Categorii

Sărbătoarea sfântului Anton. Pr. Zamengo: „Era un migrant naufragiat pe coastele siciliene, să ne inspirăm de la el”

„Sfântul Anton era un migrant, care a naufragiat pe coastele siciliene. Inspirându-ne de la el ar trebui să înţelegem că este posibil a uni Nordul şi Sudul, nu numai al Italiei”. Părintele Giancarlo Zamengo, director general al „Mesagerul sfântului Anton”, se gândeşte la o sărbătoare diferită în calendar astăzi la Padova pentru a-l aminti pe sfântul portughez: „Este adevărat, întrebările cu privire la primire sunt multe. Desigur că trebuie să fie împărtăşită cât mai mult posibil, pentru că nu este corect a descărca responsabilitatea numai asupra unora. Dar nu putem uita că este o valoare care ne caracterizează ca italieni şi ca oameni”.

De ce este aşa de iubit sfântul Anton?

Prin el Domnul a voit să manifeste o dimensiune a credinţei: darul harului. Anton este sfântul minunilor, persoanele ştiu că atunci când îi cer lui Dumnezeu prin mijlocirea sa, ceva se întâmplă. Experimentăm asta încontinuu, cu minuni care ne surprind şi pe noi fraţii.

Ce reprezintă sfântul pentru persoane?

În timp a devenit o prezenţă prietenoasă, un însoţitor de călătorie care face parte din familie. Un prieten care ne permite să înfruntăm dificultăţile şi preocupările. Mulţi ne povestesc că sunt cinstitori pentru că mama sau bunica erau la fel. Este o legătură care se transmite din tată în fiu.

Şi depăşeşte şi graniţele Italiei?

Devoţiunea este prezentă în toată lumea. Fraţii noştri din bazilică sunt în pelerinaj cu relicva: în America, Canada, Australia. Nu este vorba numai de italieni care au mers să trăiască în străinătate, este o devoţiune răspândită chiar şi în ţările musulmane. La Istanbul avem o biserică dedicată sfântului cu fraţi de-ai noştri, care în fiecare marţi se umple cu musulmani care merg să caute un ajutor de la sfântul Anton.

Cum se conciliază devoţiunea faţă de sfânt cu o societate care se îndepărtează tot mai mult de credinţă?

Evlavia populară este un instrument preţios, prin care Biserica este evanghelizată de cei săraci şi de cei simpli. De cei din urmă de pe pământ. Cum să nu rămânem uimiţi când oamenii simpli şi buni vin numai să pună mâna pe mormântul sfântului, pentru a-i cere să le fie aproape în viaţă?

Sunt multe minunile atribuite sfântului Anton, şi totuşi astăzi se crede mai greu că minunile au loc cu adevărat…

Minunea este continua intrare năvalnică a lui Dumnezeu în viaţa şi în evenimentele oamenilor, o imprevizibilitate care iese din schemele noastre. Ne spun asta persoanele care vin să ne vorbească, de exemplu, despre imposibilitatea de a avea un copil certificată de medici. După ce au încercat toate căile, apoi dintr-o dată i se deschide darul vieţii. Ca să nu vorbim despre micile haruri zilnice, ca în faţa unui accident de maşină care ar fi putut avea consecinţe dramatice şi în schimb n-a fost aşa. Persoanele simt prezenţa sfântului Anton. Ne spun: am văzut un frate în acel moment. Nu putem să nu credem.

„Mesagerul sfântului Anton” iese în şapte ediţii cu peste jumătate de milion de abonaţi: cui se datorează atâta succes?

Revista este tipărită în mai multe limbi în afară de italiană: germană, franceză, engleză, română, portugheză, poloneză. Se naşte din devoţiunea faţă de sfânt în fiecare colţ al lumii. Sfântul Anton este un învăţător al Bisericii şi a fost considerat mereu un mare teolog. Pentru aceasta fraţii au simţit responsabilitatea de a da un mesaj de calitate prin intermediul revistei. Suntem un instrument atent la realitatea lumii de astăzi, la complexitatea sa şi la truda de a conjuga credinţa cu viaţa.

De Riccardo Benotti

(După agenţia SIR, 13 iunie 2018)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.