Categorii

Scrisoarea apostolică în formă de Motu Proprio Maiorem hac dilectionem despre oferirea vieţii (11 iulie 2017)

„Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi” (In 15,13).

Sunt semne de specială consideraţie şi onoare acei creştini care, urmând mai îndeaproape urmele şi învăţăturile Domnului Isus, au oferit în mod voluntar şi liber viaţa pentru alţii şi au perseverată până la moarte în această propunere.

Este sigur că oferirea eroică a vieţii, sugerată şi susţinută de caritate, exprimă o adevărat, deplină şi exemplară imitare a lui Cristos şi, de aceea, merită acea admiraţie pe care comunitatea credincioşilor este obişnuită s-o rezerve celor care în mod voluntar au acceptat martiriul sângelui şi sau au exercitat în grad eroic virtuţile creştine.

Având întărirea părerii favorabile exprimate de Congregaţia Cauzelor Sfinţilor, care în Sesiunea Plenară din 27 septembrie 2016 a studiat cu atenţie dacă aceşti creştini merită beatificarea, stabilesc ca să fie respectate următoarele norme:

Art. 1

Oferirea vieţii este un nou caz particular din iter-ul de beatificare şi canonizare, distinct de cazurile particulare despre martiriu şi despre eroismul virtuţilor.

Art. 2

Oferirea vieţii, pentru ca să fie valabilă şi eficace pentru beatificarea unui slujitor al lui Dumnezeu, trebuie să răspundă la următoarele criterii:

a) oferirea liberă şi voluntară a vieţii şi acceptarea eroică propter caritatem a unei morţi sigure şi pe termen scurt; legătură între oferirea vieţii şi moartea prematură;

b) exercitarea, cel puţin în măsură obişnuită, a virtuţilor creştine înainte de oferirea vieţii şi, după aceea, până la moarte

c) existenţa faimei de sfinţenie şi a semnelor, cel puţin după moarte;

d) necesitatea minunii pentru beatificare, care a avut loc după moartea slujitorului lui Dumnezeu şi prin mijlocirea sa.

Art. 3

Celebrarea investigaţiei diecezane sau eparhiale şi respectiva Positio sunt reglementate de constituţia apostolică Divinus perfectionis Magister din 25 ianuarie 1983, în Acta Apostolicae Sedis vol. LXXV (1983, 349-355), şi de Normae servandae in inquisitionibus ab Episcopis facendis in Causis Sanctorum din 7 februarie acelaşi an, în Acta Apostolicae Sedis vol. LXXV (1983, 396-403), în afară de ceea ce urmează.

Art. 4

Positio despre oferirea vieţii trebuie să răspundă la dubium: An constet de heroica oblatione vitae usque ad mortem propter caritatem necnon de virtutibus christianis, saltem in gradu ordinario, in casu et ad effectum de quo agitur.

Art. 5

Articolele următoare din constituţia apostolică citată sunt modificate astfel:

Art. 1:

„Episcopilor diecezani, exarhilor şi celor care sunt echivalaţi lor de către drept, în cadrul jurisdicţiei lor, fie din oficiu, fie la cererea fiecărui credincios sau a asociaţiilor legitime şi a reprezentanţilor lor, le revine dreptul de a investiga cu privire la viaţa, virtuţile, oferirea vieţii sau martiriul şi faima de sfinţenie, de oferire a vieţii sau de martiriu, despre presupusele minuni, şi eventual, despre cultul antic al slujitorului lui Dumnezeu, a cărui canonizare se cere”.

Art. 2,5:

„Investigaţia despre presupusele minuni să se facă separat de cea despre virtuţi, despre oferirea vieţii sau despre martiriu”.

Art. 7,1:

„să studieze cauzele încredinţate lor cu colaboratorii externi şi să pregătească Positiones despre virtuţi, despre oferirea vieţii sau despre martiriu”.

Art. 13,2:

„Dacă va considera Congresul că o cauză a fost instruită conform normelor de lege, va stabili s-o încredinţeze unuia dintre raportori; raportorul, la rândul său, ajutat de un colaborator extern, va face Positio despre virtuţi, despre oferirea vieţii sau despre martiriu, conform regulilor criticii hagiografice”.

