Categorii

Sfânta Familie: Isus, Maria, Iosif – lectio divina

Sfanta-Familie-lectio-divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Sunt aici, Doamne,

aşezat la porta temerii mele,

odihnit după munca dură,

cu intenţia de a simţi adierea ta,

înseninat în trupul şi în spiritul meu,

comemorând multele plecări şi întoarceri…

 

Eu voi primi Cuvântul tău,

ca pe un cuvânt făcător de viaţă,

chiar dacă alţii râd de el

şi de promisiunile tale.

Sunt aici, Doamne…

Nu trece mai departe fără să te opreşti.

TEXTUL BIBLIC: Luca 2,41-52

Părinţii lui Isus mergeau în fiecare an la Ierusalim, de Sărbătoarea Paştelui. 42 Când avea el doisprezece ani, au urcat acolo, după obiceiul sărbătorii. 43 Împlinindu-se acele zile, pe când se întorceau, copilul Isus a rămas în Ierusalim, dar părinţii lui nu ştiau. 44 Socotind însă că este cu grupul de pelerini, au mers cale de o zi şi-l căutau printre rude şi cunoscuţi. 45 Negăsindu-l, s-au întors la Ierusalim căutându-l. 46 După trei zile, l-au găsit în templu, stând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. 47 Toţi cei care îl ascultau se mirau de înţelepciunea şi de răspunsurile lui. 48 Văzându-l, ei au rămas înmărmuriţi şi mama lui i-a spus:

– Fiule, de ce ne-ai făcut aceasta? Iată, tatăl tău şi cu mine te-am căutat îngrijoraţi!

49 El însă le-a spus:

– De ce m-aţi căutat? Nu ştiaţi că eu trebuie să fiu în casa Tatălui meu?

50 Însă ei n-au înţeles cuvântul pe care li-l spusese. 51 Apoi a coborât cu ei, a venit la Nazaret şi era supus lor. Iar mama lui păstra toate aceste cuvinte în inima ei. 52 Isus creştea în înţelepciune, statură şi har înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor.

  1. LECTURA: Ce spune textul?

Pr. Daniel Kerber

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Unde mergeau părinţii lui Isus în fiecare an? Câţi avea Isus când i-a însoţit? Unde a rămas Isus fără ca părinţii săi să-şi dea seama? Ce admirau cei care-l ascultau? Ce răspunde Isus la cuvintele Mariei? Ce face Mama lui Isus cu evenimentele pe care nu le înţelegea?

Câteva piste pentru a înţelege textul

După ce am celebrat Crăciunul, în această primă duminică liturgia ne propune să ne depărtăm puţin de iesle şi să contemplăm mai mult ansamblul, Sfânta Familie. Textul meditează episodul lui Isus la vârsta de doisprezece ani, când este găsit de părinţii săi în templu, după trei zile de căutare.

Putem distinge trei părţi în text, în prima (v. 41-45) se prezintă situaţia lui Isus care în pelerinajul său familial la Ierusalim, la vârsta de doisprezece ani, rămâne în cetate fără ca să ştie părinţii săi şi după aceea ei se întorc pentru a-l căuta. În a doua (v. 46-49) este căutarea şi găsirea în a treia zi şi dialogul lui Isus cu părinţii săi. În sfârşit (v. 50-52) este concluzia, cu neînţelegerea părinţilor şi întoarcerea lui Isus cu ei la Nazaret.

Luca prezintă Sfânta Familie ca o familie evlavioasă care peregrinează an de an pentru a celebra sărbătorile de Paşti în locul cel mai sfânt din Israel, Ierusalim. La doisprezece ani (în timpul lui Isus era vârsta aproximativă de trecere de la copilărie la vârsta adultă) Isus decide să rămână în Ierusalim fără ca părinţii săi să ştie. Isus este arătat dând mai multă importanţă Tatălui decât „părinţilor săi”, Isus care decide drumul său şi „casa Tatălui” capătă o relevanţă specială.

În dialogul lui Isus cu părinţii săi se observă pe de o parte îngrijorarea lor: „Tatăl tău şi cu mine te-am căutat îngrijoraţi” (v. 48). Aceşti părinţi sunt nici mai mult nici mai puţin decât Maria şi Iosif. Pe de altă parte, se arată căutarea lui Isus şi neînţelegerea sa pentru îngrijorarea părinţilor săi: „De ce m-aţi căutat? Nu ştiaţi că eu trebuie să fiu în casa Tatălui meu?” (v. 49).

Părinţii, ambii docili faţă de voinţa lui Dumnezeu, aşa cum s-a exprimat în capitolele anterioare, rămân fără să înţeleagă (v. 50) şi continuă cu Isus drumul lor la Nazaret. Asta ne arată că pe drumul urmării Domnului, nu întotdeauna există o înţelegere a tot ceea ce se întâmplă şi ceea ce face Domnul. Domnul nu a chemat şi a spus: „veniţi şi înţelegeţi-mă”, ci „veniţi şi urmaţi-mă”.

