Categorii

Vizita apostolica in Myanmar si Bangladesh VII

ÎNTÂLNIREA CU AUTORITĂŢILE, CU SOCIETATEA CIVILĂ ŞI CU CORPUL DIPLOMATIC

Palatul prezidenţial (Dhaka), Joi, 30 noiembrie 2017

Domnule preşedinte,

Stimate autorităţi,

Eminenţă, iubiţi fraţi întru episcopat,

Distinşi membri ai corpului diplomatic,

Doamnelor şi domnilor,

La începutul rămânerii mele în Bangladesh aş vrea să vă mulţumesc, domnule preşedinte, pentru invitaţia gentilă de a vizita această ţară şi pentru cuvintele dumneavoastră respectuoase de bun-venit. Mă aflu aici pe urmele a doi predecesori ai mei, papa Paul al VI-lea şi papa Ioan Paul al II-lea, ca să mă rog cu fraţii mei şi surorile mele catolici şi să le ofer un mesaj de afect şi de încurajare. Bangladeshul este un stat tânăr, şi totuşi a avut mereu un loc special în inima papilor, care încă de la început au exprimat solidaritate faţă de poporul său, menită să-l însoţească în depăşirea dificultăţilor iniţiale, şi l-au susţinut în misiunea exigentă de a construi naţiunea şi dezvoltarea sa. Sunt recunoscător de oportunitatea de a mă adresa acestei adunări, care reuneşte bărbaţi şi femei cu responsabilităţi deosebite în schiţarea viitorului societăţii din Bangladesh.

În timpul zborului meu pentru a ajunge aici, mi s-a amintit că Bangladeshul – „Golden Bengal” – este o ţară total învăluită de o vastă reţea fluvială şi de căi navigabile, mari şi mici. Această frumuseţe naturală este, cred, emblematică a identităţii voastre deosebite ca popor. Bangladeshul este o naţiune care se străduieşte să ajungă la o unitate de limbaj şi de cultură respectând diferitele tradiţii şi comunităţi, care curg ca atâtea râuri şi se întorc să îmbogăţească marele curs al vieţii politice şi sociale a ţării.

În lumea de astăzi, nicio comunitate, naţiune sau stat, nu poate supravieţui sau progresa în izolare. Ca membri ai unicei familii umane, avem nevoie unul de celălalt şi suntem dependenţi unul de altul. Preşedintele Sheikh Mujibur Rahman a înţeles şi a încercat să încorporeze acest principiu în constituţia naţională. El a imaginat o societate modernă, pluralistă şi inclusivă, în care fiecare persoană şi fiecare comunitate să poată trăi în libertate, pace şi siguranţă, respectând demnitatea înnăscută şi egalitatea de drepturi a tuturor. Viitorul acestei tinere democraţii şi sănătatea vieţii sale politice sunt în mod esenţial legate cu fidelitatea faţă de această viziune fondatoare. De fapt, numai printr-un dialog sincer şi prin respectarea diversităţii legitime un popor poate reconcilia diviziunile, poate depăşi perspective unilaterale şi poate recunoaşte validitatea punctelor de vedere diferite. Pentru că adevăratul dialog priveşte la viitor, construieşte unitate în slujba binelui comun şi este atent la nevoile tuturor cetăţenilor, în special ale celor săraci, dezavantajaţi şi ale celor care nu au glas.

În lunile trecute, spiritul de generozitate şi de solidaritate care caracterizează societatea din Bangladesh s-a manifestat foarte clar în elanul său umanitar în favoarea refugiaţilor care au venit în masă din statul Rakhine, îngrijindu-se de un adăpost temporar şi de necesităţile primare pentru viaţă. Acesta a fost făcut cu mult sacrificiu. Şi a fost făcut sub ochii întregii lumi. Nimeni dintre noi nu poate să nu fie conştient de gravitatea situaţiei, de costul imens cerut de suferinţele umane şi de condiţiile precare de viaţă ale atâtor fraţi şi surori ai noştri, dintre care majoritatea sunt femei şi copii, îngrămădiţi în lagărele de refugiaţi. Este necesar ca toată comunitatea internaţională să pună în practică măsuri eficace faţă de această criză, nu numai muncind pentru a rezolva problemele politice care au condus la mutarea masivă de persoane, ci oferind şi asistenţă materială imediată Bangladeshului în efortul său de a răspunde concret la nevoile umane urgente.

Cu toate că vizita mea este îndreptată în primul rând spre comunitatea catolică din Bangladesh, un moment privilegiat va fi întâlnirea mea de mâine la Ramna cu responsabilii ecumenici şi interreligioşi. Împreună ne vom ruga pentru pace şi vom reafirma angajarea noastră de a lucra pentru pace. Bangladeshul este cunoscut pentru armonia care în mod tradiţional a existat între adepţii diferitelor religii. Această atmosferă de respect reciproc şi de climat crescând de dialog interreligios permit credincioşilor să exprime liber cele mai profunde convingeri ale lor cu privire la semnificaţia şi scopul vieţii. Astfel ei pot contribui la promovarea valorilor spirituale care sunt baza sigură pentru o societate dreaptă şi paşnică. Într-o lume în care religia este adesea – în mod scandalos – rău utilizată cu scopul de a mări diviziunea, această mărturie a forţei sale de reconciliere şi de unire este deosebit de necesară. Asta s-a manifestat în mod deosebit de elocvent în reacţia comună de indignare care a urmat după atacul terorist brutal de anul trecut aici la Dhaka, şi în mesajul clar trimis de autorităţile religioase ale naţiunii pentru care preasfântul nume al lui Dumnezeu nu poate fi invocat niciodată pentru a justifica ura şi violenţa împotriva altor fiinţe umane semeni ai noştri.

Catolicii din Bangladesh, chiar dacă sunt relativ puţini ca număr, totuşi încearcă să desfăşoare un rol constructiv în dezvoltarea ţării, în special prin şcolile, clinicile şi dispensarele lor. Biserica apreciază libertatea, de care beneficiază întreaga naţiune, de a practica propria credinţă şi de a realiza propriile opere caritative, între care aceea de a oferi tinerilor, care reprezintă viitorul societăţii, o educaţie de calitate şi o exercitare a valorilor etice şi umane sănătoase. În şcolile sale Biserica încearcă să promoveze o cultură a întâlnirii care să-i facă pe studenţi capabili să-şi asume propriile responsabilităţi în viaţa societăţii. De fapt, marea majoritate a studenţilor şi mulţi dintre profesorii din aceste şcoli nu sunt creştini, ci provin din alte tradiţii religioase. Sunt sigur că, în acord cu litera şi spiritul constituţiei naţionale, comunitatea catolică va continua să se bucure de libertatea de a duce înainte aceste opere bune ca expresie a angajării sale pentru binele comun.

Domnule preşedinte şi dragi prieteni,

Vă mulţumesc pentru atenţia voastră şi vă asigur de rugăciunile mele, pentru ca în responsabilităţile voastre nobile să fiţi mereu inspiraţi de înaltele idealuri de dreptate şi de slujire faţă de concetăţenii voştri. Invoc cu plăcere asupra voastră şi asupra întregului popor din Bangladesh binecuvântările divine de armonie şi de pace. Mulţumesc.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.