Categorii

Susţinerea şcolilor catolice. A treisprezecea şi a paisprezecea congregaţie generală

Continuă, la Sinodul Episcopilor, cererea unei Biserici în ieşire care să meargă să-i întâlnească pe tineri acolo unde sunt ei. Şi unul din locurile la care nu se poate renunţa pentru o pastoraţie reînnoită este, desigur, lumea digitală. De aceea, înainte de toate trebuie învăţat limbajul său, familiarizat cu reţelele sociale şi cu noutăţile tehnologice. Astfel, se vor putea înainte de toate ajuta noile generaţii să frecventeze web-ul cu libertate, prudenţă şi responsabilitate, dar nu numai: lumea digitală poate şi trebuie să fie şi o oportunitate de evanghelizare, un instrument eficace prin care să se treacă vestirea lui Cristos.

Propunerea de a da viaţă în instituţiile ecleziale unui oficiu special pentru pastoraţia şi misiunea digitală a reieşit printre instanţele prezentate în dimineaţa de miercuri 17 octombrie, în timpul celei de-a paisprezecea congregaţii generale.

În prezenţa a 254 de părinţi, adunarea a fost prezidată de cardinalul Sako. În lipsa papei Francisc, angajat în audienţa generală din piaţa „Sfântul Petru”, rugăciunea de la început a fost condusă de cardinalul Baldisseri, secretar general, în timp ce reflecţia spirituală a fost încredinţată arhiepiscopului Hollerich.

Au fost 27 de intervenţii care s-au succedat în cursul acestei sesiuni de dimineaţă a lucrărilor în care părinţii, reflectând asupra celei de-a treia părţi din Instrumentum laboris, au indicat domeniile operative asupra cărora trebuie insistat cu atenţie deosebită. Au fost multe reflecţiile dedicate aspectului educativ şi formativ. Într-o dublă directivă: cea spirituală şi de formare a persoanei şi cea de pregătire pentru cetăţenia activă şi pentru participarea politică. În ambele domenii, eclezial şi social, scopul trebuie să fie acela de a oferi tinerilor instrumentele pentru a creşte, baze solide pentru a-şi lua responsabilităţile lor, de a da încredere tinerilor lăsând spaţiu creativităţii lor şi generozităţii lor.

Din ţările mai sărace au reieşit mai ales cererile de sprijin pentru şcolile catolice care, în contexte de mare dificultate, sunt adesea oportunităţi rare de viitor pentru tineri. Acolo unde instituţiile sunt corodate de cancerul corupţiei, tinerii, formaţi în lumina Evangheliei, pot să fie ocazie de speranţă pentru întreaga societate. A fost subliniat şi rolul educativ fundamental al familiilor. O formare valabilă şi întemeiată pe valori poate să fie, între altele, un răspuns eficace la problema pătrunderii unor secte religioase care se bazează tocmai pe voinţa de răscumpărare economică şi socială.

Şi din punctul de vedere al formării creştine, un părinte sinodal a evidenţiat necesitatea de a da viaţă unui sistem integrat de educaţie la credinţă, care să nu prevadă numai contribuţia catehezei, ci să valorizeze rolul familiilor, al şcolii precum şi al experienţei cum este aceea, preţioasă, a oratoriului. Tocmai cu referinţă’ la cateheză, a fost evidenţiat că există încă prea puţini cateheţi tineri.

Şi tema formării, desigur, a solicitat şi o intervenţie cu privire la realitatea seminariilor, pentru care a fost sugerată o metodologie mai atentă la dimensiunea umană şi la cea a slujirii.

Multe intervenţii au reafirmat importanţa unei însoţiri personale, care să vorbească inimii şi nu numai capului, care să tindă la o formare globală, integrală a persoanei. A da trup unei adevărate revoluţii a duioşiei. O referinţă la problema morală a fost propusă de un părinte sinodal, care a invitat să se folosească cuvinte clare despre teme ca aceea a căsătoriilor între persoane de acelaşi sex, a contracepţiei şi a avortului.

Un părinte sinodal care provine dintr-o ţară în care prezenţa catolicilor este puternic minoritară a solicitat confruntarea cu privire la elaborarea de linii conducătoare pentru un dialog paşnic între religii. Tema întâlnirii cu celălalt care a fost propusă din nou şi în intervenţii care au cerut atenţie deosebită faţă de tinerii migranţi, cu dezvoltarea unei adevărate culturi a primirii.