„Mama lui păstra toate aceste cuvinte în inima ei” (v. 51), aceasta este atitudinea Mariei, femeie fidelă, care deşi nu înţelege, păstrează toate în inima ei cu speranţa învăluită de a putea intra mai mult în mister şi a continua să răspundă cu docilitate la propunerea misterioasă pe care Domnul i-o face.

  1. MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Evanghelia ne arată reflexia unei situaţii foarte zilnice pentru noi. Părinţii se uimesc de realizările copiilor lor. Maria şi Iosif vedeau în Isus un copil neajutorat şi care încă mai avea nevoie de îngrijirile lor părinteşti, însă uimirea este a vedea că este un adolescent, care ştie să ia propriile decizii şi este conştient de motivul pentru care este în lume. Invitaţia pe care ne-o adresează evanghelia astăzi este să trăim cu calm tinereţea noastră, perioadă de reafirmare şi drum spre maturizare, într-o atitudine de milostivire faţă de părinţii noştri, în faţa uimirii lor văzând progresele noastre; însă, la fel, în deschidere totală la voinţa lui Dumnezeu Tatăl care ne invită să-l urmăm pe Isus.

Sfântul Ioan Paul al II-lea ne vorbeşte despre acest moment din viaţa Sfintei Familii în următoarea manieră:

„Dragi tineri, priviţi la Isus, în viaţa sa ascunsă la Nazaret. La Isus, care a fost tânăr ca şi voi, şi-a însuşit şi vârsta voastră, deci a inserat-o în marele plan al răscumpărării şi al mântuirii. Tot ceea ce a asumat Cuvântul divin din condiţia noastră umană întrupându-se, capătă, în El şi prin intermediul Lui, o valoare minunată, o semnificaţie mântuitoare în vederea vieţii veşnice. Fiul lui Dumnezeu a voit să-şi însuşească drumul nostru uman, istoria noastră, creşterea noastră umană, fizică şi spirituală: în sânul familiei sale – aşa cum ne spune Luca – „Isus creştea în înţelepciune, vârstă şi har” (Lc 2,52); „creştea şi se întărea în duh” (Lc 1,80). Creştea în maturizarea sa umană, în afectele familiale şi în pregătirea pentru misiunea sa. O, momente preţioase din viaţa Mântuitorului!

Marile misiuni în slujba omului nu se improvizează, ci cer o lungă pregătire, în tăcerea unei hărnicii tenace şi perseverente. Aşa a fost pentru tânărul Isus. Aşa trebuie să fie şi pentru voi, dragi tineri, dacă vreţi să pregătiţi un viitor luminos şi senin, constructiv şi rodnic pentru voi şi pentru societatea de mâine. Viitorul vostru va fi acela pe care îl veţi fi pregătit în aceşti ani preţioşi ai tinereţii voastre. Viitorul vă aparţine vouă în măsura în care veţi şti să vă sustrageţi de la ispitele răului şi să afirmaţi personalitatea voastră aderând la ceea ce este adevărat, la ceea ce este drept, la ceea ce este bine”.

Să continuăm meditaţia noastră cu aceste întrebări:

Particip la viaţa parohiei mele în compania familiei mele? Observ îngrijorarea părinţilor mei văzându-mă crescând? Le arăt mulţumire pentru îngrijirile şi preocuparea lor faţă de mine? Îi cer lui Isus darul de a creşte sănătos la fel ca El: în înţelepciune, har şi trup? Sunt disponibil să realizez în viaţa mea voinţa lui Dumnezeu?

  1. RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Isuse,

fă ca forţa tinereţii mele să fie pentru creşterea mea,

pentru a-i mulţumi lui Dumnezeu cu acţiunea mea.

Activitatea mea să nu aducă niciodată daună părinţilor mei,

preocupările mele de viaţă să nu-i supere pe fraţii mei;

ceea ce este la modă să nu mă îndepărteze de tine

care eşti esenţialul care rămâne mereu;

mulţumesc, Isuse, pentru părinţii mei,

pentru că prin ei m-ai chemat la viaţă,

mulţumesc, pentru că văd în ochii lor preocupaţi

marea ta iubire faţă de mine;

luminează paşii lor, dă-le sănătate în zilele lor,

iar eu să pot fi pentru ei

un motiv zilnic de orgoliu şi fericire.

  1. CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Dragă Isuse, mulţumesc pentru familia mea,

ajută-ne să trăim iubirea duioasă şi autentică a familiei tale

  1. ACŢIUNEA: La ce mă angajez pentru a concretiza schimbarea?

În timpul acestei săptămâni voi exprima toată iubirea mea faţă de părinţii mei ca aducere de mulţumire pentru îngrijirile şi eforturile lor pentru bunăstarea mea şi mă voi ruga pentru ei la Dumnezeu Tatăl.

„Să se respire în lăcaşul familial acea iubire care ardea în familia din Nazaret;

să înflorească toate virtuţile creştine;

să domnească unirea şi să strălucească exemplele unei vieţi oneste.

Niciodată

— lui Dumnezeu să-i cerem cu ardoare —

să nu se strice înţelegerea atât de frumoasă, suavă şi necesară”.

Sfântul Ioan al XXIII-lea

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.