Categorii

Studii de drept canonic şi reforma procesului matrimonial Modificat un paragraf al Instrucţiunii Congregaţiei pentru Educaţia Catolică

Congregaţia pentru Educaţia Catolică la data de 29 aprilie 2018 a publicat o instrucţiune adresată facultăţilor şi institutelor de drept canonic din competenţa sa cu care vrea să favorizeze aplicarea reformei voite de papa Francisc cu motu proprio Mitis iudex Dominus Iesus şi Mitis et misericors Iesus.

După cum se ştie, papa Francisc a intenţionat să iniţieze reforma procesului matrimonial în numele carităţii şi milostivirii care „cer ca Biserica însăşi ca mamă se să apropie de copiii care se consideră separaţi”, care „deşi doresc să aibă grijă de propria conştiinţă, prea des sunt îndepărtaţi de structurile juridice ale Bisericii din cauza distanţei fizice sau morale” (Mitis iudex Dominus Iesus). Dispoziţiile conţinute în documentul pontifical sunt date pentru ca „să se favorizeze nu nulitatea căsătoriilor, ci rapiditatea proceselor, nu mai puţin decât o justă simplitate, pentru ca, din cauza definirii întârziate a judecăţii, inima credincioşilor care aşteaptă clarificarea propriei stări să nu fie îndelung oprimată de întunericul îndoielii” (ibid.).

Congregaţia pentru Educaţia Catolică se adresează aşadar propriilor instituţii academice, la care vin numeroase cereri de formare, pentru ca să se pună în sintonie cu acest spirit al reformei prestând propriile structuri pentru formarea de persoane experte în drept matrimonial chiar fără a ajunge la titlurile academice. În acest scop, după ce a descris situaţia actuală a instituţiilor noastre de drept canonic, instrucţiunea trasează o hartă a diferitelor roluri implicate în procesul matrimonial în lumina noilor dispoziţii canonice.

În afară de figurile tradiţionale descrise şi normate de dreptul canonic (episcopul, instructorul sau auditorul, asesorul, moderatorul cancelariei, notarul, avocaţii), instrucţiunea se opreşte în special asupra figurii consultanţilor, ca aceia care demarează procesul de nulitate prin investigaţia prealabilă înainte de începerea formală a procesului. Sunt persoanele care sunt mai mult în contact direct cu cuplurile aflate în criză, de care adesea depinde rezultatul bun al procesului şi al credibilităţii Bisericii. Instrucţiunea prezintă trei categorii, aproape nişte cercuri concentrice în jurul adevăratului proces canonic: parohii (primul nivel), membrii unei structuri stabile precum consultanţii în care lucrează şi experţi în ştiinţe umane (al doilea nivel) şi avocaţii care după aceea pot însoţi şi în timpul procesului (al treilea nivel).

Pentru toate aceste persoane instrucţiunea invită să se predispună parcursuri formative diferenţiate în raport cu scopul specific al fiecărei categorii fără a pretinde pentru toţi aceeaşi competenţă, dar şi fără a lăsa să lipsească o pregătire adecvată fie teologică fie canonistă: „lista oficiilor nu aplatizează pe unul şi acelaşi nivel gradul de pregătire cerut varietăţii de persoane care trebuie să le ocupe, ci diversitatea rolurilor cere o diferenţiere de parcursuri formative pentru diferitele categorii indicate”. Această competenţă proporţionată are ca scop să se evite dublul extremism: cel al unei rigidităţi formale care nu este însufleţită de finalitatea binelui sufletelor şi cel al unui pragmatism care ajunge să distrugă valoarea indisolubilităţii sacramentului căsătoriei.

Urmează apoi Normele pentru a structura şi a reglementa parcursul formativ aşa de diferenţiat. Sunt norme, trebuie precizat acest lucru, care se referă la instituţiile care se află sub competenţa Congregaţiei, aşadar nu se referă la alte instituţii care sunt libere să facă cursuri de formare în funcţie de scopurilor lor proprii. Rămânând neschimbate normele referitoare la titlurile academice (licenţă şi doctorat), documentul se opreşte asupra cursurilor care pot să se termine cu simple diplome în drept matrimonial şi procesual la care pot să aibă acces consultanţii din cele trei niveluri. În acest scop instrucţiunea oferă ataşat orientările de posibile conţinuturi pentru eliberarea diplomelor aşa încât să se asigure o competenţă adecvată în respectivele roluri distincte.

