Categorii

Se pot refolosi lumânări pascale vechi?

În rubrica sa de liturgie, părintele Edward McNamara LC, profesor de liturgie şi decan de teologie la Ateneul Pontifical Regina Apostolorum din Roma, răspunde la întrebarea din partea unui cititor din Statele Unite.

Am o întrebare referitoare la lumânarea pascală. Trăiesc într-o comunitate mică de surori şi nu avem o lumânare pascală pe care s-o folosim în timpul recitării Liturgiei Orelor. Cred că lumânarea pascală este un simbol potrivit mai ales pentru o biserică sau un mare convent, unde laicii se adună la rugăciunea Orelor a comunităţii. Iată pentru ce nu avem nevoie de o lumânare pascală în timpul Liturghiilor sau a Oficiului Divin în casa noastră. Dar surorile din comunitate insistă să avem una şi ar vrea s-o refolosească o lumânare pascală veche dintr-o biserică, de anul trecut. Ar şterge anul şi ar folosi un adeziv pentru a pune anul actual. Este corect a folosi o lumânare pascală veche în acest mod? A fost binecuvântată, dar nu pentru anul acesta. – T.M., Crosby, Texas (SUA)

Au fost date recent câteva linii călăuzitoare care oferă indicaţii despre modul de a gestiona această situaţie specială. Se întâmplă tot mai des, chiar dacă este celebrată o singură Veghe Pascapă, ca să fie nevoie de mai multe lumânări pascale, de exemplu când unui preot i-au fost încredinţate mai multe biserici. În acest caz trebuie să fie în fiecare parohie o lumânare pascală, pentru celebrarea botezurilor şi înmormântărilor. Dar în timpul Veghii Pascale poate fi binecuvântată numai una.

De exemplu, Comisia pentru Cultul Divin din Conferinţa Episcopală a Statelor Unite propune următoarele sugestii în documentul său Eighteen Questions on the Paschal Triduum (18 întrebări despre Triduum-ul pascal):

„În cazul bisericilor misionare şi al parohiilor grupate împreună, se poate folosi mai mult de o lumânare pascală pentru Liturghia Luminii? Liturghierul Roman, care nu contemplă situaţia pastorală a bisericilor misionare sau a parohiilor grupate, specifică faptul că trebuie folosită o singură lumânare pascală. Pentru a se adapta la aceste circumstanţe speciale, Secretariatul pentru Cultul Divin propune să se aducă lumânări care provin din bisericile misionare sau alte biserici parohiale la Veghea Pascală, să le pregătească dinainte şi să le binecuvânteze împreună cu lumânarea principală (eventual purtate de diaconi sau alţi reprezentanţi).

În linie cu rubricile, pentru iluminare şi procesiune ar trebui să fie aprinsă numai o lumânare (cea principală, sau aceea care va rămâne în biserica respectivă). Treptat ce lumânările celelalte din adunare sunt aprinse, celelalte lumânări pascale ar putea să fie aprinse şi ţinute (dar nu sus, pentru a menţine proeminenţa lumânării pascale principale) de cineva la locul său în adunare.

Odată ce toate lumânările au fost stinse după cântarea Exsultet, celelalte lumânări pascale trebuie puse deoparte. În dimineaţa de Paşte, se pot duce acele lumânări în fiecare dintre bisericile misionare, să se aprindă şi să se poarte în procesiunea de intrare a primei liturghii în fiecare biserică şi să le expună în prezbiteriu”.

Aşa cum ne aminteşte acest document, cărţile liturgice şi liniile călăuzitoare insistă mult asupra faptului că numai o lumânare pascală poate să fie pregătită pentru celebrare. De exemplu, scrisoarea circulară a Congregaţiei pentru Cultul Divin Pregătirea şi celebrarea sărbătorilor pascale (1988) stabileşte:

„Respectând adevărul semnului, să se pregătească lumânarea pascală făcută din ceară, în fiecare an nouă, unică, de mărime destul de însemnată, niciodată artificială, pentru a putea reevoca faptul că Cristos este lumina lumii. Să fie binecuvântată cu semnele şi cuvintele indicate în Liturghier sau alte texte aprobate de Conferinţele Episcopale”.

Această insistenţă se explică prin simbolismul luminii unice, care este Cristos, de la care toate celelalte lumânări sunt aprinse.

Soluţia propusă mai sus nu are forţă de lege, dar reprezintă o soluţie de bun simţ în privinţa unei probleme pastorale concrete. Totuşi, ea nu rezolvă toate chestiunile şi de aceea am putea să ne inspirăm şi din normele care erau în vigoare înainte de Conciliul al II-lea din Vatican.

În acel timp, dacă în timpul pascal Oficiul Divin sau Liturghia erau celebrate la un altar lateral, era permis să se folosească o singură lumânare pascală, care a fost binecuvântată şi să aibă cele cinci boabe de tămâie.

Prin urmare, în afară de soluţia propusă înainte, este probabil acceptabil pentru un păstor şi să binecuvânteze şi să pregătească în privat celelalte lumânări într-un moment potrivit după Liturghia din Veghea Pascală, şi să le pună pur şi simplu în celelalte parohii înainte de prima Liturghie, fără ceremonii deosebite.

Până la urmă, chiar dacă Liturghia Veghii a fost celebrată în noaptea dinainte, credincioşii care participă la Liturghia din duminica de Paşte de obicei ar găsi lumânarea pascală deja la locul ei şi nicio ceremonie specială n-ar trebui celebrată.

Totuşi, este potrivit a tămâia lumânarea împreună cu altarul la începutul Liturghiei.

O situaţie asemănătoare s-ar putea aplica pentru un convent sau o capelă mică în care Liturghia din Veghea Pascală nu este celebrată. Este de preferat a avea o nouă lumânare, deşi de măsură relativ mică, deoarece s-ar consuma foarte puţin în cursul Liturghiei şi al Liturgiei Orelor din perioada pascală.

A utiliza o lumânare veche nu este idealul, dar ar putea să fie acceptabil când ar fi adaptată în aşa fel încât să fie ca nouă. Asta ar cere un pic de muncă mai multă decât pur şi simplu a şterge data; ca minim aş spune că ar trebui înlăturate părţile mai consumate în aşa fel încât să se poată aprindă o lumânare curată la Paşte. Dacă este necesar, trebuie reînnoite în întregime decoraţiunile lumânării.

De Edward McNamara LC

(După Zenit, 17 mai 2017)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.