Categorii

Scrisoare pastorală: În anul jubiliar al Maicii Domnului de la Fatima, pelerini la sanctuarul de la Cacica

„Iată, de acum mă vor numi fericită toate popoarele. Căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic şi numele lui e sfânt” (Lc 1,48-49).

Celebrând anul acesta centenarul apariţiei Maicii Domnului de la Fatima, trăim un adevărat moment de bucurie apropiindu-ne de ea, care a binevoit nu numai să ne primească drept fii ai ei, după testamentul lui Isus de pe cruce: „Fiule (fiilor), iată mama ta”, ci a şi coborât şi coboară mereu la noi cu iubirea ei maternă, luându-ne sub mantia sa ocrotitoare şi chemându-ne mereu la Isus.

Istoria consemnează acest gest al Maicii Domnului care s-a repetat în atâtea timpuri şi în atâtea locuri, oferindu-ne atâtea motive să credem că ea, aleasă pentru a fi mama Mântuitorului, a primit şi marea demnitate de a fi şi mama tuturor celor care cred în Isus, Fiul ei şi Mântuitorul omului.

Încă de la început ea a rămas în mijlocul apostolilor, cum notează Faptele Apostolilor (cf. 1,14), însoţindu-i în rugăciune împreună cu femeile şi cu fraţii lui.

Nici nu se putea altfel, de vreme ce ea a răspuns „da” la chemarea şi alegerea Domnului de a-l oferi lumii întregi pe Mântuitorul şi întemeietorul Bisericii sale. De atunci, Maria a rămas mereu alături de apostoli şi de toţi cei care aparţin Bisericii, fiind aleasă de el pentru mântuirea tuturor, ca o mamă iubitoare şi ocrotitoare.

Venerată încă de la începutul Bisericii, în diferite părţi ale lumii, creştinii adevăraţi i-au acordat toată cinstirea, dedicându-i locuri de cult, biserici şi sanctuare, unde ea îi invită pe toţi să se adune în jurul Fiului său.

Prezentă în Ţara Sfântă, în întregul Orient şi Occident, Maria continuă să-şi împlinească menirea şi să asigure pe toţi că sunt iubiţi de Fiul ei şi – desigur, cum ştim, fratele – dar şi Dumnezeul nostru.

Împlinindu-se cuvintele şi profeţia ei, Maria, conştientă de alegerea pe care a primit-o, cântă şi preaslăveşte pe Dumnezeu pentru toate darurile pe care i le-a făcut, nu pentru vredniciile sale, ci din belşugul milostivirii divine. Repetând şi astăzi imnul de bucurie din Evanghelia după sfântul Luca (1,46-55), ea ne invită pe noi toţi, fiii ei, să ne asociem în aceeaşi cântare şi preamărire a lui Dumnezeu, făcându-ne să ne simţim împreună cu ea fii şi fiice ale lui Dumnezeu Tatăl, care ni l-a oferit pe Fiul său, iar prin Duhul său Sfânt, continuă această lucrare minunată în istorie şi în lume.

Creştinii din întreaga lume au ţinut să ofere, spre slava lui Dumnezeu şi a Fiului său iubit, care a venit să ne învrednicească cu iubirea sa şi de Duhul său Sfânt, locuri de cult, altare, capele, biserici, bazilici şi sanctuare, oaze de spiritualitate creştină şi locuri de comuniune cu Dumnezeu.

În acelaşi gând şi cu acelaşi sentiment de bucurie, poporul nostru creştin din cele mai vechi timpuri a ţinut să dedice şi să înalţe lăcaşuri de cult spre cinstirea mamei cereşti, Maria, mereu deschise pentru a-i aduna la un loc pe toţi fiii Bisericii, în jurul lui Isus, singurul Mântuitor al omului.

Anul acesta, 2017 – declarat an jubiliar, fiindcă se împlinesc o sută de ani de la apariţiile Maicii Domnului la trei copilaşi în valea Cova da Iria, Fatima (Portugalia) -, este un prilej fericit şi o ocazie binecuvântată de a descoperi rolul şi valoarea unui sanctuar şi de a vedea în astfel de locuri şi trăiri creştine legături ce există şi trebuie să fie şi mai aprofundate în aceste sanctuare mariane, răspândite în întreaga lume.

Când analizăm aceste sanctuare mariane, descoperim un lucru impresionant. Nu este continent, nici ţară creştină care să nu aibă unul sau mai multe sanctuare mariane.

