Categorii

Walter Kasper: „Xenofobia este în strictă contradicţie cu concepţia creştină despre om”

„Europa părinţilor fondatori era întemeiată pe un umanism creştin care era şi trebuie să continue să fie colantul Europei de astăzi. Este un colant astăzi foarte slăbit dar dacă acest colant nu mai există, Europa se află în faţa unui abis şi acest abis este frica”. Aşa vorbeşte despre Europa cardinalul Walter Kasper, preşedinte emerit al Consiliului Pontifical pentru Unitatea Creştinilor, într-un interviu la agenţia SIR dat la sfârşitul Întâlnirii internaţionale „Punţi de pace” care s-a încheiat ieri la Bologna. „Frica este un semn al acestui gol”, spune cardinalul. „Semnul că nu mai există un fundament. Cred deci că avem această responsabilitate de creştini să reînnoim această conştiinţă a umanităţii, a valorii persoanei umane, create după imaginea lui Dumnezeu şi conştiinţa solidarităţii dintre persoane”.

Bisericile şi, în general, creştinii sunt în schimb foarte timizi în a apăra persoana umană. Dumneavoastră consideraţi că glasul Bisericilor creştine din Europa este în criză?

Este foarte slab în acest moment. Dar trebuie să spun şi că glasul papei este foarte puternic. Şi îi sunt foarte recunoscător pentru acest glas clar pentru migranţi, pentru toţi cei care sunt săraci, care suferă. Şi în episcopate există o anumită dezbinare şi între creştinii care votează şi pentru partide de extremă stângă. Se înţelege pentru ce fac asta dar nu este în armonie cu credinţa creştină.

Ce vă preocupă mai mult din politică?

Astăzi politica este impregnată de un egoism extrem: America first, Italia first, Germania first… şi aşa mai departe. Este un egoism pe care trebuie să-l depăşim cu o nouă solidaritate între ţările europene, pentru că aceste naţionalisme care se înregistrează astăzi sunt un mare pericol. Eu am crescut în timp de naţionalism neînfrânat. Eram copil în timpul celui de-al Treilea Reich. Toate aceste provocări sunt conectate astăzi între ele şi creau frici şi fricile sunt mereu nişte sfătuitoare rele.

Asta se vede, în mod deosebit, în gestionarea migranţilor. Există polemica dintre Franţa şi Italia, între o ţară şi alta din Europa şi nodul este mereu primirea. Dumneavoastră cum trăiţi aceste certuri continue?

Migraţia este un semn al timpurilor şi astăzi nimeni nu poate frâna acest fenomen. Desigur trebuie să-l reglementăm, însă Europa trebuie să fie ospitalieră cu fiinţele umane care au trăit experienţe foarte dure în urma lor. Nimeni nu-şi părăseşte propria casă şi propria patrie dacă nu are nevoie de asta. Este o provocare astăzi. Această xenofobie, care astăzi se extinde, este în strânsă contradicţie cu Biblia şi cu concepţia creştină despre om conform căreia fiecare persoană are valoarea sa şi trebuie să fie primită în manieră umană.

Care este rolul creştinilor în Europa?

Trebuie să admitem foarte clar că de acum am devenit o minoritate în Europa. Însă aceasta nu este o viziune pesimistă. O minoritate poate să fie foarte puternică dacă are o autoconştiinţă pentru că poate să aibă o misiune. Acest lucru este important: trebuie să descoperim sau să redescoperim misiunea noastră ca şi creştini în Europa şi responsabilitatea noastră faţă de toată societatea şi faţă de toată Europa. Putem face asta şi ca minoritate. Creştinătatea este în schimbare puternică aşa cum este Europa, lumea şi Bisericile… Şi în Italia majoritatea populaţiei este botezată dar nu mai este practicantă. Asta nu înseamnă că, deşi în minoritate, putem fi puternici ca şi creştini, însă cu condiţia de a nu rămâne liniştiţi, ci de a avea curajul de a vorbi, nu atât pentru noi înşine, ci pentru binele comun al societăţii. Europa are nevoie de acest colant al umanismului creştin, altminteri ne cufundăm într-un gol care este periculos pentru că se deschide la frică.

Dumneavoastră spuneaţi că sunteţi recunoscător faţă de cuvântul papei Francisc, dar Sfântul Părinte este sub atac şi este sub atac în interiorul Bisericii. Dumneavoastră care aţi fost atâţia ani în Vatican, colaborator apropiat al papilor, cum trăiţi această perioadă?

Este o situaţie inedită pentru că până acum papa nu era atacabil. Desigur, puteam să nu fim de acord. Dar papa este simbolul unităţii şi are o autoritate nu numai în Biserică: este o autoritate morală în lume. A distruge această autoritate aşa cum fac ei, este complet iresponsabil. Şi pentru un episcop, un cardinal, este imposibil să facă asta. Mă gândesc personal că, atunci când nu suntem de acord, uneori putem şi tăcea. Trebuie să oprim această distrugere. Majoritatea creştinilor, care este în favoarea papei, nu trebuie să stea liniştiţi în această situaţie şi trebuie să spună: suntem cu papa, pentru papa. Însă asta lipseşte. Majoritatea sunt liniştiţi, în timp ce alţii vorbesc cu glas tare şi au o reţea între ei, dar nu au viitor pentru că sunt o minoritate; numai o minoritate care vorbeşte cu glas tare.

Cum va ieşi Biserica din asta? Aceste atacuri scot în evidenţă şi o comunitate străbătută de scandaluri? Dumneavoastră sunteţi preocupat?

Biserica este slăbită de aceste scandaluri de abuzuri. Sunt o ruşine. Însă demonstrează că Biserica este mereu o Biserică de păcătoşi. Dacă n-ar fi aşa, eu ca păcătos n-aş putea aparţine niciodată acestei Biserici. Este nevoie de rugăciune. Să ne rugăm pentru papa, pentru unitatea Bisericii, pentru societăţile noastre. Rugăciunea este o forţă pe care o avem, este forţa cea mai mare pe care Dumnezeu ne-a dat-o, împreună cu mărturia.

De M. Chiara Biagioni

(După agenţia SIR, 17 octombrie 2018)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.