Art. 6

Articolele următoare din Norme servandae in inquisitionibus ab Episcopi facendis in Causis Sanctorum sunt modificate astfel:

Art. 7:

„Cauza poate să fie recentă sau veche; este numită recentă, dacă martiriul, virtuţile sau oferirea vieţii slujitorului lui Dumnezeu pot să fie dovedite prin depoziţiile orale ale martorilor oculari; este numită veche atunci când dovezile referitoare la martiriu sau la virtuţi pot să fie deduse numai din izvoare scrise”.

Art. 10,1º:

„În cauzele atât recente cât şi vechi, o biografie de o anumită valoare istorică despre slujitorul lui Dumnezeu, dacă există, sau, în lipsa acesteia, un raport cronologic îngrijit despre viaţa şi activităţile slujitorului lui Dumnezeu, despre virtuţi sau despre oferirea vieţii sau despre martiriu, despre faima de sfinţenie şi de minuni, fără a omite ceea ce pare contrar sau mai puţin favorabil cauzei însăşi”.

Art. 10,3º:

„numai în cauzele recente, o listă de persoane care pot contribui la explorarea adevărului despre virtuţi sau despre oferirea vieţii sau despre martiriul slujitorului lui Dumnezeu, precum şi despre faima de sfinţenie şi de minuni, sau să-l conteste”.

Art. 15,a:

„După ce a primit raportul, Episcopul să încredinţeze promotorului de justiţie sau unui alt expert tot ceea ce a fost obţinut până în acel moment, pentru ca să poată pregăti interogatoriile utile pentru a investiga şi a scoate în evidenţă adevărul cu privire la viaţa, virtuţile, oferirea vieţii sau martiriul, faima de sfinţenie, de oferire a vieţii sau de martiriu a slujitorului lui Dumnezeu”.

Art. 15,b:

„În cauzele vechi interogatoriile să se refere numai la faima de sfinţenie, de oferire a vieţii sau de martiriu încă prezentă şi, dacă este cazul, cultul adus slujitorului lui Dumnezeu în timpuri mai recente”.

Art. 19:

„Pentru a dovedi martiriul, exercitarea virtuţilor sau oferirea vieţii şi faima minunilor unui slujitor al lui Dumnezeu care a aparţinut vreunui institut de viaţă consacrată, martorii prezentaţi trebuie să fie, în parte însemnată, străini; afară de cazul când acest lucru este imposibil, datorită vieţii deosebite a slujitorului lui Dumnezeu”.

Art. 32:

„Investigaţia despre minuni trebuie să fie instruită separat de investigaţia despre virtuţi sau despre oferirea vieţii sau despre martiriu şi să se desfăşoare conform normelor care urmează”.

Art. 36:

„Sunt interzise în biserici celebrările de orice gen sau panegirice despre slujitorii lui Dumnezeu, a căror sfinţenie a vieţii este încă supusă examinării legitime. Dar şi în afara bisericii trebuie să se abţină de la acele acte care i-ar putea induce pe credincioşi să considere în mod greşit că investigaţia, făcută de episcop despre viaţa şi despre virtuţile, despre martiriul sau despre oferirea vieţii slujitorului lui Dumnezeu, comportă certitudinea viitoarei canonizări a aceluiaşi slujitor al lui Dumnezeu”.

Tot ceea ce am deliberat cu această scrisoare apostolică în formă de Motu Proprio poruncesc ca să fie respectat în toate părţile sale, în pofida oricărui lucru contrat, chiar dacă este vrednic de menţionare deosebită, şi stabilesc ca să fie promulgat prin publicarea în cotidianul „L’Osservatore Romano”, intrând în vigoare chiar în ziua promulgării şi ca, după aceea, să fie inserat în Acta Apostolicae Sedis.

Dat la Roma, la Sfântul Petru, în ziua de 11 iulie 2017, al cincilea an al Pontificatului Nostru.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.