Categorii

Tawadros: pentru a salvgarda viaţa călugărească, trebuie opriţi călugării-blogger

Călugări şi călugăriţe din Biserica coptă ortodoxă, fără excepţie, au o lună de timp pentru a închide account-urile personale şi eventualele bloguri gestionate de ei pe social media, cum ar fi Facebook şi Twitter. În acest termen de timp vor trebui să-şi ia rămas bun de la formele de comunicare considerate nepotrivite pentru viaţa monastică, dacă nu vor să cadă în pedepse canonice. Aceasta este dispoziţia destinată să facă mai mult zgomot printre cele 12 reguli ratificate de patriarhul Tawadros al II-lea pentru toţi cei care trăiesc condiţia monastică în Biserica coptă ortodoxă, după recenta asasinare a episcopului Epifan, masacrat – probabil înjunghiat – în mănăstirea „Sfântul Macarie”, unde era abate.

Moartea violentă a lui Anba Epifan a imprimat o accelerare bruscă regândirii profunde cu privire la viaţa monastică demarată deja în Biserica coptă de papa Tawadros. Martiriul episcopului abate nu este datorată vreunui călău jihadist. Criminalul său, de data aceasta, aparţine cu toată probabilitatea cercului de persoane care trăiesc în mănăstire sau care o frecventează în mod obişnuit.

În ultimele decenii, renaşterea vieţii monastice copte a fost pentru milioane de egipteni instrumentul pentru a redescoperi comoara credinţei creştine, păstrat de-a lungul secolelor de dominaţie musulmană. Însă diferiţi factori, dar şi lupte şi contrapoziţii în interiorul Bisericii, riscă să risipească atâta bogăţie şi rodnicie spirituală, aşa cum se întâmplă adesea în aparatele ecleziale şi clericale, duse prin inerţie să ascundă propria dependenţă de har şi să cadă în forme de autoreferenţialitate îngâmfată.

Cele 12 noi dispoziţii pentru călugării copţi au fost formulate de Comitetul pentru mănăstiri şi viaţă monastică din Sfântul Sinod copt, convocat de Tawadros şi la care au luat parte 19 de episcopi şi conducători de mănăstiri. Măsurile vor să păstreze viaţa monastică în caracteristica sa tradiţională de condiţie izolată de freneziile mondene, ritmată de momente de rugăciune, muncă şi tăcere. Pentru aceasta li se cere călugărilor să se retragă şi din social media, care în Biserica coptă deveniseră adesea instrument pentru a răspândi „idei confuze” şi a alimenta polemici personale şi dispute pseudo-doctrinale.

Printre celelalte dispoziţii figurează şi ordinul de a suspenda un an acceptarea de noi candidaţi la viaţa monastică şi cel de a bloca pentru trei ani hirotonirile sacerdotale ale călugărilor. Se dispune oprirea creării de noi comunităţi monastice neautorizate; se reglementează în manieră mai strictă timpii de acces al vizitatorilor şi pelerinilor la mănăstiri, ţinând cont de zilele de post, rugăciune şi tăcere care ritmează viaţa monastică; se interzice fiecărui călugăr şi călugăriţă să primească donaţii de la credincioşi – care pot să fie adunate numai de abatele sau abatesa mănăstirii – şi să se implice în proiecte economice şi activităţi care nu le-au fost încredinţate de comunitatea de apartenenţă şi de proprii superiori; se stabileşte că şi ieşirile şi perioadele petrecute în afara mănăstirii trebuie să fie mereu autorizate de cel care conduce comunitatea monastică. Sunt anunţate şi dispoziţii menite să determine numărul maxim de călugări sau călugăriţe admişi în fiecare mănăstire, pentru a garanta o convieţuire ordonată şi liniştită în sânul fiecărei comunităţi.

După dispoziţiile ratificate de patriarh, şi alţi reprezentanţi ai ierarhiei copte – ca episcopul Raphael – au anunţat închiderea propriilor account-uri şi bloguri personale online, confirmând că de acum înainte cu ei se va putea comunica prin instrumente de comunicare tradiţionale, cum este telefonul.

Oprirea prezenţialismului on-line al călugărilor şi călugăriţelor copţi este legat desigur de perioada de urgenţă deschisă pentru viaţa monastică a Bisericii copte după asasinarea lui Anba Epifan. Dar revelează şi o anumită afinitate cu alarmele crescânde cu privire la efectele lui social media asupra vieţii obişnuite a vieţii ecleziale, simţite în sânul diferitelor comunităţi creştine. În timp ce în Occident continuă să aibă vânzare bună retoricele evanghelizării via internet, Biserica maronită a difuzat deja în februarie un document magisterial pentru a încerca să zăgăzuiască răspândirea polemicilor şi încăierărilor intra-ecleziale online despre probleme doctrinale, care intrigă mai ales preoţi, călugări, aşa-numiţi experţi şi „angajaţi”, bigoţi şi mici inchizitori de tastatură.

Fenomenul cuvintelor creştine deformate în micile războaie para-doctrinale on-line a fost amintit recent şi de grija pastorală a papei Francisc: „Şi creştinii – scrie episcopul de Roma în Gaudete et exsultate, exortaţia apostolică semnată de el la 19 martie 2018 – pot să participe la reţele de violenţă verbală prin internet şi diferitele domenii sau spaţii de interschimb digital. Chiar şi în media catolice se pot depăşi limitele, se tolerează defăimarea şi calomnia şi par excluse orice etică şi orice respect faţă de bunul nume al celuilalt. Astfel are loc un dualism periculos, pentru că în aceste reţele se spun lucruri care n-ar fi tolerabile în viaţa publică şi se încearcă să se compenseze propriile insatisfacţii descărcând cu furie dorinţele de răzbunare. Este semnificativ că uneori, pretinzând să se apere alte porunci, se trece complet peste porunca a opta: «Să nu mărturiseşti strâmb» şi se distruge imaginea celuilalt fără milă”.

De Gianni Valente

(După Vatican Insider, 3 august 2018)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.