Categorii

Sfânta Liturghie în comemorarea tuturor credincioşilor răposaţi (Cimitirul Laurentino, vineri 2 noiembrie 2018)

Liturgia de astăzi este realistă, este concretă. Ne încadrează în cele trei dimensiuni ale vieţii, dimensiuni pe care şi copiii le înţeleg: trecutul, viitorul, prezentul.

Astăzi este o zi de amintire a trecutului, o zi pentru a-i aminti pe cei care au mers înaintea noastră, care ne-au şi însoţit, ne-au dat viaţa. A aminti, a comemora. Amintirea este ceea ce face puternic un popor, pentru că se simte înrădăcinat într-un drum, înrădăcinat într-o istorie, înrădăcinat într-un popor. Amintirea ne face să înţelegem că nu suntem singuri, suntem un popor: un popor care are istorie, care are trecut, care are viaţă. Amintire a atâtora care au împărtăşit cu noi un drum şi sunt aici [indică mormintele din jur]. Nu este uşor a comemora. Nouă, de atâtea ori, ne vine greu să ne întoarcem înapoi cu gândul la ceea ce s-a întâmplat în viaţa mea, în familia mea, în poporul meu… Însă astăzi este o zi de amintire, amintirea care ne duce la rădăcini: la rădăcinile mele, la rădăcinile poporului meu.

Şi astăzi este şi o zi de speranţă: lectura a doua ne-a arătat ce ne aşteaptă. Un cer nou, un pământ nou şi cetatea sfântă Ierusalim, nouă. E frumoasă imaginea pe care o foloseşte pentru a ne da de înţeles ceea ce ne aşteaptă: „Am văzut-o coborând din cer, coborând de la Dumnezeu, pregătită ca o mireasă împodobită pentru mirele său” (cf. Ap 21,2). Ne aşteaptă frumuseţea… Amintire şi speranţă, speranţă de a ne întâlni, speranţă de a ajunge acolo unde este Iubirea care ne-a creat, unde este Iubirea care ne aşteaptă: iubirea de Tată.

Şi între amintire şi speranţă este a treia dimensiune, aceea a drumului pe care noi trebuie să-l parcurgem şi pe care noi îl parcurgem. Şi cum se parcurge drumul fără a greşi? Care sunt luminile care mă vor ajuta să nu greşesc drumul? Care este „navigatorul” pe care însuşi Dumnezeu ni l-a dat, pentru a nu greşi drumul? Sunt Fericirile pe care ni le-a învăţat Isus în Evanghelie. Aceste Fericiri – blândeţea, sărăcia în duh, dreptatea, milostivirea, curăţia inimii – sunt luminile care ne însoţesc pentru a nu greşi drumul: acesta este prezentul nostru.

În acest cimitir sunt cele trei dimensiuni ale vieţii: amintirea, putem s-o vedem acolo [indică mormintele]; speranţa, o vom celebra acum în credinţă, nu în vedere; şi luminile pentru a ne conduce pe drum pentru a nu greşi drumul, le-am auzit în Evanghelie: sunt Fericirile.

Să-i cerem astăzi Domnului ca să ne dea harul de a nu pierde niciodată amintirea, de a nu ascunde niciodată amintirea – amintirea de persoană, amintirea de familie, amintirea de popor –; şi ca să ne dea harul speranţei, pentru că speranţa este un dar al său: a şti să sperăm, a privi orizontul, a nu rămâne închişi în faţa unui zid. A privi mereu orizontul şi speranţa. Şi să ne dea harul de a înţelege care sunt luminile care ne vor însoţi pe drum pentru a nu greşi şi astfel să ajungem acolo unde ne aşteaptă cu atâta iubire.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.