Categorii

Vizita apostolică în Myanmar și Bangladesh V

ÎNTÂLNIRE CU EPISCOPII DIN MYANMAR

Salonul din catedrala St. Mary (Yangon)

Miercuri, 29 noiembrie 2017

Eminenţă,

Iubiţi fraţi episcopi,

Pentru noi toţi a fost o zi plină, dar de mare bucurie! Astăzi dimineaţă am celebrat Euharistia împreună cu credincioşii care proveneau din toate părţile ţării şi după-amiază am întâlnit liderii comunităţii budiste majoritare. Mi-ar place ca întâlnirea noastră din această seară să fie un moment de recunoştinţă senină pentru aceste binecuvântări şi de reflecţie liniştită despre bucuriile şi despre provocările slujirii voastre de păstori ai turmei lui Cristos din această ţară. Îi mulţumesc monseniorului Felix [Lian Khen Thang] pentru cuvintele de salut pe care mi le-a adresat în numele vostru; vă îmbrăţişez pe toţi cu mare afect în Domnul.

Aş vrea să grupez gândurile mele în jurul a trei cuvinte: vindecare, însoţire şi profeţie.

Primul, vindecare. Evanghelia pe care o predicăm este mai ales un mesaj de vindecare, reconciliere şi pace. Prin sângele lui Cristos pe cruce Dumnezeu a reconciliat lumea cu sine şi ne-a trimis să fim mesageri ai acelui har vindecător, har de vindecare. Aici în Myanmar, acest mesaj are o rezonanţă deosebită, dat fiind că ţara este angajată să depăşească diviziuni profund înrădăcinate şi să construiască unitatea naţională. Turmele voastre poartă semnele acestui conflict şi au generat martori valoroşi ai credinţei şi ai tradiţiilor antice; aşadar, pentru voi predicarea Evangheliei nu trebuie să fie numai un izvor de mângâiere şi de tărie, ci şi o chemare de a favoriza unitatea, caritatea şi însănătoşirea în viaţa poporului. Unitatea pe care o împărtăşim şi o celebrăm se naşte din diversitate – să nu uităm asta, se naşte din diversitate –; valorizează diferenţele dintre persoane ca izvor de îmbogăţire reciprocă şi de creştere; le trimite să se întâlnească împreună, într-o cultură a întâlnirii şi a solidarităţii.

Fie ca în slujirea voastră episcopală să puteţi trăi în mod constant experienţa conducerii şi a ajutorului Domnului în angajarea de a favoriza vindecarea şi comuniunea la fiecare nivel al vieţii Bisericii, aşa încât sfântul popor al lui Dumnezeu, turma voastră, prin exemplul său de iertare şi de iubire reconciliantă, să poată fi sare şi lumină pentru inimile care aspiră la acea pace pe care lumea nu o poate da. Comunitatea catolică din Myanmar poate să fie orgolioasă de mărturia sa profetică de iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele, care se exprimă în angajarea faţă de cei săraci, faţă de cei care sunt lipsiţi de drepturi şi mai ales, în aceste timpuri, faţă de atâţia evacuaţi care, ca să spunem aşa, zac răniţi la marginile drumului. Vă cer să transmiteţi mulţumirea mea tuturor celor care, ca bunul samaritean, se străduiesc cu generozitate pentru a le duce lor şi aproapelui care este în nevoie, fără a ţine cont de religie sau de etnie, balsamul vindecării.

Slujirea voastră de vindecare are o exprimare deosebită în angajarea pentru dialogul ecumenic şi pentru colaborarea interreligioasă. Mă rog pentru ca eforturile voastre continue de a construi punţi de dialog şi de a vă uni cu adepţii altor religii în a ţese relaţii de pace să producă roade îmbelşugate pentru reconciliere în viaţa ţării. Conferinţa de pace interreligioasă ţinută la Yangon primăvara trecut a fost, în faţa lumii, o mărturie importantă a determinării religiilor de a trăi în pace şi de a respinge orice act de violenţă şi de ură săvârşit în numele religiei.

Şi în această vindecare amintiţi-vă că Biserica este un „spital de campanie”. A vindeca, a vindeca răni, a vindeca sufletele, a vindeca. Aceasta este prima voastră misiune, a vindeca, a-i vindeca pe cei răniţi.

Al doilea cuvânt al meu pentru voi în această seară este însoţire. Un bun păstor este în mod constant prezent cu privire la turma sa, conducând-o în timp ce merge alături de ea. Aşa cum îmi place să spun, păstorul ar trebui să aibă mirosul oilor; dar şi mirosul lui Dumnezeu, nu uitaţi asta, şi mirosul lui Dumnezeu. În zilele noastre suntem chemaţi să fim o „Biserică în ieşire” pentru a duce lumina lui Cristos la orice periferie (cf. Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, 20). Ca episcopi, vieţile voastre şi slujirea voastră sunt chemaţi să se conformeze acestui spirit de implicare misionară, mai ales prin vizitele pastorale obişnuite în parohiile şi în comunităţile care formează Bisericile voastre locale. Acesta este un mijloc privilegiat pentru a însoţi, ca părinţi iubitori, pe preoţii voştri în angajarea zilnică de a face să crească turma în sfinţenie, fidelitate şi spirit de slujire. Am vorbit despre a-i însoţi pe preoţi: fiţi aproape de preoţi, nu uitaţi că aproapele cel mai aproape pe care îl are un episcop este preotul. Fiecare preot nu numai să ştie, ci să simtă că în episcop are un părinte.

