Categorii

Ultimii 10 ani ai Bisericii din China: de la Scrisoarea lui Benedict al XVI-lea la tăcerea despre arestarea monseniorului Shao Zhumin

Cu ocazia celor 10 ani de la Scrisoarea lui Benedict al XVI-lea adresată catolicilor chinezi, am primit această analiză din partea unui catolic din nord-estul Chinei, cu numele Joseph. În ea reparcurge aceşti 10 ani arătând cum – deşi Papa Francisc a proclamat validitatea sa încă actuală – faptele demonstrează că ea este încet-încet trădată. Citând fapte şi situaţii, autorul manifestă şi cum puterea guvernului chinez determină tot mai mult viaţa Bisericii şi numirile episcopilor, alegând şi hirotonind candidaţi care trăiesc în „pragmatismul cenuşiu” (Evangelii gaudium, nr. 83). Joseph deplânge şi că există prea multă tăcere cu privire la persecuţia pe care episcopi, preoţi şi laici o suportă în China şi se teme că dialogurile dintre China şi Vatican – o sesiune a avut loc la 20-21 iunie în Vatican – vor duce la eliminarea Bisericii neoficiale.

Recent, ca urmare a celor patru detenţii a mons. Shao Zhumin, episcop de Wenzhou, condiţiile sale au atras atenţia ambasadorului german în China şi a multor persoane în ţară şi în străinătate. În afară de asta, anul acesta este a 10-a aniversare a Scrisorii Papei Benedict al XVI-lea adresată catolicilor chinezi şi a 5-a aniversare a domiciliului obligatoriu al mons. Ma Daqin, de la evenimentul din 7 iulie (2012). Să revizităm pe scurt recentele evenimente ale Bisericii din China.

Scrisoarea lui Benedict al XVI-lea

În urmă cu zece ani, Papa Benedict al XVI-lea a publicat vestita sa Scrisoare adresată catolicilor chinezi, în care arăta că unele organisme, care erau puse deasupra Bisericii, adică Asociaţia patriotică chineză şi Conferinţa episcopală [numite „Yi hui, yi tuan”, O asociaţie, o Conferinţă], sunt incompatibile cu natura specifică a Bisericii catolice. Scrisoarea pontificală a provocat o puternică reacţie. După aceea, Sfântul Scaun a publicat şi un Compendiu al aceleiaşi Scrisori. După nouă ani de la publicarea sa, Papa Francisc a recunoscut că această Scrisoare a Papei emerit încă este călăuză în conducerea treburilor Bisericii din China. În afară de asta, cu Scrisoarea s-au continuat două iniţiative: prima, în fiecare an la 24 mai, sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria Ajutătoare, se celebrează Ziua de Rugăciune pentru Biserica din China şi papa Benedict a scris o rugăciune specială către Sfânta Fecioară Maria de la Sheshan în acest scop. A doua iniţiativă este că Sfântul Scaun a format o Comisie permanentă de studiu, care s-a adunat în secret în timpuri precise pentru a examina problemele Bisericii din China şi raporturile dintre China şi Vatican: comunicatele sale oficiale au exprimat preocupări şi acuze împotriva cazurilor în care autorităţile de la Pechin au forţat în mod vizibil [aşa-numitele] hirotoniri democratice episcopale. Şi totuşi, acum după 10 ani, când Papa Francisc a amintit de Ziua de Rugăciune a Bisericii universale pentru Biserica din China, oficialii de la Sfântul Scaun nu au mai menţionat Scrisoarea papei emerit şi mai sus amintita Comisie specială a fost suspendată fără niciun motiv.

Episcopul de Shanghai şi hirotonirile „libere”

Cu privire la Biserica din China, în urmă cu cinci ani, la hirotonirea episcopală a episcopului auxiliar de Shanghai, mons. Ma Daqin (O Asociaţie şi o Conferinţă din Pechin l-au numit episcop coadiutor), în timpul ceremoniei, a refuzat impunerea mâinilor a unui episcop ilegitim şi după binecuvântare a declarat că se retrăgea din Asociaţia patriotică. Acest fapt trece în istorie ca „schimbarea din 7 iulie”. Această acţiune a mons. Ma Daqin a fost primită cu aplauze enorme atât în China cât şi în străinătate. Dar în acelaşi timp a dus dieceza de Shanghai la paralizia unei turme fără păstor, care încă durează astăzi. Mons. Ma a fost pus la domiciliu obligatoriu timp de cinci ani şi chiar şi actualmente nu poate exercita slujirea episcopală. Vaticanul nu l-a considerat pe acest unic episcop existent la Shanghai ca ordinariu al diecezei, motiv pentru care situaţia este supusă la variabile imprevizibile.