Unele din aceste teme fuseseră deja atinse, în după-amiaza de marţi 16 octombrie, în timpul celei de-a treisprezecea congregaţii generale desfăşurate în prezenţa papei Francisc şi a 251 de părinţi. Preşedinte delegat de rând era cardinalul Ribat.

Una dintre marile probleme ale tinerilor este fără îndoială şomajul şi lipsa de loc de muncă în diferite ţări din lume. Biserica este chemată să identifice forme pentru a participa la crearea de locuri de muncă pentru noile generaţii. Este dorinţa exprimată într-una din cele douăzeci de intervenţii prezentate împreună cu cele făcute de şapte auditori.

Vorbind despre realitatea africană, un părinte a evidenţiat câteva provocări pentru care tinerii au nevoie de sprijin: educaţie, alcoolism, dependenţă de tutun şi de droguri care duc la creşterea delincvenţei şi la ruinarea sănătăţii fizice şi mentale; dar şi fenomenul exodului rural şi ameninţările care pot să vină de la răspândirea unui culturi materialiste şi hedoniste şi de la o folosire deformată a mijloacelor de comunicare socială. Pentru a-i ajuta pe tineri este nevoie de evaluare fermă, dar cu deschiderea la milostivire. Numai iubirea ştie să condamne cu fermitate păcatul şi să însoţească pe păcătos cu răbdare şi să ierte. În acest sens, este oportun să se redescopere conţinuturile catehismului Bisericii, să se ducă înainte un discernământ fără ambiguităţi în adevăr şi spre bine. De aceea este decisivă prezenţa unui bun director spiritual.

Cu privire la însoţire, a fost sugerat să se intensifice prezenţa diaconatului ministerial. Un părinte sinodal a cerut să se întărească şi programele şcolare, activităţile, iniţiativele care manifestă specificul şi bogăţia şcolii şi a universităţii catolice. Mulţi desfăşoară o mare acţiune evanghelizatoare în locurile lor zilnice, cum sunt şcolile şi universităţile. A fost subliniat şi că diferiţi tineri sunt sensibili faţă de promovarea umană, îndeosebi sunt atenţi faţă de cei săraci, cei excluşi, de emigraţi, de cei fără adăpost.

Un părinte sinodal a propus să fie implicaţi tinerii într-o angajare durabilă în cadrul unei mişcări sau al unei slujiri ecleziale, în aşa fel încât să trăiască o experienţă de împărtăşire şi prietenie. O altă propunere este de a le solicita să urmeze un parcurs de formare pentru a-l întâlni pe Isus şi a dezvolta o conştiinţă critică. A treia propunere, aceea de a-i invita pe tineri să participe la celebrări vii care să ţină cont de limbajul lor, de sensibilităţile lor muzicale şi de cultura lor.

Apoi a fost subliniată urgenţa unei convertiri pastorale. Unii tineri din Amazonia au exprimat dorinţa ca la sinod să fie comunicat acest mesaj: vrem ca adulţii să se transforme în adevăraţi însoţitori, ca preoţii să nu se mulţumească să ofere numai sacramentul spovezii, să meargă mai încolo, să orienteze viaţa lor şi să-i ajute în urmarea Domnului.

Un părinte sinodal a făcut referinţă la persecuţia atâtor tineri din cauza credinţei lor. În unele societăţi tocmai pentru că încearcă să-l urmeze pe Cristos sunt trataţi ca ultimi şi ca marginalizaţi, totuşi n-au pierdut vitalitatea şi curajul de a desfăşura activităţi în parohii. Ei au nevoie de atenţie şi de ascultare din partea Bisericii.

Don Kouaho, auditor din Coasta de Fildeş, a amintit că Paul al VI-lea, prin Humanae vitae, a ajutat multe familii în Biserică să fie deschise la viaţă. Lucas Barboza Galhardo, din Brazilia, a invitat să se investească în tineret, pentru că tinerii sunt viitorul, dar şi prezentul. În acest spirit de sinodalitate a cerut ca să fie făcută o efectivă opţiune preferenţială pentru tineri.

(După L’Osservatore Romano, 18 octombrie 2018)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.