Categorii

Solemnitatea naşterii Domnului nostru Isus Cristos – Lectio

craciun-2016-lectioPREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Bune Isuse, dă-ne Duhul tău,

acelaşi care te-a zămislit

în sânul Mariei,

cel care te-a învăţat,

încă de mic,

lucrurile Tatălui,

cel care te-a condus în deşert

şi în încercări,

cel care a fost alături de tine

pentru a te întări

şi să începi să vesteşti

Viaţa Nouă,

cel care a umplut zilele tale,

şi ţi-a dat putere

pentru a face voinţa Tatălui,

dă-ne pe Duhul tău, Doamne,

pentru a urma exemplul tău.

TEXTUL BIBLIC: Ioan 1,1-18

La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. 2 Acesta era la început la Dumnezeu. 3 Toate au luat fiinţă prin el şi fără el nu a luat fiinţă nimic din ceea ce există. 4 În el era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor, 5 iar lumina în întuneric luminează, dar întunericul nu a cuprins-o.

6 A fost un om, trimis de Dumnezeu, al cărui nume era Ioan. 7 Acesta a venit spre mărturie, ca să dea mărturie despre lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. 8 Nu era el lumina, ci a venit să dea mărturie despre lumină. 9 Cuvântul era lumina adevărată, care, venind în lume, luminează pe orice om.

10 Era în lume şi lumea a luat fiinţă prin el, dar lumea nu l-a cunoscut. 11 A venit la ai săi, dar ai săi nu l-au primit. 12 Însă celor care l-au primit, celor care cred în numele lui, le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu, 13 care, nu din sânge, nici din voinţa trupului, nici din voinţa bărbatului, ci din Dumnezeu s-au născut.

14 Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi, iar noi am văzut gloria lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. 15 Ioan a dat mărturie despre el şi a strigat, zicând: „Acesta era cel despre care v-am spus: «Cel care vine după mine a fost înaintea mea pentru că era mai înainte de mine»”.

16 Căci noi toţi am primit din plinătatea lui har după har. 17 Pentru că Legea a fost dată prin Moise, harul şi adevărul au fost prin Isus Cristos. 18 Nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu; Fiul unic al lui Dumnezeu, cel care este spre pieptul Tatălui, el l-a revelat.

1. LECTURA: Ce spune textul?

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Cine exista de la început? Ce a făcut Cuvântul? Ce se întâmplă cu aceia care-l primesc pe cel care este Cuvântul şi cred în El? Cine ni l-a revelat pe Dumnezeu?

Pr. Daniel Kerber

Câteva piste pentru a înţelege textul

La liturghie din ziua de Crăciun citim întotdeauna prologul Evangheliei lui Ioan, care rezumă, într-un fel, temele pe care apostolul le va dezvolta de-a lungul întregii sale opere.

Textul este un imn foarte frumos şi profund, în acelaşi timp are o întreagă simbologie care cu frecvenţă ne este greu s-o înţelegem. Într-un fel putem vedea trei timpuri în acest imn. Primul este „începutul” (v. 1), al doilea este marcat de timpul întrupării: „cuvântul s-a făcut trup” (v. 14) şi ultimul, după întrupare, este Fiul întors în comuniune intimă cu Tatăl (v. 18).

Când vorbeşte despre început (v. 1) nu se referă la începutul istoriei sau al creaţiei. Este un început absolut, ca şi cum ar spune „din totdeauna”, „din veşnicie”. Însă în acelaşi timp, când începe evanghelia sa spunând „La început”, face asta începând într-o manieră identică aşa cum începe Geneza 1,1, şi dacă Geneza în primele sale capitole ne vorbeşte despre creaţie, putem intui că în Evanghelie, Ioan ne vorbeşte într-un fel despre noua creaţie care are loc prin venirea lui Isus.

Evanghelistul îl arată pe Fiul de la început în comuniune intimă cu Tatăl şi îl numeşte „Cuvântul” (cuvântul grec, se poate traduce şi cu raţiune sau sens). Adică, pe acest Isus pe care el l-a cunoscut, îl recunoaşte ca Fiul veşnic al Tatălui, care din totdeauna era „în cer” şi este însuşi Dumnezeu. Textul grec distinge în v. 1 pe Dumnezeu ca Tatăl şi îl numeşte „Dumnezeul” (articulat) şi după aceea, referindu-se la Cuvânt spune că este Dumnezeu, adică, nu este Tatăl, însă este de natură divină. Astfel, evanghelistul începe Evanghelia sa mărturisindu-l pe Isus ca Dumnezeu.

