi martorii acestor lucruri”.

     III. Câteva întrebări pentru a ne ajuta la meditație şi rugăciune?

1. Cele de pe drum; a fost recunoscut de ei: Câte momente de har există pe drumul existenţei noastre? Îl recunoaştem în timp ce frânge cu noi pâinea când se face seară?
2. Isus a stat în mijlocul lor. Priviţi şi pipăiţi-mă, căci eu sunt!: Atingem cu mâna darurile libertăţii în persoana lui Cristos cel viu şi în faptul de a fi împreună?
3. Speriaţi şi cuprinşi de teamă, credeau că văd un duh: Care Dumnezeu ne fascinează? Dumnezeul imprevizibilului care este mereu dincolo de lumea noastră mică sau Dumnezeul „fantomă” din dorinţa noastră atotputernică?
4. De bucurie, încă nu credeau: Bucuria este toiagul nostru de călătorie? Trăieşte în noi sentimentul aşteptării sau ne mişcăm în umbrele resemnării?Domnul mă priveşte şi mă întreabă: „Ce cauţi?”. Ce caut eu cu adevărat? Spre ce se îndreaptă energiile mele, dorinţele mele, visele mele?
5. Le-a deschis mintea ca să înţeleagă Scripturile: Unde este creatura imagine în căutarea noastră? Am făcut din Scriptură nostalgie după un Cuvânt lăsat să meargă ca o adiere a Iubirii veşnice printre ramurile durerii umane?

IV. O cheie de lectură:

• v. 35: „În acel timp, discipolii le-au povestit cele de pe drum şi cum a fost recunoscut de ei la frângerea pâinii”. Omul este chemat să perceapă prezenţa nouă a lui Dumnezeu pe drumul său în acel călător care se face recunoscut prin semnele fundamentale pentru viaţa comunităţii creştine: Scripturile, citite în cheie cristologică, şi frângerea pâini (Lc 24,1-33).
• v. 37: „Speriaţi şi cuprinşi de teamă, credeau că văd un duh”. Era necesar pentru discipoli să aibă o experienţă intensă a realităţii corporale a învierii lui Isus pentru a desfăşura în mod adecvat viitoarea lor misiune de martori ai veştii bune şi a clarifica ideile despre Cel Înviat: nu credeau că era Isus în persoană, dar gândeau că îl văd numai în duh.
• v. 38-40. În tulburarea şi în îndoiala discipolilor după înviere apare clar că Isus nu este Mântuitorul celor mari, ci al tuturor oamenilor, oricum ar fi ei, uimiţi sau înspăimântaţi. El, protagonist al drumului Bisericii, parcurge cărările umane ale necredinţei pentru a le însănătoşi cu credinţa şi continuă să arate mâinile şi picioarele în trupul şi în oasele credincioşilor.
• v. 45. Credinţa apostolică în învierea lui Isus constituie cheia hermeneutică pentru interpretarea Scripturilor şi fundamentul vestirii pascale. Biblia se împlineşte în Cristos, în El este unificată în valenţa sa profetică şi capătă semnificaţia sa deplină. Omul nu poate singur să înţeleagă Cuvântul lui Dumnezeu. Prezenţa Celui Înviat deschide mintea la înţelegerea deplină a acelui Mister ascuns în cuvintele sacre ale existenţei umane.

V. Roagă-te: Psalmul 4

VI. Propune-ți acțiuni concrete pentru acest timp al Paştelui.