Categorii

Spaniolul Ladaria este noul prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei

Iezuit, spaniol, cunoscut de cei mai mulţi ca o persoană afabilă dar fermă în poziţiile sale, de orientare „conservatoare”, monseniorul Luis Ladaria Ferrer este noul prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, unde din 2008 desfăşoară rolul de secretar prin voinţa lui Benedict al XVI-lea. Aşadar, o succesiune naturală, după cardinalul bavarez de 69 de ani, Gerhard Müller, care mâine, 2 iulie, încheie primul său cincinal la conducerea fostului Sfânt Oficiu.

De fapt, comunicarea oficială a numirii prelatului spaniol trebuia să fie făcută publică luni 3 iulie, dar a fost confirmată astăzi cu un buletin al Sălii de Presă a Vaticanului de la ora 12.00, probabil datorită anticipărilor care au circulat deja ieri pe web cu privire la lipsa de reînnoire a lui Müller drept conducător al fostului Sfânt Oficiu.

În Congregaţia care se ocupă de salvgardarea ortodoxiei creştine monseniorul Ladaria lucrează aşadar de circa un deceniu, după ce a luat locul cardinalului salezian Angelo Amato, promovat de Ratzinger ca prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor. Figură foarte rezervată şi mai puţin mediatică, rămasă mereu în spatele biroului de lucru care a fost şi al cardinalului Bertone, prelatul a fost numit de Papa Francisc la 2 august preşedinte al Comisiei care trebuie să studieze chestiunea delicată a diaconatului femeilor.

Născut la Manacor, al doilea oraş, după Palma, din insula Maiorca în Baleari, la 19 aprilie 1944, Ladaria a luat licenţa la Universitatea din Madrid în 1966, an în care intră în Societatea lui Isus. Aşa cum povestea el însuşi într-un vechi interviu acordat revistei lunare 30Giorni: „Studiam lege, dar îmi dădeam seama că nu era ceea ce doream. Voiam să devin preot şi Societatea lui Isus, pe care o cunoscusem, îmi plăcea. Deci a fost un drum deschis în faţa mea pe care l-am întreprins aproape cu naturaleţe”.

Face studiile de filozofie şi teologie la Universitatea Pontificală Comillas şi Philosophisch-Teoligische Hochschule Sankt Georgen, în timp ce în lume se înteţesc revoluţiile de tineret din 1968. „A fost un an turbulent şi în Spania. Dar eu am făcut voturile liniştit, fără a mă gândi prea mult la acele turbulenţe. Îmi plăcea să studiez şi studiam”, explica în acelaşi colocviu.

În 1973, Ladaria primeşte hirotonirea sacerdotală; după doi ani obţine doctoratul în teologie la Universitatea Pontificală Gregoriana din Roma, unde devine în 1984 profesor de teologie dogmatică la Facultatea de Teologie şi vice-rector din 1986 până 1994. „Gregoriana – aminteşte el – m-a învăţat să trăiesc într-un mediu internaţional, cu studenţi care proveneau din peste o sută de ţări, de limbi, rase şi culturi diferite. Toate unite de iubirea faţă de studiu, dar mai ales faţă de Domnul şi faţă de Biserica sa”.

Prima sa intrare în Congregaţia pentru Doctrina Credinţei dăinuieşte din 1995 când Ioan Paul al II-lea îl numeşte consultant; în 2004 asumă în schimb funcţia de secretar general al Comisiei Teologice Internaţionale al cărei membru era din 1992 şi despre care îşi aminteşte „cu plăcere de discuţiile aprofundate care se făceau cu privire la tema raporturilor dintre creştinism şi celelalte religii. Intervenţiile cardinalului Ratzinger erau mereu foarte precise şi profunde şi discuţia era mereu de nivel înalt. Munca acestei Comisii este foarte interesantă fie datorită temelor tratate, mereu de mare importanţă, fie datorită respiraţiei internaţionale, şi catolice, care se respiră în ea”.

Din iulie 2008 este numirea ca secretar al Congregaţiei numită odinioară „Suprema”; în aceeaşi lună este ales arhiepiscop titular de Tibica. În 2016, Bergoglio îl pune în fruntea Comisiei despre diaconatul femeilor; comisie pentru care prelatul a ţinut mereu să-i precizeze obiectivele: „Un studiu obiectiv, nu pentru a ajunge la o decizie, ci pentru a studia cum erau lucrurile în primele timpuri ale Bisericii”, spunea imediat după numire. „Se vrea să se dea Sfântului Părinte numai câteva elemente de evaluare şi nimic mai mult. O reflecţie senină fără presiuni şi fără urgenţa de a ajunge la o decizie în timp scurt”.

De Salvatore Cernuzio

(După Vatican Insider, 1 iulie 2017)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.