Categorii

Sfânta Fecioară de pe muntele Carmel, întâlnirea cu Isus „în trupul suferind al fraţilor noştri şi surorilor noastre”

Casa Carităţii „este o casă [nu un convent], este o familie, unde copii şi adulţi care au dificultăţi fizice şi mentale sunt îngrijiţi”. Aceasta este relatarea uneia dintre cele şapte surori care prestează serviciilor lor pentru „cei mai fragili cu grijă, iubire şi dăruire. Avem sprijinul comunităţii parohiale şi suntem o familie între alte familii. Cele şapte surori, toate trăiesc împreună cu cele 29 de persoane – bărbaţi, femei, tineri şi bătrâni – care nu pot trăi vieţi independente. Ei nu trăiesc în cartiere separate şi toţi au o bucătărie comună. Cea mai tânără fată are 12 ani şi băiatul are acum 13 ani. Tânărul a ajuns în Casa Carităţii când avea numai trei luni”.

În continuare publicăm reflecţia sorei, care preferă să rămână anonimă, despre sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria de pe Muntele Carmel, care este la 16 iulie.

Vieţile noastre sunt de obicei suficient de pline: familie, muncă, şcoală, parohie; o avalanşă de activităţi umplu zilele noastre şi uneori chiar şi o bună parte din nopţile noastre. Acest tip de viaţă include o rutină de preocupări şi oboseală.

Ce putem face? Sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria de pe Muntele Carmel la 16 iulie poate aduce lumină şi inspiraţie. Această sărbătoare îşi are rădăcinile în secolul al XII-lea, când persoanele se îndoiau de ele însele, căutând semnificaţia vieţii lor în mijlocul problemelor şi dificultăţilor lor. Răspunsul pe care unii dintre ei l-au găsit a fost destul de radical: ei au luat totul şi au plecat să trăiască într-un loc special care i-a ajutat să înţeleagă ce anume era cu adevărat esenţial pentru o viaţă deplină. Locul era Muntele Carmel, o foarte frumoasă înălţime deasupra Mării Mediterane, unde profetul Ilie, cu secole înainte, l-a întâlnit pe Dumnezeu şi a vorbit cu El. Această întâlnire cu Dumnezeu a schimbat viaţa sa pentru totdeauna, dându-i forţă, curaj, direcţie şi putere. A răspuns la întrebarea profundă a inimii sale. Căutătorii din secolul al XII-lea au mers pe urmele acestui mare profet, conştienţi că alegerea lor nu era mai puţin ambiţioasă, inspirându-se de la o persoană care ştia despre semnificaţia vieţii.

Ei au ales-o pe Sfânta Fecioară Maria ca patroană a lor. În acest mod, Maria a dobândit un alt titlu frumos – Sfânta Fecioară Maria de pe Muntele Carmel. S-a adăugat la ghirlanda de nume pe care cinstitorii săi au împletit-o pentru ea în decursul secolelor. Sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria de pe Muntele Carmel ne invită să ne apropiem de bogata experienţă şi călătorie a tuturor căutătorilor spirituali: profetul Ilie, primii eremiţi de pe Muntele Carmel (părinţii actualilor carmelitani) şi mai mult decât toţi, Fecioara Maria. Privind la ei, începem să trăim experienţa bucuriei care nu va fi luată de obligaţiile vieţii zilnice. În Dumnezeu găseşte fiecare bucuria fără de sfârşit! Astfel că vieţile noastre să devină o continuă, iubitoare şi emoţionantă căutare a lui Dumnezeu. Această căutare este aşa de importantă şi de neoprit încât unele persoane sunt gata să renunţe literalmente la toate pentru ea, dedicând viaţa lor pentru totdeauna în tăcerea unui convent. Surorile carmelitane trăiesc această chemare specială şi au experienţa faptului că, într-adevăr, Dumnezeu este totul. Sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria de pe Muntele Carmel ne ajută să amintim că experienţa întâlnirii cu Dumnezeu poate avea loc în vieţile noastre frenetice de toate zilele. Maria a cunoscut iubirea lui Dumnezeu, care doreşte să ne întâlnească şi să se îngrijească de noi, fiii săi. Ea a experimentat-o cu atâta forţă încât a devenit mama sa. Acum ne invită şi ne încurajează să mergem împreună cu ea pe cărarea rugăciunii, pas după pas. Nu toţi suntem chemaţi să urcăm un munte îndepărtat; dar toţi putem încerca să face spaţiu la un pic de tăcere în inima noastră pentru a permite glasului lui Dumnezeu să ajungă la noi. În acest loc interior, putem să preţuim Cuvântul său, dar bogat pentru noi în liturgie, în celebrarea liturghiei şi în Biblie. Putem să ne bucurăm de prezenţa lui Isus forţă şi eficacitate în sacramente. Putem descoperi şi că Isus ne aşteaptă pentru a ne întâlni prin fraţii noştri şi surorile noastre, îndeosebi cei care suferă mai mult şi sunt mai uitaţi. Stând aproape de cei bolnavi, singuri, invalizi, săraci, exploataţi, dezavantajaţi… devenim ca Maria, la picioarele Crucii. În carnea suferindă a fraţilor noştri şi a surorilor noastre continuă pătimirea lui Isus. Există un loc special unde glasul lui Dumnezeu răsună cu forţă, unde putem să-l întâlnim în carne şi sânge. Este în fraţii noştri şi în surorile noastre. Odată ce auzim acest glas în inimile noastre, vom fi capabili să-l găsim, să-l recunoaştem peste tot, uneori în cele mai neaşteptate şi dificile situaţii.

(După agenţia AsiaNews, 18 iulie 2017)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.