I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:

Doamne Isuse, trimite Duhul tău asupra noastră ca să putem citi și medita Scriptura. Creează în noi tăcerea pentru a-ţi asculta glasul în creaţie şi în Scriptură, în evenimente şi în persoane, mai ales în cei săraci, suferinzi și marginalizați. Cuvântul tău să ne orienteze, pentru ca noi să fim părtași de puterea învierii Tale şi să dăm mărturie că Tu eşti viu în mijlocul nostru. AMIN.

II. Citește cu atenție Cuvântul lui Dumnezeu: (Lc 24,13-35)

În aceeaşi zi, iată că doi dintre discipolii lui Isus se duceau spre un sat al cărui nume era Emaus, care era cam la şaizeci de stadii de Ierusalim. 14 Aceştia vorbeau între ei despre toate cele întâmplate. 15 Pe când vorbeau şi se întrebau, Isus însuşi, apropiindu-se, mergea împreună cu ei. 16 Dar ochii lor erau ţinuţi să nu-l recunoască. 17 El le-a spus: “Ce înseamnă aceste cuvinte pe care le schimbaţi între voi pe drum?” Ei s-au oprit trişti. 18 Unul dintre ei, numit Cleopa, răspunzând, i-a spus: “Numai tu eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele petrecute în zilele acestea?” 19 El le-a zis: “Ce anume?” Ei au spus: “Cele despre Isus Nazarineanul, care era profet puternic în faptă şi cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor. 20 Cum arhiereii şi conducătorii noştri l-au dat să fie condamnat la moarte şi l-au răstignit. 21 Noi speram că el este cel care trebuia să elibereze Israelul; dar, cu toate acestea, iată, este a treia zi de când s-au petrecut aceste lucruri! 22 Ba mai mult, unele femei dintr-ale noastre ne-au uimit. Fuseseră la mormânt dis-de-dimineaţă 23 şi, negăsind trupul lui, au venit spunând că au avut vedenii cu îngeri care spun că el este viu. 24 Unii dintre cei care sunt cu noi au mers şi ei la mormânt şi au găsit aşa cum au spus femeile, dar pe el nu l-au văzut”. 25 Atunci le-a spus: “O, nepricepuţilor şi greoi de inimă în a crede toate cele spuse de profeţi! 26 Oare nu trebuia Cristos să sufere acestea şi să intre în gloria sa?” 27 Şi, începând de la Moise şi toţi profeţii, le-a explicat din toate Scripturile cele referitoare la el. 28 Când s-au apropiat de satul spre care mergeau, el s-a făcut că merge mai departe. 29 Dar ei l-au îndemnat insistent: “Rămâi cu noi, pentru că este seară şi ziua e de acum pe sfârşite!” Atunci a intrat să rămână cu ei. 30 Şi, pe când stătea la masă cu ei, luând pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o lor. 31 Atunci li s-au deschis ochii şi l-au recunoscut, dar el s-a făcut nevăzut dinaintea lor. 32 Iar ei spuneau unul către altul: “Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?” 33 Şi, ridicându-se în acelaşi ceas, s-au întors la Ierusalim. I-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei care erau cu ei, 34 care le-au zis: “Domnul a înviat într-adevăr şi s-a arătat lui Simon”. 35 Iar ei le-au povestit cele de pe drum şi cum a fost recunoscut de ei la frângerea pâinii.

III. O cheie de lectură:

Fragmentul evangelic începe descriind cum doi ucenici ai lui Cristos părăsesc Ierusalim şi se îndreaptă spre Emaus. Aceasta, nu este o observaţie pur geografică ci una care exprimă o simbolistică mult mai profundă: cei doi pleacă din Ierusalim adică din locul în care au primit credința, spre Emaus adică spre satul care le oferă posibilitatea de a reveni la viaţa de mai înainte. Și evanghelistul Luca mai face o observație: „Aceștia erau triști”. Abandonul lor, fuga din comunitatea celor care îl urmau pe Isus Cristos, îi face să fie trişti. Nu întâmplător evanghelistul Luca ne oferă doar numele unui singur ucenic, Cleopa, lăsând ca spaţiul celuilalt să fie ocupat poate chiar de unul dintre noi.

Evanghelia ne spune că Isus se apropie și începe să meargă împreună cu ei. Nimic mai mult. Iată primul gest al lui Isus: Isus merge cu ei fără să spună nimic. Isus se apropie discret, respectând libertatea omului. După un timp, ascultând Isus ceea ce ucenicii vorbesc, îi întreabă: „Ce înseamnă aceste cuvinte pe care le schimbaţi între voi pe drum?” Suntem în faţa celui de-al doilea gest: Isus care întreabă. Isus nu intervine, Isus îi lasă să povestească. Când ei termină de povestit, abia atunci Isus intervine. Şi cum intervine? explicând Scripturile. Iată al treilea gest: Isus care învață. Începând cu Moise și toți profeții Isus le explică că ceea ce s-a întâmplat la Ierusalim este o împlinire a Scripturilor. Apoi Isus vrea să meargă mai departe. Şi aici ne aflăm în faţa celui de-al patrulea gest: Isus nu intră cu forța în viața omului. Ucenicii îl invită să rămână împreună cu ei şi Isus acceptă invitația. La masă el ia pâinea, o binecuvântează, o frânge și o dă apoi ucenicilor. În acel moment ochii celor doi ucenici se deschid și-l recunosc pe Isus la frângerea pâinii. Şi fragmentul evanghelic continuă precizând că Isus s-a făcut nevăzut dinaintea lor. Iată cel din urmă gest al lui Isus din Evanghelia de astăzi: Isus se lasă nevăzut.

Dacă la început cei doi ucenici îndepărtându-se de Ierusalim făceau o predică tristă, descurajatoare, în momentul în care îl primesc pe Isus totul se transformă. Ei se ridică imediat de la masă şi fără frică se întorc la Ierusalim în plină noapte. Aveau o bucurie mare pe care ei merg să o împărtășească apostolilor.

IV. Câteva întrebări pentru a ne ajuta la meditație şi rugăciune?

Care este atitudinea lui Isus în drum spre Emaus? Ce face Isus? Găsesc eu vreo asemănare în viața mea cu modul în care Isus se apropie de ucenicii care mergeau spre Emaus? Oare cât timp s-au bucurat ucenicii de prezența lui Isus după ce l-au recunoscut?

V. Roagă-te: „Tu îmi vei face cunoscută, Doamne, cărarea vieţii” (Ps 16).

VI. Păstrează în inimă, printr-o frază, mesajul pe care l-ai primit şi propune-ţi acțiuni concrete pentru această săptămână.

„Oare nu ne arde inima în noi”.