Prin harul lui Dumnezeu, Biserica din Myanmar a moştenit o credinţă solidă şi un elan misionar fervent din lucrarea celor care au adus Evanghelia în această ţară. Pe aceste fundamente stabile, şi în comuniune cu preoţii şi călugării, continuaţi să impregnaţi laicatul în spiritul unei ucenicii misionare autentice şi să căutaţi o înţeleaptă înculturare a mesajului evanghelic în viaţa zilnică şi în tradiţiile comunităţilor voastre locale. Contribuţia cateheţilor în această privinţă este esenţială; îmbogăţirea formativă trebuie să rămână pentru voi o prioritate. Şi nu uitaţi că ei, cateheţii, sunt pilaştrii evanghelizării, în fiecare parohie.

Mai ales, aş vrea să vă cer o angajare specială în însoţirea tinerilor. Ocupaţi-vă de formarea lor la principiile morale sănătoase care-i vor călăuză în înfruntarea provocărilor dintr-o lume ameninţată de colonizările ideologice şi culturale. Următorul Sinod al Episcopilor nu numai că se va referi la aceste aspecte, ci îi va interpela direct pe tineri, ascultând istoriile lor şi implicându-i în discernământ comun despre cum este mai bine să se proclame Evanghelia în anii care vor veni. Una dintre marile binecuvântări ale Bisericii din Myanmar este tineretul său şi, îndeosebi, numărul de seminarişti şi de tineri călugări. Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru asta. În spiritul Sinodului, vă rog, implicaţi-i şi susţineţi-i în parcursul lor de credinţă, pentru că sunt chemaţi, prin idealismul şi entuziasmul lor, să fie evanghelizatori bucuroşi şi convingători ai celor de vârsta lor.

Al treilea cuvânt al meu pentru voi este profeţie. Biserica din Myanmar mărturiseşte zilnic Evanghelia prin operele sale educative şi caritative, apărarea drepturilor umane, sprijinul său dat principiilor democratice. Fie să puteţi pune comunitatea catolică în condiţiile de a continua să aibă un rol constructiv în viaţa societăţii, făcând să se audă glasul vostru în chestiunile de interes naţional, îndeosebi insistând asupra respectării demnităţii şi a drepturilor tuturor, în mod special ale celor mai săraci şi vulnerabili. Sunt încrezător că strategia pastorală cincinală, pe care Biserica a dezvoltat-o în contextul mai amplu al construirii statului, va aduce rod îmbelşugat nu numai pentru viitorul comunităţilor locale, ci şi al întregii ţări. Mă refer în special la necesitatea de a proteja mediul şi de a asigura o folosire corectă a bogatelor resurse naturale ale ţării în folosul generaţiilor viitoare. Păzirea darului divin al creaţiei nu poate să fie separată de o ecologie umană şi socială sănătoasă. De fapt, „îngrijirea autentică a relaţiilor noastre cu natura este inseparabilă de fraternitate, de dreptate şi de fidelitate faţă de ceilalţi” (Enciclica Laudato si’, 70).

Iubiţi fraţi episcopi, îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru acest moment de comuniune şi mă rog ca acest moment al nostru de a fi împreună ne va întări în angajarea de a fi păstori fideli şi slujitori ai turmei pe care Cristos ne-a încredinţat-o. Ştiu că slujirea voastră este angajantă şi că, împreună cu preoţii voştri, adesea trudiţi sub „povara zilei şi arşiţă” (Mt 20,12). Vă îndemn să menţineţi echilibrul în sănătatea fizică precum şi în cea spirituală, şi să vă gândiţi, în mod patern, la sănătatea preoţilor voştri.

Şi vorbind despre sănătate spirituală, amintiţi-vă de prima misiune a episcopului. Când primii creştini au primit plângerile eleniştilor pentru că nu erau îngrijiţi bine văduvele lor şi copiii lor, s-au adunat apostolii şi i-au „inventat” pe diaconi. Şi Petru anunţă această ştire şi anunţă şi misiunea episcopului spunând astfel: „Nouă ne revin rugăciunea şi vestirea Cuvântului” (cf. Fap 6,1-6). Rugăciunea este prima misiune a episcopului. Fiecare dintre noi episcopii va trebui să se întrebe, seara, în cercetarea cugetului: „Câte ore m-am rugat astăzi?”.

Iubiţi fraţi, vă îndemn să menţineţi echilibrul în sănătatea fizică şi spirituală. Mai ales, vă încurajez să creşteţi în fiecare zi în rugăciune şi în experienţa iubirii reconciliante a lui Dumnezeu, pentru că este baza identităţii voastre sacerdotale, garanţia solidităţii predicii voastre şi izvorul carităţii pastorale cu care conduceţi poporul lui Dumnezeu pe cărările sfinţeniei şi adevărului. Cu mare afect invoc harul Domnului asupra voastră, asupra preoţilor, călugărilor şi asupra tuturor laicilor din Bisericile voastre locale. Vă cer, cu rugăminte, să nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine.

Şi acum vă invit să ne rugăm toţi împreună, voi în birmană, eu în spaniolă, Bucură-te Marie către Sfânta Fecioară Maria.

[Bucură-te Marie]

Să vă binecuvânteze Atotputernicul Dumnezeu Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.