Categorii

Rusia2018. Mons. Lebrun (episcop fost arbitru): fotbalul? „Ne învaţă să facem echipă, să fim adversari fără violenţă”

„O bucurie”. Exultă mons. Dominique Lebrun, episcop de Rouen. A fost timp de treisprezece ani arbitru al Federaţiei de Fotbal din Franţa. Contactat telefonic de agenţia SIR, episcopul nu ascunde satisfacţia: „A fost o bucurie a vedea echipa franceză, după dificultăţile de acum câţiva ani, să reuşească să dea din nou ceea ce are mai bun, graţie şi vârstei tinere a jucătorilor săi. Oricum, n-ar fi fost o dramă şi cu atât mai puţin o nedreptate dacă Belgia ar fi învins. A fost un meci echilibrat”.

Ce v-a plăcut mai mult?

Mi-a plăcut mai ales prima repriză în care au fost foarte puţine cartonaşe galbene. Am văzut că jucătorii pe teren erau bine dispuşi faţă de arbitru. Am fost arbitru, deci îmi revine mereu de aproape să văd când este respect. Desigur, pe la sfârşit a fost un pic de nervozitate şi presiune. Jucătorii au fost mai puţin liniştiţi şi mai puţin respectuoşi. Însă a fost un meci deschis până la capăt, de nivel înalt.

Se pare că Mbappé Kylian, atacantul de la Paris Saint Germain, a spus că vrea să dea în binefacere o parte din bonusul pe care jucătorii francezi îl vor primi pentru participarea la mondialul 2018. Ce tip de Franţă reiese din această echipă?

Este vizibil că jucătorii naţionalei sunt fii din familii migrante. Dar este o realitate de acum dobândită. Nu este de ieri nici de alaltăieri că Franţa este o ţară compusă din persoane care au venit din afară, din alte ţări şi din alte popoare. Însă cred că acest element are astăzi mai puţină greutate faţă de 1998 când a fost foarte subliniat: s-a vorbit în acea epocă despre o Franţă „black-blanc-beur”, un joc de cuvinte pe care francezii l-au creat după victoria la mondialele din 1998 pentru a defini amestecul de rase care caracteriza naţionala franceză de fotbal (literalmente, negri, albi şi africani). Astăzi această compoziţie este realitatea noastră.

A fost mondialul în care am văzut eşecul marilor echipe, de la Argentina, la Brazilia…

Nu numai al celor mari ci şi al echipelor africane. Şi este ceea ce mi-a părut rău mai mult. De fapt, în semifinale am fost numai echipele din patru ţări europene. Nici ţările sud-americane n-au reuşit. Dar asta face parte din jocul de fotbal: nu se ştie niciodată exact de ce se întâmplă lucrurile.

Duminică, papa Francisc, iubitor de fotbal, la Angelus, a încercat să-i consoleze pe brazilieni.

Da, da, am auzit. Şi eu privesc mereu la cei care pierd. Şi de fapt mi-a părut tare rău pentru Belgia, care este o ţară mai mică şi mai puţin populată faţă de Franţa. Ar fi fost frumos dacă ar fi avut posibilitatea să învingă. Speram chiar să facă o finală cu Anglia pentru a lega prietenie cu acest popor care părăseşte Europa.

Care este mesajul pe care, din punctul dumneavoastră de vedere, îl lasă acest Mondial?

Sportul este un joc. Să nu uităm asta niciodată, chiar dacă există profesionişti şi miliarde de bani care trec în acest domeniu. Dar este un joc care implică persoane, în toată lumea. Fotbalul este o activitate de joc care îi cere jucătorului pe teren să dea totul. Cere gratuitate. Poate să pară paradoxal să vorbim în aceşti termeni, într-un moment de transferuri de jucători, în care sunt în circulaţie miliarde de dolari/euro, însă această gratuitate este înnăscută în sport. Apoi, fotbalul trezeşte sentimente de apartenenţă şi participare foarte puternice înlăuntrul nostru. Atinge inima, profunzimea şi chiar pulsiunile noastre cele mai intime. Aşadar, poate să fie o şcoală de viaţă foarte profundă care ne învaţă şi ne întreabă: ce dăm altora? Cum ne raportăm cu alţii? Suntem capabili să facem echipă şi să fim adversari fără violenţă, pentru a construi împreună, fiecare cu propriile talente şi capacităţi, un joc frumos?

De M. Chiara Biagioni

(După agenţia SIR, 12 iulie 2018)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.