Categorii

Simpozionul international „Biserica și trăirile lumii contemporane”

Simpozion-ITRC-noiembrie2015Intitulat „Biserica și trăirile lumii contemporane”, simpozionul internațional organizat de pr. dr. Iulian Faraoanu la 26 noiembrie 2015, în Aula Magna a Institutului Teologic Romano-Catolic din Iași, s-a constituit ca o reflecție asupra marelui dar al Conciliului Vatican al II-lea, punând accent în special pe interacțiunea dintre Biserică și lume. La acest simpozion susținut de către Facultatea de Teologie Romano-Catolică, din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, în colaborare cu Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iași, au luat parte PS Petru Gherghel, părinți profesori din cadrul Facultății de Teologie Romano-Catolică, seminariști, studenți și doi invitați speciali din Italia: pr. prof. dr. Juan Javier Flores Arcas, Rector al Ateneului Pontifical „Sfântul Anselm” din Roma, și prof. dr. Cettina Militello, profesoară la Institutul Liturgic Pontifical „Sfântul Anselm” din Roma.

Sfântul Papă Ioan al XXIII-lea a deschis o nouă eră în Biserică, prin convocarea acestui Conciliu, o eră în care Biserica este chemată să citească semnele timpului, dar mai ales să trăiască în sintonie cu acestea. Sfântul Papă a privit departe cu un adevărat simț profetic, căci a dorit să îndrepte privirea credincioșilor spre un viitor de pace și colaborare, dar mai ales să le dezvolte simțul solidarității. Însă, astăzi, cum trăiește Biserica în lumea contemporană?

Pr. prof. dr. Juan Javier Flores Arcas, în conferința Biserica evanghelizează prin liturgie, a subliniat faptul că Biserica s-a născut pentru evanghelizare, căci prin Cuvântul proclamat Poporul lui Dumnezeu dă mărturie lumii despre Isus Cristos, Biserica fiind epifania Mirelui ei în mijlocul oamenilor. Frumusețea actului liturgic stă tocmai în acțiune, în simbolurile și gesturile care nu numai că îl celebrează pe Dumnezeu, dar îl formează pe om în spiritul unei participări active, introducându-l în frumusețea misterelor lui Cristos.

Poziția femeilor în Biserică, dar mai ales contribuția acestora în dezvoltarea științei teologice, a fost subliniată de prof. dr. Cettina Militello, în cadrul conferinței Femeile și teologia – un semn al timpurilor. Semnele timpurilor evocă discernământ și profeție, Biserica văzând în femeie un veritabil semn de orientare a viitorului. Accesul femeii la viața publică, dar mai ales prezența sa calificată în Biserică reprezintă două aspecte importante ale evoluției statutului femeii în societatea secolului al XX-lea, câștigarea de noi roluri în viața academică și socială determinând o angajare a femeilor teolog pe frontul operativ al ecumenismului, al dialogului interreligios și intercultural, în mișcări care promovează învățătura Conciliului al II-lea din Vatican.

Cunoașterea textului sacru nu numai de către clerici, ci și de laici, reprezintă un alt aspect pe care Biserica l-a promovat în perioada postconciliară. În conferința De la retorică la pragmatică în Scrisoarea către Galateni: o paradigmă a noii evanghelizări, pr. prof. Mihai Afrențoae a subliniat faptul că noua evanghelizare înseamnă tocmai reactualizarea mesajului lui Isus Cristos, și nu proclamarea unui mesaj nou sau unui moralism ieftin. Evanghelia este cea care îl eliberează pe om din robia păcatului, vestea cea bună a lui Cristos determinând convertirea inimii omului, pentru ca acesta să-i slujească în disponibilitate și în iubire, acesta fiind condiția libertății în Cristos.

Sub aspect etico-social, pr. dr. Lucian Farcaș a prezentat în conferința Semnele timpului: între ideal (atunci) și realitate (acum) o evoluție a modului în care acestea au fost interpretate de-a lungul timpului, punând accent pe situația actuală când lumea asistă la o schimbare a valorilor, fapt ce creează o stare de pesimism, un dor după „paradisul pierdut”. Este necesară o identificare a valorilor care nu se schimbă, a valorilor cu caracter universal, astfel încât să fie depășite crizele cu care se confruntă societatea contemporană. Acest fenomen este alimentat și de procesul de globalizare, care urmărește o standardizare a omului și modifică profund identitatea persoanei umane.

Conferința Identitatea persoanei umane în contextul globalizării ținută de pr. dr. Emil Dumea a indicat problema cu care se confruntă omul contemporan, o ființă transcendentală care se simte închisă într-un cerc, într-un sistem de măsuri luate de către puterile guvernamentale, care limitează puterea de decizie a mentalității sale.

Poporul lui Dumnezeu este atent față de modificările din societate și trăiește pulsul acestor schimbări, de aceea caută să ofere un răspuns care să vină în întâmpinarea tuturor oamenilor. Pr. dr. Iosif Iacob a arătat, în conferința Scrisoarea apostolică „Mitis Iudex Dominus Iesus”, că este necesară această atitudine a Bisericii, mai ales când are în vedere o îmbunătățire a raporturilor între membrii acesteia și instituțiile ecleziastice. Actualitatea acestui document constă în faptul că aduce unele soluții problemei matrimoniale, accentuând rolul episcopului în păstorirea familiei creștine.

Omul este o provocare pentru Biserică, pentru că, fiind o ființă liberă, acesta are posibilitatea să nu accepte vestea lui Cristos, în virtutea libertății religioase cu care a fost înzestrat. Problema ateismului și indiferenței relativismului a fost dezbătută de pr. dr. Iulian Ianuș în conferința O provocare mereu actuală: omul, în care a fost subliniat faptul că, deși există mai multe forme de ateism și aspecte ale relativismului, totuși acestea au o rădăcină comună și anume absența unui fundament stabil atunci când ne raportăm la domeniul sacrului.

Fenomenul relativismului este simțit puternic în lumea contemporană, de aceea Poporul lui Dumnezeu are nevoie de adevărați martori care să „cârmuiască” Biserica cu înțelepciune spre portul mântuirii. O astfel de personalitate a fost Fericitul Papă Paul al VI-lea, cărui figură a fost conturată de pr. dr. Fabian Doboș în conferința intitulată Paulus VI: „Contra Mundum”. În cadrul acestei prezentări au fost expuse atitudinile și activitățile pe care Suveranul Pontif le-a întreprins pentru a apropia Biserica de pulsul lumii și pentru a proteja integralitatea evangheliei lui Cristos de diferitele ideologii care bântuiau Europa secolului al XX-lea: fascismul, comunismul, relativismul. Nu numai că a luptat pentru apărarea credinței, dar și a predicat și militat pentru unitatea Poporului lui Dumnezeu, dovadă fiind întâlnirea istorică de la Ierusalim, din 5 ianuarie 1964, cu Patriarhul Ecumenic de Constantinopol Athenagoras.

Al Doilea Conciliu Ecumenic din Vatican reprezintă pentru întreaga Biserica un suflu nou de reînnoire, deschidere, dialog și comuniune; totuși, deși anul acesta sărbătorim 50 de ani de la închiderea solemnă a Conciliului, izvorul de înțelepciune a acestei adunări încă nu a secat, ci continuă și astăzi să ne impresioneze cu prospețimea și vitalitatea sa.

Michail Iulian Echert

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.