În decurs de cinci ani, Pechinul n-a condus nicio hirotonire episcopală democratică, însă numirea şi hirotonirea episcopală arată semne evidente că sunt încă sub controlul deplin al autorităţilor locale în mod autonom. Cazurile îl includ pe mons. An Shuxin, Wu Qinjin şi alţi episcopi care au fost instalaţi oficial prin iniţiativa autorităţilor locale, în urma consensului autorităţilor de la O Asociaţie şi o Conferinţă din Beijing. În anii recenţi, episcopii care au fost hirotoniţi oficial au fost aleşi toţi de dieceză şi de Asociaţia patriotică, având permisiunea de la O Asociaţie şi o Conferinţă şi înregistrarea Administraţiei statale pentru probleme religioase, şi în acelaşi timp cu anunţarea numirii din partea Sfântului Scaun. În ajunul hirotonirii, s-a citit clerului decretul de numire al Sfântului Părinte, dar în timpul ceremoniei hirotonirii sau a instalării s-a proclamat documentul permisiunii Conferinţei Episcopale Chineze. Noul episcop a trebuit să declare şi că sprijină partidul şi guvernul, că iubeşte Biserica şi patria, că respectă Constituţia şi legile… În acelaşi timp, au participat la hirotoniri episcopi legitimi şi episcopi ilegitimi, în timp ce ceremoniile au fost pregătite în prealabil în detalii de către autorităţile oficiale care au controlat întreaga lor executare.

Dialoguri şi persecuţie

În contextul vorbăriilor multiple şi puternice despre un acord eventual obţinut în negocierile dintre China şi Vatican, cei doi cardinali de Hong Kong, episcopul emerit cardinalul Joseph Zen Ze-kiun, şi episcopul ordinariu cardinalul John Tong Hon, au publicat comentariile lor diferite: primul arătând pesimism şi dezamăgire, al doilea un anumit optimism. Cercurile culturale semi-oficiale din China s-au grăbit să viziteze Vaticanul şi să schimbe contacte în semn de prietenie. Dar actualmente ştirea care este difuzată este că negocierile dintre China şi Vatican s-au împotmolit. Se pregătesc să le continue cu schimbul de elemente.

Dintr-un alt unghi, după evenimentul monseniorului Ma Daqin, toţi l-au considerat un bun purtător de drapel al Bisericii din China şi a provocat în mulţi din nou interesul faţă de Biserica neoficială. Însă, anul trecut episcopul a publicat cinci articole, în care a reflectat profund asupra acţiunii sale impulsive din urmă cu cinci ani şi cu umilinţă a făcut schimbarea de direcţie. În timpul acestor cinci ani, preotul clandestin Yu Heping a murit prin înecare suspectă. Un episcop bătrân de mult timp la domiciliu obligatoriu, mons. Shi Enxiang, a murit în detenţie. Cel puţin doi episcopi şi un anumit număr de preoţi clandestini sunt deţinuţi frecvent, sunt duşi şi li se cere să intre în Asociaţia patriotică a Bisericii oficiale. Şi totuşi toate aceste fapte par să nu primească atenţie de la nimeni, pentru că toţi sunt vrăjiţi de ştirea că este aproape ziua eventualului acord diplomatic dintre China şi Vatican. Nici Sfântul Scaun n-a spus niciun cuvânt nici n-a făcut vreun apel cu privire la situaţia lor: ei par să fi devenit grupul vulnerabil de respins. Între timp, unele dieceze din naţiune se împart în facţiuni, dintre care unele se consideră „credincioşi” ai Bisericii neoficiale. Acest fenomen se poate vedea în zonele Fujian şi Hebei. Caz special a fost cel al preotului deja suspendat, pr. Paolo Dong Guanhua din dieceza de Zhengding, care s-a proclamat episcop secret: acest caz a determinat Sfântul Scaun să demonstreze public dezaprobarea (se pare că Sfântul Scaun nu se mai preocupă de episcopii ilegitimi care sunt numiţi şi hirotoniţi în mod autonom).

