Categorii

Terorism. După atentat, Turku plânge dar nu cedează urii. Şi religiile se roagă împreună

A trecut o săptămână de când la Turku, în Kauppatori, piaţa târgului, Abderrahman Mechkah, un marocan în vârstă de optsprezece ani care locuia într-un centru de primire pentru cei care cer azil, a semănat panica şi, înarmat cu un cuţit, a ucis două femei finlandeze şi a rănit opt persoane. Pentru prima dată a coborât asupra ţării nordice umbra terorismului. După ce a fost rănit şi arestat autorul atentatului, poliţia în aceste zile face investigaţii asupra unui grup de radicalizaţi semnalaţi deja serviciilor secrete şi a arestat alte persoane bănuite că au avut un rol în atentat.

Nu oricărei forme de violenţă. „După vinerea trecută, oraşul Turku a rămas paşnic, dar toţi sunt sub şoc. Atmosfera este de reculegere. Finlanda este o ţară care a fost şi este, în pofida acestor evenimente recente, o ţară paşnică. În aceste zile locuitorii oraşului merg să viziteze Kauppatori, unde a avut loc această tragedie, şi depun flori şi lumânări aprinse în amintirea victimelor. În acel loc de vineri sunt şi persoane specializate care ascultă pe cel care are nevoie să vorbească. Viaţa s-a reluat dar durerea este acolo”. Mărturiseşte asta părintele Jean Claude Kabeza, parohul comunităţii catolice din Turku, care a fost „foarte atinsă direct, pentru că printre răniţi este şi o persoană din comunitatea noastră care încă este în spital şi pe care noi o purtăm în rugăciunile noastre cu toată familia sa şi desigur cu toate celelalte”. Şi catolicii, ca toţi locuitorii din Turku, „se întreabă de ce există atâta ură şi violenţă, de ce sunt lovite persoane nevinovate”. În seara zilei atentatului, la 18 august, „am participat la rugăciunea organizată de Biserica luterană şi prezidată de arhiepiscopul Kari Mäkinen, în prezenţa autorităţilor civile şi politice”, mai povesteşte părintele Kabeza, pentru a ne ruga pentru victimele şi familiile lovite. Însă mesajul a fost „refuzarea categorică a urii şi a violenţei”. Acelaşi mesaj a fost reafirmat duminica trecută, într-o altă comemorare solemnă la locul atentatului, cu toţi reprezentanţii comunităţilor religioase şi civile din Turku. O trăsătură care caracterizează comunitatea catolică finlandeză este faptul că e compusă din imigraţi peste 50%, după cum este imigrat însuşi părintele Jean Claude.

Dar între timp creşte furia… Cum era previzibil, atentatul din Turku a activat o „discuţie aprinsă în societate şi sentimente de furie” faţă de imigraţi. „Nu vreau să citesc tot ceea ce se scrie pe pagina mea de facebook, pentru că este urât şi oribil”, destăinuieşte episcopul luteran Kaarlo Kalliala, episcop coadiutor de Turku şi preşedinte al Forumului Naţional pentru Cooperare Interreligioasă (USKOT), reţea născută în 2011 care uneşte astăzi creştini, musulmani şi evrei. Invective şi cuvinte de ură au devenit virale, într-o „creştere iraţională a populismului”. Se discută dacă „legislaţia cu privire la cei care cer azil şi la imigraţie este corectă, dacă este necesară o eficienţă mai mare, dacă aceste legi creează situaţii de disperare” ca aceea a tânărului autor al atentatului.

„Religia nu intră în asta”. Multiculturalitatea actuală din Finlanda, unde conform ultimelor date statistice imigraţii sunt o treime din cei 5,5 milioane de locuitori, este o realitate recentă: „în urmă cu 30 de ani eram o ţară monoculturală”, explică episcopul, care consideră că legislaţia nu are nevoie să fie schimbată. Apoi faptul că între cei care au încercat să oprească atentatorul şi au fost răniţi au existat şi persoane străine este o realitate care a fost adesea subliniată în aceste zile şi demonstrează că finlandezii şi ne-finlandezii sunt uniţi şi fac parte din acelaşi popor. Finlanda este o „ţară puternică şi stabilă, unde se trăieşte în pace”; între oameni „încrederea este puternică”, în pofida a toate, spune episcopul. Cel care a acţionat la Turku, precum şi la Barcellona sau Manchester, „nu poate reprezenta islamul, nici vreo altă religie: sunt persoane care încearcă să justifice cu religia” actele lor, dar „în realitate nefericirea personală” îi mişcă. A fost promptă şi din inimă reacţia din partea Bisericilor şi religiilor la aceste fapte: în ziua următoare atentatului, comunităţile musulmane din Finlanda l-au condamnat în mod public.

„A împărtăşi viaţa”. Reprezentanţii diferitelor comunităţi de credinţă s-au prezentat uniţi în celebrările din Turku, precum şi la aceea care s-a desfăşurat la Helsinki lunea trecută, la iniţiativa Forumului USKOT, la „Kampin kappeli”, „capela tăcerii”, loc ecumenic de rugăciune şi de tăcere în centrul capitalei finlandeze. În viitor va fi nevoie să se creeze „legături mai bune cu celelalte religii prezente în Finlanda, ca de exemplu cu budiştii”, afirmă episcopul Kalliala, care, în privinţa experienţei Forumului, spune: „Vorbim aceeaşi limbă şi ne înţelegem. Avem relaţii bune şi cu guvernul”. Însă va fi necesar „să găsim căi de întâlnire şi înţelegere în comunităţi, nu numai între conducători. Trebuie să învăţăm să ne cunoaştem mai bine pentru a putea astfel să ne îngrijim unii de alţii. Pentru a face asta nu trebuie să ne considerăm ca reprezentanţi ai altor religii, ci ca fiinţe umane: acest lucru nu este posibil dacă nu se împărtăşeşte viaţa”.

De Sarah Numico

(După agenţia SIR, 26 august 2017)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.