Categorii

Tinerii şi spovada. Colocviu cu regentul de la Penitenţiaria Apostolică

Când se vorbeşte despre tineri, reflecţia este concentrată adesea asupra unor aspecte care se referă la viaţa lor în cadrul Bisericii şi al societăţii contemporane. Însă este nevoie de luat în considerare ceea ce se întâmplă în lumea lor mai intimă, aceea care implică direct raportul cu Dumnezeu. Porneşte ne la această premisă întâlnirea organizată de Penitenţiaria Apostolică despre tema: „Spovadă, tineri, credinţă şi discernământ vocaţional”, care se desfăşoară la Roma la 26 şi 27 aprilie. Vorbeşte despre asta în acest interviu la L’Osservatore Romano regentul dicasterului, monseniorul Krzysztof Nykiel.

De ce o întâlnire despre tineri?

Papa Francisc, atunci când a ales tema pentru următoarea adunare generală a Sinodului Episcopilor, a exprimat dorinţa ca Biserica să arate cu vigoare reînnoită grija sa faţă de tineri. Ca mamă şi învăţătoare, Biserica este chemată să-i însoţească pe tineri pe drumul lor existenţial pentru ca, printr-un proces de discernământ, să poată descoperi proiectul lor de viaţă deschizându-se la întâlnirea cu Dumnezeu şi cu aproapele. Primind invitaţia pontifului, Penitenţiaria Apostolică doreşte să furnizeze propria contribuţie la reflecţia eclezială, amintind de rolul central al sacramentului Reconcilierii în dezvoltarea credinţei şi în discernământul spiritual al tinerilor creştini. În colocviul cu tinerii, mă simt obligat să subliniez asta: duhovnicii care sunt şi educatori ai conştiinţelor, au oportunitatea incredibilă de a întâlni lumea lor, bogată în atâtea lucruri frumoase dar şi în situaţii urâte, triste, care îi chinuiesc şi îi fac să sufere. Adesea se simt descurajaţi sau incapabili să imagineze pozitiv viitorul lor. Primind dezlegarea sacramentală, se experimentează duioşia iubirii milostive a lui Dumnezeu şi ne simţim încurajaţi să-l urmăm în cotidianul vieţii.

Ce teme vor fi tratate?

Unii vorbitori vor încerca să schiţeze contextul socio-cultural în care trăieşte astăzi credinţa un tânăr creştin: la ce ispite este chemat să reziste; ce dificultăţi trebuie să înfrunte, pe planul spiritual dar adesea şi pe cel material; ce provocări comportă a-l primi în propria viaţă pe Isus şi a-l vesti lumii. Alte intervenţii vor încerca să propună, pe un plan pastoral, idei şi indicaţii utile pentru ca Biserica să găsească forme de comunicare credibile pentru a vorbi astăzi despre Isus. Deosebit de important ni s-a părut, în această privinţă, să dăm cuvântul la doi martori care au trăit personal o experienţă puternică a lui Dumnezeu şi care vor reparcurge drumul lor de convertire şi de viaţă creştină scoţând în evidenţă îndeosebi importanţa sacramentului Reconcilierii. Domnul nu încetează niciodată să cheme tineri şi tinere să-l urmeze. În timpul nostru, principalul obstacol în calea oferirii generoase a propriei vieţi constă în experienţa păcatului. Adesea răul făcut îi face să se considere nevrednici, în timp ce răul îndurat produce resentiment şi stinge încrederea în fraţi şi în Dumnezeu. Cu această întâlnire Penitenţiaria Apostolică nu renunţă la misiunea sa de a fi tribunalul milostivirii şi de a promova importanţa sacramentului Pocăinţei, canal privilegiat al milostivirii lui Dumnezeu faţă de orice creatură.

Aşadar, sacramentul Reconcilierii are un rol decisiv în viaţa spirituală şi în procesul de discernământ al tinerilor?

Desigur. Un tânăr care este mişcat de Duh şi se apropie de confesional, recunoaşte înainte de toate că nu-şi este suficient sieşi şi cere prin urmare ajutorul harului lui Cristos pentru a şterge propriul păcat şi a-l susţine în viitor. În afară de asta, se exercită tot mai mult în cercetarea cugetului, care-i foloseşte pentru a se deschide la adevăr şi la un raport profund cu Dumnezeu. Ştim bine cât de mult o practicare asiduă a cercetării cugetului este fundamentală pentru a maturiza conştiinţa de noi înşine şi de aceea este indispensabilă pentru un discernământ corect şi pentru a percepe planul lui Dumnezeu cu privire la propria viaţă. Cum să nu amintim în această privinţă cunoscutul episod legat de viaţa papei Francisc, care la vârsta de 17 ani a simţit aşa de intens prezenţa iubitoare a lui Dumnezeu în timpul unei spovezi încât chiar cu acea ocazie a intuit că Domnul îl chema la viaţa consacrată! În sfârşit, tocmai a fost publicat exortaţia apostolică Gaudete et exsultate, cu care papa a reafirmat că toţi oamenii sunt chemaţi la sfinţenie. O spovadă umilă, sinceră şi frecventă ne ajută să ne înţelegem pe noi înşine şi să înţelegem cine suntem realmente, cât de mult de iubeşte Dumnezeu şi cât de intens doreşte fericirea noastră, respectând libertatea noastră şi aşteptând da-ul nostru spus voinţei sale. O spovadă bună ne ajută să creştem în virtuţi, să ne întărim în lupta spirituală şi să ne încredem în El în fiecare zi mai mult şi să înaintăm pe calea sfinţeniei.

Ce atitudini trebuie să aibă un duhovnic atunci când un tânăr se apropie de confesional?

Pontiful a indicat în mod repetat în magisteriul său calităţile unui bun duhovnic. Mă gândesc de exemplu la indicaţiile conţinute în scrisoarea apostolică Misericordia et misera şi la cuvintele rostite la 6 martie în audienţa acordată Penitenţiariei Apostolice, centrate pe atenţiile care trebuie avute în ascultarea spovezilor tinerilor.

De Nicola Gori

(După L’Osservatore Romano, 26 aprilie 2018)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.