capitolul I

NATURA ŞI FINALITATEA

Art. 1 §1. Seminarul Mare Diecezan „Sfântul Iosif” din Iaşi (recunoscut de autorităţile civile române din 1973 ca Institutul Teologic Romano-Catolic de Grad Universitar şi, din 1990, ca Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif”), cu reşedinţa în oraşul Iaşi, str. Theodor Văscăuţeanu, 6, a fost întemeiat conform canoanelor bisericeşti (Codul de drept canonic = CDC 237 § 1) şi fondat în anul 1886 de către episcopul Nicolae Iosif Camilli, cu acordul papei Leon al XIII-lea. A fost închis de regimul comunist între anii 1948-1956. În anul 1956, din punct de vedere civil, a fost redeschis ca „secţia română”, a Institutului Teologic Romano-Catolic din Alba-Iulia, unde funcţiona „secţia maghiară”, şi ambele secţii au fost recunoscute în 1965 de către statul român ca Institutul Teologic Romano-Catolic de Grad Universitar prin decizia Departamentului Cultelor de pe lângă Consiliul de Miniştri, Direcţiunea Studii, nr. 11.141 din 31.07.1965. În 1990, statul – prin decizia Ministerului Cultelor, Direcţia Economică şi de Administraţie, nr. 2589 din 23.04.1990 – recunoaşte structura autonomă a Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi, având un rector propriu, sub jurisdicţia episcopului Diecezei de Iaşi.

§2. Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi are ca scop principal formarea viitorilor preoţi diecezani.

Art. 2 Formarea sacerdotală, ale cărei linii generale mai importante sunt expuse în prezentele statute şi specificate în regulamentele anexate, are ca punct de referinţă documentele Conciliului al II-lea din Vatican (Presbyterorum ordinis, Optatam totius), dispoziţiile Codului de drept canonic (can. 232-264) şi diverse documente promulgate de către Sfântul Scaun (Ratio fundamentalis institutionis sacerdotalis, Pastores dabo vobis etc.).

Art. 3 Educaţia în Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi va urmări ca fiecare seminarist să aprofundeze conştiinţa propriei formări, să crească în iubirea şi imitarea lui Cristos, marele preot, şi să se pregătească cum se cuvine pentru a fi ministrul mântuirii în Biserică, colaborator al episcopului.

Art. 4 De aceea, această formare va fi integrală (CDC 244 şi 255 § 1), acoperind următoarele aspecte:

a) formarea umană, care urmăreşte cultivarea virtuţilor ce sunt mai apreciate în viaţa comunitară şi capacitatea de a se comporta corect în ambianţa socială.

b) formarea intelectuală (cf. CDC 248-252), care, în afară de formarea filozofico-teologică, cere o amplă cultură generală, fapt ce este de o importanţă deosebită pentru a-i înţelege pe oameni şi a le transmite evanghelia.

c) formarea spirituală (cf. CDC 245-247), care este îndreptată spre a cultiva unirea cu Dumnezeu prin rugăciune şi viaţa sacramentală, şi prin practicarea virtuţilor. Dintre mijloacele tradiţionale de viaţă spirituală recomandate de Biserică, enumerăm:

– viaţa de rugăciune personală şi comunitară;

– participarea zilnică la celebrarea sfintei Euharistii;

– spovada frecventă;

– direcţiunea spirituală.

d) formarea apostolică sau pastorală (cf. CDC 255-258), care vrea să trezească în fiecare seminarist zelul pentru mântuirea oamenilor şi o profundă conştiinţă a misiunii sale în Biserică pentru a-l face apt să exercite ministeriul sacerdotal într-o manieră corespunzătoare.

Art. 5 Curriculumul normal al Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi cuprinde cursul propedeutic (pentru studenţii care provin de la un alt liceu decât seminarul teologic liceal), ciclul filozofic de doi ani, ciclul teologic de patru ani şi un an pastoral-social.

Art. 6

§ 1. Toate disciplinele filozofico-teologice obligatorii sunt urmate de examene. Forma de examinare este stabilită de profesor.

§ 2. Pe parcursul ciclului teologic, studenţii vor trebui să susţină examene şi la două dintre materiile opţionale.

§ 3. Fiecare seminarist trebuie să participe, în ciclul teologic, la două seminarii, dintre care cel puţin unul va fi urmat de o lucrare scrisă.

§ 4. În ultimul an de studiu, fiecare seminarist va prezenta o lucrare scrisă cu privire la o temă exegetică, teologică sau pastorală, sub coordonarea unui profesor ales din Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi.

Art. 7 § 1. Seminariştii care nu vor reuşi să promoveze la cel mult două examene vor avea posibilitatea să repete examenele în timpul fixat de regulament.

§ 2. Cel care nu reuşeşte la mai mult de două examene sau nu trece proba de reexaminare va trebui să părăsească Seminarul.

Art. 8 Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi, prin însuşi faptul fondării sale legitime, are personalitate juridică (CDC 238 § 1).

 

capitolul ii

ADMITEREA ÎN SEMINAR

Art. 9

§ 1. În Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi sunt admişi tineri romano-catolici apţi din punct de vedere moral şi spiritual, sănătoşi din punct de vedere fizic şi psihic, care au trecut examenul de baca-laureat şi doresc să continue studiile filozofice şi teologice în vederea sfintei Preoţii.

§ 2. Procedura şi actele necesare pentru admiterea în Institut sunt specificate în Regulamentul privind admiterea studenţilor în Institut.

Art. 10 Admiterea este de competenţa episcopului, ajutat de rectorul Institutului şi de comisia numită de episcop, care va analiza în mod particular fiecare cerere.