Este important de precizat că toate dispoziţiile din instrucţiune au ca funcţie să-i ajute înainte de toate pe episcopi în funcţia lor primară şi de neînlocuit de responsabili ai procesului de nulitate, în special în ceea ce priveşte procesul mai scurt (art. 5 Mitis iudex Dominus Iesus). De fapt, în virtutea hirotonirii sacramentale şi a mandatului canonic episcopul dobândeşte competenţa şi dreptul-obligaţia de a judeca în materie matrimonială, chiar dacă se poate folosi de colaboratori. Can. 378 § 1 din CIC, nr. 5, nu cere pentru episcop în mod absolut titluri academice în Sfânta Scriptură, teologie sau drept canonic, ci „să fie cu adevărat expert în aceste discipline”. Aşadar, trebuie să se presupună că, în afară de harul sacramental, fiecare episcop are această competenţă generală în ştiinţele sacre. În acest context trebuie interpretat ceea ce afirmă instrucţiunea cu privire la procesul mai scurt: „Cel puţin exercitarea oficiului de judecător în processus brevior cere în episcopul diecezan o reală cunoaştere a disciplinei canonice substanţiale şi procesuale matrimoniale”. Cu alte cuvinte, de vreme ce pentru numirea ca episcop se cere o competenţă în ştiinţele sacre (chiar fără titlul academic), rezultă că trebuie să se presupună că fiecare episcop diecezan este dotat cu cunoştinţele canonice necesare pentru a instaura procesul matrimonial canonic. Şi dacă acest lucru este valabil la nivel formal, nu trebuie uitat că, fiind chemat să fie păstor al poporului său, episcopul posedă mai mult decât oricine harul şi funcţia de a intenţiona şi urmări adevăratul bine al sufletelor, aşadar capabil să readucă dreptate şi caritate şi în acest domeniu matrimonial în care mulţi experimentează fragilitatea condiţiei umane. Asta nu înseamnă că, aşa cum afirmă instrucţiunea, prudenţa poate să-l sfătuiască pe episcopul diecezan să se folosească de colaboratori şi mai experţi în drept canonic. Totuşi, acest lucru este lăsat la aprecierea sa deplină în funcţie de circumstanţele fiecărui caz.

Totuşi, cu scopul de a alunga orice îndoială cu privire la competenţa deplină a fiecărui episcop diecezan în a instrui personal procesul matrimonial, şi în forma mai scurtă, am cerut şi am obţinut de la pontif în audienţa pe care mi-a acordat-o la 5 iunie 2018, să se modifice paragraful din instrucţiune referitor la rolul episcopului (nr. 2).

De aceea, paragraful de la nr. 2 din instrucţiune cu privire la figura episcopului trebuie înlocuit cu următorul text care trebuie considerat definitiv şi autentic:

„Se pot menţiona persoane care direct sau indirect intervin în cadrul judiciar eclezial, la diferitele niveluri de activităţi legate cu procesele canonice pentru cauzele de nulitate matrimonială:

– Episcopul, pentru care can. 378 § 1, nr. 5 cere ca „să fi obţinut doctoratul sau cel puţin licenţa în Sfânta Scriptură, teologie sau drept canonic într-un institut de studii superioare aprobat de Sfântul Scaun sau să fie cel puţin cu adevărat expert în aceste discipline” [Cf. can. 180, nr. 6 CCEO]. Această cunoaştere a ştiinţelor sacre (chiar şi fără grade academice), împreună cu harul sacramental al hirotonirii episcopale, este suficient pentru a-l face pe fiecare episcop prin natura sa pe deplin apt să instruiască procesul matrimonial, şi pe cel mai scurt [Dacă acesta este singur la nivel de drept formal, nu trebuie uitat că episcopul, fiind trimis de Dumnezeu să fie păstor al turmei încredinţate lui, posedă mai mult decât oricine harul şi oficiul de a intenţiona şi a urmări adevăratul bine al sufletelor, aşadar capabil să readucă dreptate şi caritate şi în acest domeniu matrimonial în care mulţi experimentează fragilitatea condiţiei umane]. Asta nu înseamnă că, aşa cum afirmă instrucţiunea, prudenţa poate să-l sfătuiască pe episcopul diecezan să se folosească de colaboratori şi mai experţi în drept canonic. Totuşi, acest lucru este lăsat la aprecierea sa deplină în funcţie de circumstanţele fiecărui caz”.

Întregul text al instrucţiunii, reformate numai în paragraful indicat, se găseşte în reţea (www.educatio.va) în situl Congregaţiei pentru Educaţia Catolică.

De Giuseppe Versaldi

(După L’Osservatore Romano, 6 iulie 2018)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.