Categorii

Un an de ecumenism. Card. Kurt Koch: „Sora religiei este pacea”

Un an viu. Bogat în raporturi, în întâlniri, în etape istorice care au deschis perspective inedite. Aşa reparcurge din „punct de vedere ecumenic” anul 2017 cardinalul Kurt Koch, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor. Un an care n-a fost uşor, caracterizat din păcate de o serie de atentate făcute în numele extremismului religios care i-a luat în vizor încă o dată pe creştini, în diferite puncte ale pământului. O durere care uneşte toate Bisericile în ecumenismul sângelui.

Eminenţă, să pornim de la actualitate. Duminică 17 decembrie, a treia duminică din Advent, un atentat revendicat de ISIS, a lovit o Biserică metodistă din Quetta, în Pakistan. Ce aţi gândit când aţi aflat de atac?

O mare tristeţe. Este un nou atac făcut de terorişti care se inspiră din fundamentalismul şi din extremismul promovat de ISIS. Au fost lovite persoane în timpul liturgiei în timp ce erau în faţa lui Dumnezeu. Suntem la Crăciun şi mesajul de Crăciun spune definitiv că sora religiei este pacea şi, în niciun mod, violenţa nu poate găsi justificare. Acesta este mesajul pe care trebuie să-l răspândim în toată lumea.

De ce să fie loviţi creştinii?

Creştinii în lume sunt persecutaţi şi ucişi nu pentru că sunt catolici sau ortodocşi, protestanţi sau luterani, reformaţi şi anglicani, ci pentru că sunt creştini. Sângele lor vărsat în sens martirologic ne uneşte şi martirii în cer au găsit deja acea unitate pe care noi o căutăm pe pământ. Era o mare temă prezentă puternic în pontificatul lui Ioan Paul al II-lea care a dedicat un întreg capitol din enciclica sa despre ecumenism – Un unum sint – ecumenismului martirilor. Astăzi papa Francisc vorbeşte despre ecumenismul sângelui. 80% dintre toţi oamenii care în lume sunt persecutaţi în numele religiei sunt creştini. Nu sunt sigur că creştinii din Europa au conştiinţă clară despre această realitate. Însă pentru fraţii noştri şi surorile noastre persecutaţi este important să aibă un sprijin de rugăciune şi chiar în viaţă.

Ceea ce uimeşte a fost reacţia comunităţii copte ortodoxe din Egipt imediat după atentatele mai întâi la Cairo şi apoi la Alexandria şi Tanta. Nu au cerut răzbunare, nici dreptate, nici siguranţă mai mare. Au iertat. Ce tip de creştinism reiese în aceste contexte?

Este marea mărturie pe care ne-a lăsat-o primul martir Ştefan care era persecutat, dar s-a rugat pentru ca Dumnezeu să-i ierte pe călăii săi. Şi mai înainte, a făcut asta Isus pe Cruce când a spus „iartă-i pentru că nu ştiu ce fac”. Cred că este semnul a ceea ce creştinii pot să dea lumii. Semnul unei mari credinţe, al unei radicalităţi, al unei alegeri de viaţă trăite în misterul lui Cristos. Putem învăţa multe lucruri de la aceşti credincioşi.

Din punct de vedere ecumenic, ce an 2017 a fost? Este de puţine zile ştirea despre un telefon dat de papa Francisc papei copt ortodox Tawadros pentru a-i adresa urările sale în timp ce era internat în spital. Se poate spune că ecumenismul lui Francisc este ecumenismul fraternităţii?

Există o mare prietenie între papa Tawadros şi papa Francisc. Şi vizita lui Francisc la Cairo a aprofundat mult acest raport de prietenie. Papa Tawadros are o mare inimă ecumenică şi de deschidere faţă de Biserica catolică. A demonstrat asta când a decis să facă prima sa vizită în afara Egiptului la Roma. Şi când a voit ca în fiecare an la 10 mai să se celebreze Ziua de prietenie copto-catolică.

Cât sunt de importante raporturile de prietenie între liderii creştini pentru construirea păcii mai ales în contexte în care pacea este ameninţată încontinuu?

Într-o lume ca aceea de astăzi în care se incită la violenţă împotriva altora este important ca liderii religioşi să spună că violenţa făcută în numele lui Dumnezeu este un abuz al religiei.

