Categorii

Un episcop iubit: Înmormântarea cardinalului Tettamanzi

„Moartea acestui om «vrednic de iubit şi iubit», aşa cum l-a definit Papa Francisc în mesajul său, nu este o înfrângere a vieţii. Dimpotrivă, este plinătatea ei. Moartea sa este o victorie”, pentru că „cine moarte în Cristos Isus este părtaş de toată opera sa de răscumpărare”. Ea, „în sens definitiv, este înviere”. Liturgia Cuvântului s-a împletit cu amintiri în omilia rostită astăzi în dom de administratorul apostolic de Milano, cardinalul Angelo Scola, cu ocazia înmormântării cardinalului arhiepiscop emerit Dionigi Tettamanzi, mort sâmbăta trecută la vârsta de 83 de ani. „Uimea în el zâmbetul permanent, expresie a unei umanităţi contagioase, reverberaţie a duioşiei lui Isus şi a Mariei preasfinte faţă de toţi cei pe care-i întâlnea şi cu răbdare excepţională îi saluta pe fiecare în parte”, a spus Scola.

Printre concelebranţi cardinalul Angelo Bagnasco, preşedintele Consiliului Conferinţelor Episcopale din Europa, cardinalul Gualtiero Bassetti, preşedinte al Conferinţei Episcopale Italiene, şi monseniorul Mario Delpini, arhiepiscop ales de Milano. În afară de cardinali, episcopi şi simpli preoţi, mii de cetăţeni au fost prezenţi în dom; printre ei primarul Giuseppe Sala. Ritualul funebru s-a deschis cu lectura mesajului pe care papa Francisc l-a trimis la 5 august lui Scola şi lui Delpini, imediat ce a aflat vestea despre moartea lui Tettamanzi, în care aminteşte cum, „în existenţa sa rodnică”, el a „mărturisit cu bucurie Evanghelia şi a slujit cu docilitate Biserica”.

În omilie, administratorul apostolic a subliniat competenţa profundă a cardinalului decedat în domeniul ştiinţelor morale şi bioetice şi, mai ales, raportul cu societatea civilă milaneză care a avut o importanţă însemnată: „S-a manifestat nu numai printr-o deschidere faţă de confruntarea socială la care trebuie adăugată cea ecumenică şi interreligioasă, ci şi printr-o atenţie faţă de problemele familiei, familiilor rănite, vieţii, muncii şi marginalizării în multele şi dureroasele sale forme. Cardinalul – a amintit Scola – era condus de un profund sentiment de dreptate care se exprima în promovarea şi în apărarea drepturilor tuturor şi ale fiecăruia trăite în legătura lor profundă cu obligaţiile şi garantate de legi bune. A ştiut să denunţe fără timidităţi, dar mereu în mod constructiv, relele din ţinuturile noastre”.

Moartea în Cristos a lui Dionigi Tettamanzi „aruncă o lumină asupra întregii sale vieţi şi mai ales asupra slujirii sale. El a voit realmente să fie un martor fidel al lui Cristos îndreptat să nu piardă nimic şi pe nimeni dintre cei pe care Biserica i i-a încredinţat. Biserica ambroziană  va şti să găsească moduri şi forme pentru a menţine vie moştenirea îmbelşugată a acestui părinte şi învăţător”, a afirmat cardinalul. Tettamanzi a fost înmormântat în dom, la picioarele altarului Virgo potens, alături de sicriul fericitului cardinal Schuster. „Aceasta este voinţa sa exprimată cu delicateţea obişnuită. Astfel toţi credincioşii vor avea ocazie să se roage la mormântul său şi toţi oamenii de bunăvoinţă vor putea să-l viziteze. Va fi – a încheiat Scola – un gest de evlavie, un moment de răcorire, mai ales va fi un imbold tandru pentru aprofundarea credinţei noastre, a comuniunii noastre, a sensului vieţii şi al energiei noastre civice”.

În timpul mulţumirilor de la sfârşitul înmormântării a luat cuvântul şi arhiepiscopul ales de Milano. „Motivaţia profundă” care a adunat în dom peste cinci mii de credincioşi – a spus monseniorul Delpini – se află în faptul că „era uşor să-l iubeşti pe cardinalul Dionigi. Când am exprimat recunoştinţă lui Marina Oggioni (asistentă istorică ce l-a însoţit timp de douăzeci şi opt de ani, nr), pentru ceea ce a făcut pentru cardinalul Dionigi, ea mi-a spus «ce altceva puteam să fac, eu îl iubeam». Iată, motivaţia care ne uneşte pe toţi este aceasta: a fost uşor să-l iubim pe cardinalul Dionigi. Pentru înţelepciunea sa, zâmbetul său, apropierea sa de oamenii obişnuiţi şi capacitatea de a sta cu autorităţile. Era ceva în el care a facilitat să fie iubit”. Şi pentru aceasta Delpini a adresat credincioşilor o ultimă recomandare: „Poate că astăzi vrea să ne spună «voi sunteţi atâţia, aveţi atâtea calităţi, sau poate că nimeni nu este perfect», însă o recomandare aş vrea să vă fac: încercaţi să faceţi în aşa fel încât să fie uşor să vă iubiţi”.

(După L’Osservatore Romano, 9 august 2017)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.