Categorii

Sărbătoare familială în Vatican pentru noii cardinali din 4 continente

Oaspetele cel mai aşteptat, neo-cardinalul Jean Zerbo din Mali, pleacă repede, înainte de a fi asediat de telecamere şi microfoane. Dar în zăpuşeala din după-amiaza romană, mulţimea se îngrămădeşte imediat şi în jurul celorlalţi patru cardinali creaţi astăzi de Papa la „Sfântul Petru”. Consistoriu neobişnuit, de miercuri după-amiază şi numai cu cinci noi cardinali, urmat de tot atâtea vizite de curtoazie neobişnuite, cele care odinioară se numeau „vizite de căldură”: între noii cardinali nu este niciun italian şi niciunul din Curia, iar credincioşii, preoţii, simplii curioşi care brăzdează intrarea în Vatican pentru a aduce omagiu celor cinci cardinali din patru continente sunt puţini faţă de anii trecuţi. În atriul din aula „Paul al VI-lea”, unde se aranjează, prevalează, faţă de o epocă nu prea îndepărtată în care întâlnirea se desfăşura chiar şi în saloanele pictate din Palatul Apostolic, un climat familial, din care reies diferenţele de culori, de glasuri, de culturi ale episcopilor aleşi de Papa Francisc pentru a integra colegiul cardinalilor care într-o zi îl va alege pe succesorul său.

Arhiepiscopul de Bamako vine repede şi pleacă repede la bordul unei maşini albastre cu geamuri fumurii. Noii cardinali, după Consistoriu, au mers cu Papa ca să-l salute pe Benedict al XVI-lea, care i-a primit cu puţine cuvinte şi mare cordialitate. Celui care are timpul de a-l saluta pe Jean Zerbo, cardinalul le vorbeşte despre emoţia datorată ceremoniei din „Sfântul Petru” şi spune că „este nevoie de rugăciune” pentru că „există atâta violenţă şi lipsă de fraternitate nu numai în Africa ci în toată lumea”. Dă un interviu, e adevărat, dar televiziunii din ţara sa. Acolo unde bereta de cardinal a fost salutată ca o onoare enormă. Cu el au venit la Roma, pentru evenimentul de astăzi, ministrul de externe al ţării, ministrul cultelor, şi erau prezenţi ambasadorul la Sfântul Scaun, care locuieşte la Paris, şi cel la Quirinale. În lunile trecute, în presa franceză a reieşit o istorie de conturi curente uriaşe în Elvaţia, Conferinţa Episcopală din Mali a respins acuzele şi a revendicat transparenţa financiară. Însă în jurul cardinalului încă se respiră unele neîncrederi faţă de întrebările jurnaliştilor: „Dacă vezi modul în care trăieşte înţelegi că nu are bani, nu este posibil să se trăiască în acea sărăcie şi să se aibă bani în bancă”, comentează la rândul său Gabriele Avanzi de la ONG lombardă de voluntari „Mali-Gavardo”. Cardinalul este deja departe. În anturajul său unii destăinuiesc că Zerbo s-a simţit aşa de rău datorită vocilor nefondate despre banii din Elveţia încât s-a îmbolnăvit, aşa încât a trebuit să fie dus la Paris pentru a fi îngrijit şi a putea veni la Roma doar în ultimul moment – de aici ar veni incertitudinea prezenţei sale – dar convalescent încă. Nu a rostit el discursul introductiv la Consistoriu, deşi era primul din lista noilor cardinali. Oricum, la 15 iulie, la Bamako va fi mare sărbătoare pentru purpura sa de cardinal.

În schimb, pentru cardinalul Louis-Marie Ling Mangkhanekhoun, vicar apostolic de Pakse, în Laos, nu este probabilă o sărbătoare la întoarcerea în patrie. Ţară complexă, guvern comunist, catolicii sunt minoritate. Cardinalul zâmbeşte, salută amabil, dar vorbeşte puţin. Şi la trei sferturi de oră după ce s-au deschis porţile pentru vizitele de curtoazie, la 18.00 s-a retras, un pic obosit de căldură.

La câteva zeci de metri arhiepiscopul de Barcelona, Juan José Omella, continuă în schimb să dea mâna, să îmbrăţişeze, să binecuvânteze. Pentru el este grupul de credincioşi cel mai numeros, trebuie să se stea la coadă pentru a-l saluta. „Biserica trebuie să fie samariteană ca Paul al VI-lea”, explică făcând ecou la discursul pe care l-a ţinut, în locul cardinalului din Mali, la Consistoriu. „Trebuie dată bucuria Evangheliei, aşa cum ne spune Papa Francisc”. În jurul lui se îngrămădesc preoţi şi surori, credincioşi şi curioşi, se aud coruri, aplauze, glasuri de sărbătoare.