2017 a fost anul în care s-a încheiat a 500-a aniversare a începutului Reformei lui Luter. Ce bilanţ şi ce perspective se deschid pentru raporturile viitoare?

Înainte de toate aş vrea să spun că a fost prima comemorare a Reformei în era ecumenică. În trecut, comemorările Reformei erau mereu marcate de tonuri polemice, anti-confesionale şi anti-catolice. Anul acesta luteranii n-au voit să comemoreze Reforma numai între ei, ci au cerut să facă asta împreună cu noi şi evenimentul cel mai important al fost întâlnirea dintre papa Francisc şi preşedintele de atunci al Federaţiei Luterane Mondiale la Lund, în Suedia. Cred că acest eveniment este rodul unui mare dialog care a fost dus înainte în trecut. 2017 est anul în care am comemorat cei 50 de ani de dialog ecumenic între luterani şi catolici care a fost primul pe care Biserica catolică l-a întreprins după Conciliul al II-lea din Vatican. Şi este un dialog care a produs multe roade importante precum Declaraţia comună cu privire la învăţătura justificării în 1999 şi, recent, documentul „De la conflict la comuniune” care a arătat conţinutul comemorării.

Ce spune acest dialog lumii actuale?

În trecut am avut multe conflicte, am cunoscut dezbinarea Bisericilor, chiar am asistat la războaie oribile şi pentru această istorie trebuie să cerem iertare. Este o iertare foarte importantă astăzi. Să privim la luptele dintre sunniţi şi şiiţi în lumea musulmană: trebuie să admitem că am făcut acelaşi lucru în trecut şi pentru aceasta trebuie să facem căinţă. Dar există şi un sentiment de recunoştinţă pentru tot ceea ce am redescoperit că avem în comun. Şi apoi există un sentiment de speranţă. După comemorarea de la Lund, putem face alţi paşi în viitor. Anul 2017 nu poate să fie un punct ci trebuie să marcheze un dublu punct care deschide la o continuare. Spre ceea ce nu dezbină ci uneşte. În trecut nu era posibil să se aibă această unitate.

2017 a fost şi anul în care de la Bari relicvele sfântului Nicolae au fost duse la Moscova şi Sankt Petersburg. O iniţiativă care a deschis spre un ecumenism popular.

Era o dorinţă a patriarhului Kiril. În ziua de după întâlnirea la Havana cu papa, patriarhul mi-a exprimat dorinţa de a avea relicva sfântului Nicolae la Moscova şi la Sankt Petersburg. Şi această transferare a ajutat mult. După întâlnirea cu papa, patriarhul a avut multă opoziţie, chiar şi în Biserica ortodoxă rusă. Însă cu prezenţa relicvelor, patriarhul a putut spune: acesta este primul rod al întâlnirii de la Havana şi acest lucru a ajutat mult la schimbarea mentalităţii. Este ecumenismul sfinţilor, care deschide oportunităţi pentru a-i include în dialog pe credincioşi. Este bine ca şefii de Biserici să se întâlnească, dar dacă oamenii nu sunt implicaţi, nu putem merge înainte. Apoi când am văzut la Sankt Petersburg relicvele escortate de armata rusă pentru întoarcerea lor la aeroport, mi-am spus că iubirea lui Dumnezeu este mai puternică decât orice totalitarism.

Dar va fi o nouă întâlnire între patriarh şi papa Francisc?

Nu se vorbeşte despre asta în acest moment. Am comemorat anul acesta la Freiburg prima aniversare a întâlnirii de la Havana şi se pregăteşte o a doua tot în februarie. Noi oamenii nu suntem responsabili de minuni. Acesta este dicasterul Duhului Sfânt.

Care este urarea dumneavoastră pentru anul nou care va veni?

Să putem să continuăm şi să facem paşi ulteriori spre unitate. Aşa cum spunea patriarhul Atenagora, noi catolicii şi ortodocşii ne iubim unii pe alţii, mărturisim aceeaşi credinţă. Timpul s-a împlinit pentru a ajunge la aceeaşi masă euharistică. Acesta este scopul ultim al ecumenismului: regăsirea unităţii Bisericii.

De M. Chiara Biagioni

(După agenţia SIR, 29 decembrie 2017)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.