Categorii

Şi dacă este recitată ora greşită? Nu trebuie reînceput de la zero şi recitată ora corectă

În rubrica sa de liturgie, părintele Edward McNamara LC, profesor de liturgie şi decan de teologie la Ateneul Pontifical Regina Apostolorum din Roma, răspunde la întrebarea din partea unui cititor din Statele Unite.

Întrebarea mea se referă la obligaţia de a celebra Liturgia Orelor. Dacă un preot, obligat de la hirotonirea sa să celebreze Liturgia Orelor, recită o oră în ziua greşită, trebuie să reînceapă de la zero şi să recite ora corectă? A îndeplinit obligaţia sa? – R.B., Grants, New Mexico (SUA)

Efectiv este vorba despre o obligaţie care se asumă cu hirotonirile. Candidatul promite, aşa cum este amintit în răspunsul la o întrebare publicat în 2000 de Congregaţia pentru Cultul Divin: „Vrei să păstrezi şi să alimentezi în starea ta de viaţă spiritul de rugăciune şi să îndeplineşti cu fidelitate angajamentul Liturgiei Orelor, conform condiţiei tale, împreună cu poporul lui Dumnezeu pentru Biserică şi lumea întreagă?” (cf. Pontificalul Roman, Ritualul hirotonirii diaconilor”.

„De aceea, chiar în ritualul hirotonirii diaconale, slujitorul sacru cere sau primeşte de la Biserică sarcina de a se ruga Liturgia Orelor; aşadar este vorba despre responsabilitatea ministerială a celui care primeşte hirotonirea, o sarcină care depăşeşte limitele simplei evlavii personale. Slujitorii sacri, cu episcopul, sunt uniţi în slujirea de mijlocire pentru poporul lui Dumnezeu, care este încredinţat lor, după exemplul lui Moise (Ex 17,8-16), şi al apostolilor (1Tim 2,1-6) şi al lui Isus Cristos însuşi «care este la dreapta Tatălui şi care mijloceşte pentru noi» (Rom 8,34). Tot aşa, în Institutio generalis de Liturgia Horarum, nr. 108, se citeşte: «Cine recită psalmi la Liturgia Orelor, nu o face atât în numele său propriu, cât mai ales în numele întregului trup al lui Cristos, ba chiar în persoana lui Cristos».

Se citeşte şi la nr. 29 din aceeaşi Institutio: «Aşadar, episcopii, preoţii şi diaconii care aspiră la prezbiterat, care au primit poruncă din partea Bisericii să celebreze Liturgia Orelor, să o facă zilnic în întregime, respectându-se, pe cât este posibil, orele adevărate».

Codul de Drept Canonic, la rândul său, stabileşte la can. 276 § 2, nr. 3, că «preoţii, precum şi diaconii care aspiră la prezbiterat, au obligaţia de a celebra zilnic Liturgia Orelor în conformitate cu propriile cărţi liturgice aprobate; diaconii permanenţi să celebreze partea stabilită pentru ei de Conferinţa Episcopilor»”[1].

Cu privire la obligaţia Oficiului, răspunsul este foarte clar:

„Întrebarea nr. 1: Care este părerea Congregaţiei pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor cu privire la amplitudinea obligaţiei de a celebra sau de a recita în fiecare zi Liturgia Orelor?”.

„Răspuns: Cei care au primit hirotonirea sunt ţinuţi la obligaţia morală de a celebra sau de a recita integral şi în fiecare zi Oficiul Divin, în virtutea hirotonirii însăşi, conform cu ritul de hirotonire diaconală şi conform can. 276 § 2, nr. 3 din Codul de Drept Canonic, citat mai sus. A îndeplini această obligaţie nu constituie înainte de toate o devoţiune privată, nici un exerciţiu evlavios realizat numai de voinţa clericului, ci este vorba înainte de toate despre un act propriu al slujitorului sacru şi al funcţiei pastorale”[2].

În timp ce documentul de mai sus vorbeşte despre situaţii în care o parte a Oficiului poate să fie omisă, nu tratează întrebarea despre ce-i de făcut în caz de eroare. Pentru răspunsul la această întrebare trebuie mers înapoi la scriitori precedenţi.

Când se recită Oficiul Divin trebuie avute în minte două ordini diferite: ordinea sau dispunerea Oficiilor şi ordinea sau dispunerea orelor.

Ordinea Oficiilor indică ce Oficiu trebuie să fie recitat în fiecare zi, aşa cum este stabilit în calendar. Aceasta poate varia de la loc la loc şi chiar de la persoană la persoană, deoarece se urmează calendarul local – sau, dacă sunt membri ai unui ordin călugăresc, calendarul aprobat de congregaţie, care poate să difere de calendarul universal sau local.