Art. 11 În Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi nu sunt admişi seminarişti exmatriculaţi din alte seminarii.

capitolul iii

FORMATORII

 

Art. 12 Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” este sub jurisdicţia episcopului Diecezei de Iaşi.

§ 1. Acesta se îngrijeşte ca aici să fie promovată adevărata credinţă (CDC 810 § 1) şi veghează la formarea corectă a viitorilor preoţi pentru a putea transmite mântuirea lui Cristos şi pentru a promova valorile Bisericii.

§ 2. Episcopul de Iaşi se îngrijeşte de grupul de formatori, alcătuit din rector, vicerector, decan, prefecţii de disciplină, directorii spirituali şi părinţii confesori şi de personalul didactic şi administrativ.

§ 3. Episcopul de Iaşi numeşte, după ce a consultat Senatul, rectorul, vicerectorul, decanul, prefecţii de disciplină, directorii spirituali, părinţii confesori şi personalul didactic.

Art. 13 Rectorul dirijează întreaga viaţă a Institutului în toate aspectele sale (CDC 260) şi cere, cu prudenţă şi bunătate, fidelitatea faţă de directivele generale ale Bisericii pentru formarea viitorilor preoţi şi aplicarea acestor statute şi regulamente;

– coordonează activităţile formatorilor;

– are grijă ca seminariştii să cunoască şi să respecte normele generale ale Bisericii privind formarea sacerdotală;

– se angajează să-l cunoască în mod personal pe fiecare seminarist pentru a-l ajuta în mod oportun în proiectele sale şi în necesităţile de formare;

– veghează pentru ca formarea sacerdotală să fie trăită de fiecare într-un climat de responsabilitate şi sinceritate, în caritate creştină;

– îndepărtează, cu votul deliberativ al Senatului, seminariştii care nu se integrează în spiritul şi normele Seminarului;

– veghează pentru ca în Institut să fie observată disciplina adecvată şi să domnească un ambient favorabil pentru formarea integrală a seminariştilor, în conformitate cu cele stabilite de Regulamente.

Art. 14

§ 1. În activitatea sa, rectorul este ajutat de vicerector. Acesta este propus de rector şi Senat şi numit de episcopul locului, în funcţie de numărul studenţilor şi de cerinţele comunităţii. Funcţia de vicerector angajează plenar în munca de educare a seminariştilor, de sensibilizare a conştiinţelor în vederea promovării unităţii dintre studenţii şi profesori, dintre profesori şi rector.

§ 2. Vicerectorul trebuie să fie un colaborator intim al rectorului pe care îl înlocuieşte şi îl reprezintă în perioada de timp în care rectorul absentează din seminar.

Art. 15 Decanul are următoarele obligaţii:

a) întocmeşte orarul şi programul examenelor şi colocviilor în urma dezbaterilor care au avut loc în Senat, după care le prezintă episcopului;

b) coordonează structura şi unitatea tuturor disciplinelor teologice;

c) notează în registrul matricol al Seminarului toate datele necesare, precum şi rezultatele obţinute de studenţi la examene şi colocvii.

Art. 16 Prefectul de disciplină colaborează cu rectorul şi menţine cu acesta o unitate deplină de gândire şi de acţiune:

– ajută rectorul în împlinirea funcţiilor sale;

– îşi asumă şi exercită funcţiile de conducere pe care rectorul i le încredinţează sau cu care îl deleagă;

– supraveghează buna funcţionare şi păstrarea bazei materiale a Institutului.

Art. 17 Directorul spiritual are ca datorie specifică ajutarea seminariştilor în formarea lor spirituală:

– are grijă să fie alături de ei pentru a crea un climat de încredere umană şi supranaturală;

– se dedică cu asiduitate colocviilor personale cu seminariştii;

– asistă rectorul pentru ca în celebrările liturgice să se respecte normele Bisericii;

– organizează zilele de reculegere şi de exerciţi spirituale;

– promovează cultul euharistic, devoţiunea mariană şi întreaga viaţă spirituală pentru formarea corectă a seminariştilor.

 

capitolul iv

ADMINISTRAREA ECONOMICĂ

 

Art. 18 Responsabilitatea finală a administraţiei este de competenţa rectorului, care este ajutat de Consiliul de Administraţie şi de directorul economic.

Art. 19 Administraţia obişnuită a Institutului îi revine directorului economic, care urmează indicaţiile rectorului.

Art. 20 Directorul economic:

– ajută rectorul să elaboreze bilanţul estimativ anual;

– realizează achiziţiile necesare;

– ţine la zi registrele de contabilitate;

– pune în ordine şi aduce la zi arhiva administraţiei.

Art. 21 Consiliul de Administraţie este numit de episcop, după consultarea Senatului, şi are ca sarcină supravegherea bunei desfăşurări a vieţii economice a Institutului, exprimându-şi opinia asupra tuturor problemelor administrative.

Art. 22 Cheltuielile de întreţinere şi şcolarizare a studenţilor în Institut sunt de competenţa episcopului diecezan.

Acesta va încerca să asigure un buget suficient, astfel încât viaţa în Institut să se desfăşoare în condiţii bune.

Art. 23 Prezentul Statut, după ce a fost adoptat în şedinţa Senatului din 24.01.1997 şi aprobat de episcopul Diecezei de Iaşi, la data de 26.01.1997, a fost revizuit în şedinţa Senatului din 19.11.2004 şi aprobat de episcopul Diecezei de Iaşi la 26.11.2004.

Art. 24 Orice modificare a prezentului Statut este de competenţa Senatului Institutului, cu aprobarea episcopului Diecezei de Iaşi.