Mai ordonaţi credincioşii care-l salută pe Anders Arborelius, arhiepiscopul de Stockholm. Din Suedia au venit circa 450 de persoane, niciun exponent al guvernului. Este prezentă episcopesa luterană Antje Jackelen care l-a primit pe Papa la Lund pentru cei 500 de ani ai reformei protestante, face o fotografie cu directorul de la La Civiltà Cattolica, Antonio Spadaro, dar sunt şi exponenţi ortodocşi şi evanghelici din Consiliul Creştin Suedez, invitaţi personal de noul cardinal, o sensibilitate ecumenică deosebită. Catolicii suedezi sunt o minoritate de doi, trei la sută, dar sunt în creştere graţie venirii imigraţilor sirieni sau irakieni. Şi curiozitatea faţă de Biserica catolică creşte, cu atât mai mult în sudul ţării după călătoria lui Jorge Mario Bergoglio: creşte numărul persoanelor la liturghie, creşte numărul curioşilor catolicismului. La rând pentru noul cardinal se evidenţiază multe capete albe. Arborelius salută cu cordialitate. Când Papa a anunţat numirea sa era într-o parohie pentru a administra Mirul, un preot care-l însoţea se uita la iphone – episcopul nu răspunde niciodată la celular – a văzut ştirea: „Dumneavoastră veţi fi cardinal”. El n-a crezut, credea că era o glumă.

Printre noii cardinali trec cardinalul Tarcisio Bertone, americanul Sean O’Malley, ungurul Peter Erdö. Fondatorul comunităţii „Sfântul Egidiu”, Andrea Riccardi, îl însoţeşte pe monseniorul Vincenzo Paglia, ambasadoarea engleză pe lângă Sfântul Scaun, Sally Jane Axworthy, merge în mod disciplinat în rând pentru a-i saluta pe noii cardinali, este comandantul jandarmilor Domenico Giani. Cardinalul venezuelean Baltazar Porras se opreşte pentru a-l îmbrăţişa pe noul cardinal Gregorio Rosa Chavez, episcop auxiliar de San Salvador. Şi el, ca noii cardinali din Suedia, Laos şi Mali, este primul cardinal din ţară. Numele său este legat cu fir dublu cu arhiepiscopul martir Oscar Arnulfo Romero, beatificat la stimulentul lui Jorge Mario Bergoglio, al cărui colaborator fidel a fost. Lui îi este dedicată iconiţa pe care noul cardinal o distribuie cu ocazia Consistoriului. Pe dos este un citat al său: „Cuvântul rămâne şi aceea este marea mângâiere a celui care predică. Glasul meu va dispare, dar cuvântul meu care este Cristos va rămâne în inimile care au voit să-l primească”.

Începând de astăzi, colegiul cardinalilor are 220 de cardinali. La sfârşitul lui aprilie, când cardinalul Sistach a împlinit 80 de ani, cardinalii electori erau 116. Cardinalii electori devin 121 (erau 115 atât în conclavul din 2013 care l-a ales pe Jorge Mario Bergoglio cât şi în cel din 2005 care l-a ales pe Joseph Ratzinger). Limitând calculul la cardinalii electori, europenii urcă la 53 din 121, asiaticii la 15, africanii la 15, latinoamericanii la 17. Cardinalii italieni care ar intra într-un eventual conclav ar fi astăzi 24, peste un an, din cauza împlinirii vârstei de 80 de ani a cinci cardinali italieni, vor coborî la 19. În termeni de procente, din 2005 Europa trece de la 50,4 la 43,8 din colegiul cardinalilor, America Latină de la 16,5 la 14,05, Africa de la 9,6 la 12,4, Asia de la 9,6 la 12,4. America de Nord este acum la 14,04% (era la 12,2% în 2013), Oceania la 3,3% (1,7%). Italia a trecut în aceşti ani ai lui Bergoglio de la 17,4% la 19,8%. Procente care, cel puţin în parte, apropie compoziţia colegiului cardinalilor de geografia poporului catolic, care, în mod notoriu, este majoritar în America Latină, creşte în Asia şi Africa, diminuează în Statele Unite şi în Europa. În cinci ani, conform ultimului Annuarium Statisticum Ecclesiae publicat în martie de Vatican, cel referitor la 2015, în timp ce în Africa se înregistrează o creştere cu 19,4% a credincioşilor, trecând numărul catolicilor, în aceeaşi perioadă, de la 186 la 222 de milioane, în Europa în schimb se manifestă o situaţie de stabilitate (în 2015 catolicii erau aproape 286 de milioane şi sunt puţin mai mulţi cu 800 de mii faţă de 2010 şi 1,3 milioane mai puţini faţă de 2014). Situaţii intermediare între cele două descrise mai sus sunt cele înregistrate în America şi în Asia, unde creşterea numărului de catolici este desigur importantă (respectiv, +6,7% şi +9,1%), dar totul în linie cu dezvoltarea demografică din aceste două continente. De astăzi, 19 cardinali electori au fost creaţi de Ioan Paul al II-lea, 53 de Benedict al XVI-lea şi 49 de Francisc (ultimul cardinal creat de Paul al VI-lea împreună cu Joseph Ratzinger, brazilianul Paul Evaristo Arns, a murit în decembrie 2016).

De Iacopo Scaramuzzi

(După Vatican Insider, 28 iunie 2017)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.