Ordinea orelor în schimb indică ce ore trebuie să fie recitate, adică prima, a doua, şi ce lecturi, laude, rugăciuni ale orelor din timpul zilei etc.

Obligaţia este de a respecta amândouă ordinile, dar în unele ocazii poate să existe un motiv raţional pentru vreo schimbare. De exemplu, dacă un preot se află într-o dieceză care sărbătoreşte solemnitatea sfântului său patron dar îi lipsesc textele corespunzătoare, poate folosi un alt Oficiu aprobat şi să încerce să se apropie cât mai mult posibil de festivitate.

În mod surprinzător, asta se poate întâmpla mult mai frecvent în zilele noastre, în care preoţii se bazează pe mijloace electronice pentru a recita Oficiul. De exemplu, un preot care ajunge în această perioadă în Europa ar descoperi că sfântul Benedict de Norcia, ca împreună-patron al continentului, este o festivitate şi nu o comemorare. Acest lucru poate să fie rezolvat cu uşurinţă de cei care folosesc cartea care are Oficiile comune, în timp ce nu toate aplicaţiile sau app au flexibilitatea necesară.

Dacă a recitat cineva din greşeală un Oficiu greşit – celebrând, de exemplu, ziua greşită – teologii au fost de părere în mod tradiţional că el a îndeplinit totuşi obligaţia sa şi că nu este necesar să se angajeze într-o a doua recitare.

Este vorba despre o aplicare a axiomei Officium pro officio valet, adică un Oficiu este valabil pentru altul.

Această axiomă a avut o istorie într-un anumit sens „oscilantă”, în care a existat o folosire valabilă a sa şi una greşită. Folosirea valabilă este cea ilustrată mai sus, în care o persoană cu obligaţia de a recita Liturgia Orelor se roagă din greşeală un Oficiu sau înlocuieşte cu un Oficiu echivalent pe cel care-i este imposibil să se roage.

În timp ce această axiomă nu apare în documentele oficiale ale Bisericii, o anumită aplicare a principiului se găseşte în Principii şi Norme pentru Liturgia Orelor, când se referă la participarea la o celebrare comunitară. Ca dovadă: „242. Orice cleric sau călugăr care, indiferent din ce motiv, este obligat să recite Oficiul Divin, luând parte la celebrarea comună a Oficiului după un alt calendar sau alt rit decât al său, îşi satisface obligaţia în acest fel cu privire la partea respectivă din Oficiu pe care o recită”.

Recapitulând învăţăturile din câteva dintre manualele tradiţionale, putem cita următoarele principii cu privire la erori. Însă nu toate sunt la fel de aplicabile la actuala Liturgie a Orelor:

– Dacă un preot recită din greşeală Oficiul dintr-o zi în loc de alta (de exemplu pe cel de marţi într-o luni), este ţinut oricum să recite marţea pe cel de marţi (asta conform sfântului Alfons).

– Dacă însă este observat o greşeală în consultarea calendarului numai după citirea unei părţi din Oficiu, deci Oficiul recitat parţial nu este Oficiul din ziua curentă, el nu este obligat să repete partea deja recitată (de exemplu lecturile); este suficient, valid şi legal a continua Oficiul corect în orele succesive. Preotul care recită nu este ţinut să repete nici o parte din oră, dacă descoperă greşeala sa în timpul recitării şi a unei aşa-numite „ore mici”. Şi poate să termine psalmul sau imnul sau rugăciunea pe care o recita când a descoperit greşeala sa, şi va putea după aceea să reia Oficiul corect acolo unde a lăsat celălalt Oficiu, sau poate să termine deja ora începută.

– Care motive justifică o modificare a orelor? Orice motiv raţional este suficient. Deci, dacă un prieten îl invită pe un preot la recitarea comună a unei ore şi preotul încă n-a recitat orele canonice precedente, îi este permis să accepte invitaţia şi să inverseze ordinea orelor.

Folosirea greşită a axiomei a fost criticată dur de manualele liturgice şi de teologie morală din secolul al XVII-lea. De fapt, unii foloseau axioma pentru a nu trebui să se roage Oficiul complet, considerând că un Oficiu mai scurt putea să înlocuiască unul mai lung. Acest punct de vedere a fost condamnat de Biserică în diferite ocazii şi unii teologi moralişti chiar l-au definit un păcat grav.

[1] Totus tuus. PagineCattoliche.it.

[2] Idem.

De Edward McNamara LC

(După Zenit, 28 iulie 2017)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.