I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:
„Duhule Sfânt, vino din cele patru vânturi şi suflă peste aceşti morţi ca să trăiască din nou. Vino, Duhule Sfânt, suflă în mintea noastră, în inima noastră, în sufletul nostru, ca să devenim în Cristos o creatură nouă, primiţia vieţii veşnice. Amin”.
II. Citeşte cu atenţie Cuvântul lui Dumnezeu (In 6,37-40):
37 Tot ce-mi dă Tatăl va veni la mine, iar pe cel care vine la mine nu-l voi da afară, 38 căci m-am coborât din cer nu ca să fac voința mea, ci voința celui care m-a trimis; 39 și aceasta este voința celui care m-a trimis: să nu se piardă nimeni dintre cei pe care mi i-a dat de la el, ci să-i învii în ziua de pe urmă. 40 Pentru că aceasta este voința Tatălui meu: oricine îl vede pe Fiul și crede în el să aibă viața veșnică. Iar eu îl voi învia în ziua de pe urmă”
III. Meditează în tăcere asupra fragmentului evanghelic întrebându-te: ce-ţi spune ţie textul, ce vrea să-ţi dea Domnul?
v. 37: Omul este atras de Dumnezeu atunci când ascultă de Fiul cu credinţă. Prin Întrupare Isus a venit la om; prin credinţă omul „vine” la Dumnezeu. Este o întâlnire din care izvorăşte mântuirea.
v. 38: În acest verset vedem în mod specific natura divină a lui Isus: „m-am coborât din cer”. Obiectivul este să împărtăşească omenirii viaţa. În fragment apare de patru ori cuvântul „voinţă”. Isus cunoaşte voinţa Tatălui şi vorbeşte despre ea. În trimiterea Sa există conştiinţa, din partea lui Isus, că aceasta este voinţa Tatălui. Tatăl, aşadar, este „Cel care trimite”; Tatăl nu este Cel care reţine pentru sine, este Cel care trimite.
vv. 39-40: Vorbind despre trimiterea Fiului de către Tatăl sau despre iubirea Tatălui faţă de Fiul, Ioan nu face altceva decât să reafirme unitatea lui Isus cu Dumnezeu şi filiaţiunea divină a lui Isus.
În aceste versete găsim o paranteză explicativă a voinţei Tatălui: „să nu se piardă nimeni dintre cei pe care mi i-a dat de la el, ci să-i învii în ziua de pe urmă”. A nu pierde pe nimeni vrea să spună că nu există nimic care să se poată pierde, vrea să spună că totul este darul Tatălui, că nu se poate vorbi despre ceva care să fie al Tatălui fără să afirmăm că este şi al Fiului. Nu există nimic în Tatăl care să poată fi declarat pierdut. Dacă noi suntem acest dar, dacă noi am fost constituiţi de Tatăl ca dar pentru Fiul, atunci nu există nimic în noi care să se piardă sau care să poată fi declarat pierdut. Logica lui Dumnezeu este aceea în care totul este dar: nu există nimic şi nu există nimeni pentru care să se poată spune „lasă-l să se piardă”. Nimic nu trebuie să se piardă. Pe de altă parte e semnificativ faptul că atunci când strâng firimiturile după înmulţirea pâinilor, se spune: „ca să nu se piardă nimic” (In 6,12). Există, deci, o corespondenţă între slujire şi euharistie.
Cuvintele cheie ale evangheliei lui Ioan sunt „a vedea” şi „a crede”. A vedea implică şi înseamnă automat a crede în Fiul trimis de Tatăl. Prin această atitudine de credinţă cel credincios posedă deja viaţa veşnică.
În evanghelia lui Ioan, mântuirea lumii se înfăptuieşte deja la prima venire a lui Cristos prin Întrupare şi învierea Celui care se lasă înălţat pe cruce. A doua venire a lui Cristos în ultima zi va fi o completare a acestui mister al mântuirii.
„A vedea” şi „a crede”, încă o dată, sunt verbele discipolului; a vedea şi a crede nu ca o experienţă intelectuală, nu doar ca adeziune a minţii, ci ca o comuniune cu Domnul. Oricine vede şi crede, oricine trăieşte condiţia de discipol este făcut părtaş la viaţa veşnică, adică de însăşi viaţa lui Dumnezeu.
Întrebări care să ne ajute în reflecţia personală.
a) Ce gânduri am despre Isus?
b) Caut să-l întâlnesc cu ochii credinţei, în ascultarea Cuvântului său?
c) Îl accept în viaţa mea?
d) Îl primesc drept Cuvântul divin care îmi oferă viaţa veşnică?
e) Cum interiorizez voinţa Tatălui în viaţa de fiecare zi?
f) Ce înseamnă pentru mine viaţa veşnică?
IV. Roagă-te cu Cuvântul meditat: vorbeşte cu Dumnezeu [Psalmul 23 (22)].
V. Contemplă: abandonează-te cuvintelor şi gândurilor sfinte; ascultă glasul lui Dumnezeu
VI. Păstrează în inimă, printr-o frază, mesajul pe care l-ai primit şi propune-ţi acţiuni concrete pentru zilele următoare.
«Aceasta este voința celui care m-a trimis: să nu se piardă nimeni».