Categorii

Solemnitatea Învierii Domnului nostru Isus Cristos- Anul A – Lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Să ne oferim Tatălui ceresc pentru ca să-l statornicească în noi

pe trimisul său Isus Cristos.

Să ne dăruim Duhului Sfânt ca să ne ia în stăpânire şi să ne conducă;

şi pentru ca să deschidă şi să dispună inimile ascultătorilor să primească Cuvântul divin.

Să ne încredinţăm puterii de mijlocire a Sfintei Fecioare Maria, a îngerilor şi a sfinţilor,

pentru ca să obţină aceste haruri.

Sfântul Ioan Eudes

 

TEXTUL BIBLIC: Ioan 20,1-9

Mormântul gol

1 În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineață, pe când mai era încă întuneric, Maria Magdalena a venit la mormânt și a văzut că piatra fusese luată de la mormânt. 2 Atunci, a alergat și a venit la Simon Petru și la celălalt discipol, pe care îl iubea Isus, și le-a spus:

– L-au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde l-au pus.

3 A ieșit atunci Petru și celălalt discipol și au venit la mormânt. 4 Alergau amândoi împreună, dar celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru și a ajuns primul la mormânt. 5 Aplecându-se, a văzut giulgiurile așezate, dar nu a intrat. 6 Atunci a venit și Simon Petru, care îl urma, și a intrat în mormânt. El a văzut giulgiurile așezate, 7 dar ștergarul, care fusese pe capul lui, nu era așezat împreună cu giulgiurile, ci împăturit aparte, într-un loc.

8 Atunci a intrat și celălalt discipol care sosise primul la mormânt. A văzut și a crezut; 9 pentru că încă nu cunoșteau Scriptura: că el trebuia să învie din morți.

1 – LECTURA: Ce spune textul?

Pr. Daniel Kerber

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

În ce zi a săptămânii a fost Maria Magdalena la mormânt? Când a văzut Maria că piatra care bloca intrarea în mormânt a fost dată la o parte, cui i-a povestit ceea ce a văzut? Care discipol a intrat primul în mormânt? Care discipol a intrat în mormânt şi a crezut?

Câteva consideraţii pentru o lectură rodnică…

După ce am parcurs cu Isus această ultimă săptămână a vieţii sale pământeşti, ajungem la Duminica Învierii, Isus învie şi ne face părtaşi de victoria sa.

Textul este prima scenă din capitolul 20 al Evangheliei lui Ioan care tratează despre mormântul gol şi despre apariţiile Celui Înviat. În prima parte, Maria Magdalena merge la mormânt şi se întoarce pentru a-i anunţa pe discipoli că l-au luat pe Domnul (v. 1-2). În partea a doua, Petru şi celălalt discipol merg la mormânt şi acolo discipolul iubit crede (v. 3-8). În sfârşit, un comentariu al evanghelistului face aluzie la Scriptură ca mărturie a învierii (v. 9).

Suntem în grădina în care l-au înmormântat pe Isus şi în prima zi a săptămânii (care după aceea se va numi Duminică, adică „ziua Domnului”, cf. Ap 1,10); Maria Magdalena, care a stat la picioarele crucii lui Isus (In 19,25), merge dis-de-dimineaţă la mormânt. Văzând piatra dată la o parte, se întoarce în locul unde se află discipolii pentru a le spune că au luat trupul lui Isus.

Greutatea textului cade pe a doua parte, în care Petru şi discipolul iubit aleargă la mormântul gol. Alergarea indică pe de o parte grijă pentru a ajunge ca să vadă, să înţeleagă, să creadă. Pe de altă parte aşteptarea discipolului iubit care lasă ca Petru să intre mai întâi în mormânt, ar putea să indice recunoaşterea pe care comunităţile influenţate de tradiţia apostolului Ioan o au faţă de prioritatea autorităţii apostolului Petru. Petru, care a fost făcut conducător al apostolilor de către Isus, continuă să ocupe locul său în primele comunităţi (trebuie amintit că evanghelia lui Ioan se termină de redactat pe la sfârşitul secolului I).