În prezent, autorităţile oficiale chineze, în afară de a întări în mod sever respectarea legilor şi de a promova „chinezarea religiilor”, măresc eforturile pentru a pune sub controlul lor câteva fortăreţe ale Bisericii neoficiale, adică pentru a-i supune pe episcopii Shao Zhumin, Guo Xijin şi alţi episcopi care păstrează principiile Bisericii şi pentru a-i face să adere la Biserica oficială. Foarte recent, atât în China cât şi în străinătate mulţi s-au preocupat şi au protestat împotriva detenţiei şi a pericolului în care se află episcopul de Wenzhou, mons. Shao Zhumin.

Simpozionul lui AsiaNews şi pragmatismul cenuşiu

În contextul deceniului Scrisorii Papei Benedict al XVI-lea adresate catolicilor chinezi, s-au desfăşurat la Roma două întâlniri diferite: prima organizată de agenţia AsiaNews cu tema „China: Crucea este roşie”. La origine a fost invitat şi s-a sperat în participarea secretarului de stat al Sfântului Scaun, cardinalul Pietro Parolin, care însă până la urmă, din cauza activităţilor, n-a luat parte. Secretarul general al Congregaţiei pentru Evanghelizarea Popoarelor, arhiepiscopul Savio Han Tai-Fai, a dat o conferinţă în timpul simpozionului, în care a subliniat că în Biserica din China se răspândeşte un „pragmatism cenuşiu” (un arhiepiscop care urmează linia pragmatismului cenuşiu şi este aproape în mod activ de guvern, dar care până acum n-a fost încă recunoscut oficial, crede chiar că „în trecut era necesară Biserica fidelă, însă acum circumstanţele s-au schimbat; dar încă şi astăzi Biserica neoficială exploatează drapelul fidelităţii”. Datorită cuvintelor şi acţiunilor acestui arhiepiscop, credincioşii clandestini din Zhejiang şi Hebei nu merg la biserica sa ca să primească sacramentele”, cu atât mai mult cu cât el a expus numărul de înmatriculare al Asociaţiei patriotice). Într-un alt simpozion, organizat de asociaţia „Sfântul Egidiu” despre tema schimburilor între China şi Vatican, reprezentantul părţii chineze a primit aplauze puternice pentru discursul său despre „Chinezarea religiilor din punct de vedere istoric şi din situaţia actuală”.

În general, un eventual acord obţinut în negocierile dintre China şi Vatican poate să fie bun, însă destinul Bisericii neoficiale rămâne încă într-o stare nesigură cu posibile variabile. În privinţa fricilor, de ceea ce se preocupă mulţi oameni este că fundamentul spiritual al credinţei nu-l mai are drept centru pe Domnul, ci în mod inconştient fără să-şi dea seama, [centrul] devine preocuparea referitoare la problema de „a da lui Dumnezeu ceea ce este a lui Dumnezeu şi de a da Cezarului ceea ce este a Cezarului”.

Cât priveşte Shanghai, clerul şi credincioşii din Jinagsu, situaţia actuală este cauză de confuzie şi de preocupare. Se doreşte ca Sfântul Scaun să poată exprima în mod clar o preocupare corespunzătoare faţă de mons. Shao Zhumin şi faţă de viitorul întregii Biserici neoficiale şi să se străduiască să rezolve problema pe care cei peste 30 de episcopi din Biserica clandestină nerecunoscuţi de guvern să primească recunoaşterea justă şi asta nu numai prin negocieri secrete. În afară de asta, „pragmatismul cenuşiu” şi secularizarea, care corodează Biserica din China, sunt probleme care cer o mai mare consideraţie.

Iosif,

credincios dintr-o Biserică cenuşie din nord-estul Chinei

(După agenţia AsiaNews, 26 iunie 2017)

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.