Desigur că între ele câteva s-au impus ca mari centre de trăire a credinţei la şcoala Maicii Domnului, cea care îi conduce pe cei care o caută pe ea şi care îl arată şi îl oferă tuturor pe Isus: prin Maria, la Isus.

Ne bucurăm ca, alături de marile sanctuare cunoscute în întreaga lume, ca acelea din Ţara Sfântă, Franţa – Lourdes şi La Salette, Portugalia – Fatima, Mexic – Guadalupe, Austria – Mariazell, Polonia – Czestochowa, să le întâlnim şi pe cele din România: Şumuleu Ciuc, Maria Radna, Nicula, Scăiuş etc. şi multele catedrale şi biserici istorice, care au scris pagini impresionante de credinţă şi sunt cu adevărat o şcoală de iubire a lui Dumnezeu prin Fecioara Maria.

Remarcăm cu bucurie că, în lista popoarelor devotate cultului Maicii Domnului, ţara şi poporul nostru ocupă un loc aparte şi manifestă o mare evlavie faţă de cea mai scumpă valoare a credinţei faţă de iubita mamă şi Fecioară, Maria.

Indiferent de denumirea creştină, poporul nostru a avut şi are un cult al Maicii Domnului ce se înscrie în marea iubire a celorlalte popoare faţă de ea şi pentru care sfântul papă Ioan Paul al II-lea a avut o inspiraţie când a numit ţara noastră grădina Maicii Domnului, în timpul vizitei sale istorice în România, 7-9 mai 1999.

Sanctuarul din Cacica a fost şi va rămâne o adevărată notă binecuvântată despre legătura ce există între viaţa de credinţă şi spiritualitatea mariană a credincioşilor noştri.

Anul acesta, cu gândul la marele sanctuar de la Fatima, la cei o sută de ani de la apariţiile Maicii Domnului în faţa celor trei copii, declaraţi sfinţi, avem bucuria să redescoperim chipul Maicii Domnului de la noi de acasă, adică să putem întâlni împreună şi în comuniune cu întreaga creştinătate, acel chip care a binevoit să poposească şi la noi, cu binecuvântările şi harurile sale cereşti, în sanctuarul de la Cacica de la a cărui prezenţă se împlinesc mai bine de două sute de ani de când ne cheamă: Veniţi la Cacica! Veniţi la Isus!

Bucuria noastră este mare, deoarece în mijlocul nostru va fi Excelenţa Sa arhiepiscopul Miguel Maury Buendía, nunţiu apostolic în România şi Republica Moldova, ca un adevărat pelerin şi un mare cinstitor şi iubitor al Maicii Sfinte, care vrea să trăiască cu noi acest moment de credinţă şi iubire la sanctuarul de la Cacica din zilele de 14 şi 15 august.

Excelenţa Sa vine să ne aducă şi să ne împartă binecuvântarea specială apostolică din partea Sfântului Părinte papa Francisc, ca semn al preţuirii faţă de noi şi de ţara noastră.

Este Maica Domnului în persoană cea care ne invită: Veniţi la Cacica! Veniţi să-l întâlniţi pe Isus, bucuria tuturor! şi ne îndeamnă să-i cântăm împreună – familii, copii şi tineri, persoane consacrate şi seminarişti cu formatorii şi păstorii lor -, intonând imnul ei de mamă binecuvântată a lui Isus şi a noastră: Magnificat!

„Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul, şi duhul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu. Căci lucruri mari mi-a făcut Cel Atotputernic şi numele lui e sfânt” (Lc 1,46-47.49).

Sfinţiile voastre, dragi fraţi şi surori, împreună cu Excelenţa Sa nunţiu apostolic, arhiepiscopul Miguel Maury Buendía, cu Preasfinţitul Aurel, cu rectorul sanctuarului şi cu asistenţii voştri spirituali, vă dăm întâlnire la Cacica, la marea sărbătoare a hramului sanctuarului din zilele de 14 şi 15 august, după tradiţia noastră locală şi după programul anunţat de rectorul sanctuarului.

Cu bunul Isus să ne binecuvânteze Fecioara de sus!

Cu implorarea binecuvântării cereşti şi cu îmbrăţişarea noastră arhierească,

Iaşi, 1 august 2017

Petru Gherghel,
episcop de Iaşi

 

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.