Autorul se îngrijeşte de redactarea textului şi dă o importanţă relevantă verbului „a vedea”. Există o dezvoltare progresivă a ceea ce se vede. Mai întâi Maria Magdalena vede piatra dată la o parte (v. 1), apoi celălalt discipol vede fâşiile de pânză (v. 5). Când intră cu Petru vede fâşiile de pânză şi ştergarul înfăşurat deoparte (v. 6.7). În sfârşit discipolul iubit „a văzut şi a crezut” (v. 8). Nu se spune ceea ce a văzut, ceea ce a văzut este că Isus nu era acolo, adică, n-a văzut nimic, însă toate acestea l-au determinat să creadă.

Duminica următoare, Isus, când îi apare lui Toma îi va spune: „Fericiţi sunt cei care cred fără să fi văzut!” (20,29) şi această fericire este adresată comunităţii lui Ioan şi prin intermediul lor nouă tuturor, care nu am văzut şi totuşi credem că Isus a înviat şi este prezent cu noi. Textul îi invită pe cititori să facă pasul credinței, să creadă cu adevărat în Isus înviat şi în prezenţa sa vie care mântuieşte.

2 – MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

În Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, Papa Francisc ne spune că împreună cu Isus Cristos mereu se naşte şi renaşte bucuria (5); să primim această invitaţie:

Când Isus începe activitatea sa, Ioan exclamă: «Aşadar, această bucurie a mea este acum deplină» (In 3,29). Isus însuşi «a tresăltat de bucurie în Duhul Sfânt» (Lc 10,21). Mesajul său este izvor de bucurie: «V-am spus acestea pentru ca bucuria mea să fie în voi şi bucuria voastră să fie deplină» (In 15,11). Bucuria noastră creştină provine din izvorul inimii sale pline de se revarsă. El le promite discipolilor: «Voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră va deveni bucurie» (In 16,20). Şi insistă: «Vă voi vedea din nou şi inima voastră se va bucura, iar bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi» (In 16,22). După aceea ei, văzându-l înviat, «s-au bucurat» (In 20,20). Cartea Faptele Apostolilor relatează că în prima comunitate «primeau hrana cu bucurie» (2,46). Pe unde treceau discipolii era «o mare bucurie» (8,8), şi ei, în mijlocul persecuţiei, «erau plini de bucurie» (13,52). Un eunuc, abia botezat, «şi-a urmat drumul bucurându-se» (8,39), iar temnicerul «s-a bucurat cu toată casa pentru că a crezut în Dumnezeu» (16,34). De ce să nu intrăm şi noi în acest fluviu de bucurie?”.

Acum să ne întrebăm:

Am nevoie de un semn pentru a crede în Isus sau cred fără să văd? Simt „Bucuria Evangheliei” văzând că Isus a înviat şi învie astăzi în mine? Voi intra în acest râu de bucurie despre care ne vorbeşte Papa Francisc?

3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

De tine, în această dimineaţă de Paşte,

noi vrem să ne apropiem cu picioarele desculţe ale speranţei,

pentru a te atinge cu mâinile goale ale sărăciei,

pentru a te privi cu ochii curaţi ai iubirii

şi a te asculta cu urechile deschise ale credinţei.

Şi în timp ce ajungem la tine, tremurând, invocăm numele tău,

care ca muzică şi cânt răsună în adâncul inimii,

unde Duhul, cu gemete inefabile strigă durerea noastră

şi cu dulceaţă şi forţă de impulsionează pe drumul iubirii.

(Ana Maria Canopi şi comunitatea de la Abaţia Benedictină Mater Ecclesiae)

4 – CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Doamne, cu bucurie îţi spun că eu cred în tine şi în Învierea ta,

totuşi trebuie să te şi implor: Măreşte credinţa mea!

5 – ACŢIUNEA: La ce mă angajez concretizând schimbarea în mine?

Voi elabora o cartolină mică pentru persoanele pe care le iubesc mai mult şi le voi împărtăşi bucuria Domnului înviat cu un mesaj frumos.

Învierea lui Cristos este viaţă pentru răposaţi,

iertare pentru păcătoşi, glorie pentru sfinţi”.

Sfântul Maxim de Torino

 

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.