În centru este nemaiauzitul că acest Cuvânt se face om (v. 14), locuieşte cu noi şi am văzut gloria sa. În Isus care a trăit, a predicat, a format comunitatea sa, a vindecat pe cei bolnavi, a fost persecutat, a murit şi a înviat, evanghelistul vede strălucind gloria care este un atribut al lui Dumnezeu însuşi. Şi această glorie se manifestă în faptul extraordinar al „coborârii” lui Dumnezeu şi în a se face om în Isus.

În sfârşit imnul se termină cu Fiul încă o dată în sânul Tatălui (v. 18) şi aici îl prezintă ca „revelatorul” Tatălui: „ni l-a revelat”. Am putea spune că „pentru că Fiul este în comuniune intimă cu Tatăl, pentru aceasta ni l-a revelat”. Adică Fiul este martor prin această intimitate şi despre această intimitate dă mărturie. Pentru aceasta, în mijlocul întregului imn liric, apare şi un personaj care pare că este în disonanţă cu totul, este Ioan Botezătorul (v. 6-8.15). În patru versete care vorbesc despre el se repetă de patru ori „mărturie”. Isus dă mărturie despre Tatăl, făcându-se om, Ioan dă mărturie despre Isus (vezi 1,19 şu), apoi, evanghelistul însuşi va fi martorul (vezi In 19,26.35; 21,24). Şi noi suntem chemaţi să fim martori ai lui Dumnezeu făcut om în Isus.

2. MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Astăzi, Evanghelia ne relatează că iubirea lui Dumnezeu faţă de creaţia sa a făcut în aşa fel încât să devină om ca şi noi şi astfel să ne răscumpere. Pentru aceasta, invitaţia acestui mesaj este ca să-l primim pe Isus Cristos ca şi Cuvânt al lui Dumnezeu şi să-l celebrăm la acest Crăciun. A primi Cuvântul lui Dumnezeu care se face trup înseamnă a experimenta iubirea lui Dumnezeu ca aceea a unui tată care-i primeşte pe fiii săi şi le dă viaţă deplină. Isus Cristos este Cuvântul lui Dumnezeu care vine la noi pentru a ne da viaţă şi a fi lumină care luminează în mijlocul neliniştilor şi tristeţilor din lumea noastră.

Papa Benedict al XVI-lea ne spune: „Arătând că Isus se naşte «astăzi», Liturgia nu foloseşte o frază fără sens, ci subliniază că această Naştere cuprinde şi impregnează toată istoria, rămâne o realitate şi astăzi la care putem ajunge tocmai în liturgie. Pentru noi cei care credem celebrarea Naşterii Domnului reînnoieşte certitudinea că Dumnezeu este realmente prezent cu noi, încă «trup» şi nu numai departe: deşii fiind cu Tatăl este aproape de noi. Dumnezeu, în acel Prunc născut la Betleem, s-a apropiat de om: noi Îl putem întâlni acum, într-un «astăzi» care nu are apus”.

Să continuăm meditaţia noastră cu aceste întrebări:

Ce anume îmi place mai mult la celebrarea Naşterii Domnului? Ce înseamnă pentru mine că Isus, Pruncul din Betleem este Cuvântul lui Dumnezeu? Înţeleg că de fiecare dată când ascult Cuvântul lui Dumnezeu şi îl primesc în inima mea Isus se naşte în viaţa mea? Când împărtăşesc Cuvântul lui Dumnezeu cu alte persoane îmi dau seama că se face trup în inima lor ca la naştere?

3. RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Ajută-ne, Isuse de la Crăciun, să retrăim visele noastre cele mai divine:

viaţa demnă pentru toţi,

sănătatea trupului şi a spiritului,

încrederea în Iubirea care este mereu cu noi,

pacea, rod al dreptăţii,

adevărul care ne face liberi,

fraternitatea universală,

mărimea, înălţimea şi adâncimea iubirii tale fără limite.

4. CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Isuse, tu eşti Cuvântul lui Dumnezeu care trăieşte în mijlocul nostru.

5. ACŢIUNEA: La ce mă angajez pentru a concretiza schimbarea?

În acest Crăciun voi participa mai atent la celebrarea Euharistie şi încerc să-mi amintesc predica preotului, lăsând ca ea să provoace angajări în viaţa mea.

„Niciodată nu mi s-a părut mai om decât acum, când pare un prunc”

Sfântul Josémaría Escrivá

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.