Categorii

Rugăciune şi post. Papa pentru pacea în Siria, în Sud Sudan şi în Republica Democratică din Congo

O zi de rugăciune şi de post pentru pace, de dedicat în mod deosebit Republicii Democratice din Congo şi Sud Sudanului, fără a uita situaţia din Siria, martirizată de război, care devine tot mai dramatic în Ghouta orientală. Papa Francisc a convocat-o în faţa continuării conflictelor în lume pentru a-i implica pe credincioşii catolici, dar şi pe cei creştini şi necreştini. Este celebrată la 23 februarie, vineri din prima săptămână din Postul Mare. Cu un anunţ, dat semnificativ în ziua în care în Italia se celebra ziua pentru viaţa, pontiful a arătat încă o dată grija sa faţă de Biserica universală şi apropierea sa de persoanele care suferă mai mult.

La această iniţiativă pentru pace care are o atenţie deosebită faţă de acele două mari ţări din continentul african, Dicasterul pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrale se asociază cu participare convinsă. Această iniţiativă se adaugă la altele ale papei care s-au succedat în ultimele timpuri şi care au, printre altele, scopul de a atrage atenţia comunităţii internaţionale asupra situaţiilor de violenţă extrem de dureroase care nu găsesc spaţiu adecvat în mass-media. Şi totuşi, declaraţia foarte recentă a episcopilor din Congo – unde evacuaţi şi refugiaţi îndură suferinţe enorme – are accente dramatice amintind de marşurile paşnice din 31 decembrie 2017 şi din 21 ianuarie care au fost reprimate în sânge: „De ce atâţia morţi, răniţi, arestări, sechestrări, atacuri la adresa parohiilor şi comunităţilor călugăreşti, umiliri, torturi, intimidări, profanări de biserici, interdicţii de a se ruga?” (Declaraţia Conferinţei Episcopale din Congo, 17 februarie 2018). Şi în Sud Sudan, unde situaţia în mai anul trecut era de aşa natură încât l-a constrâns pe papa Francisc să renunţe la vizita pe care trebuia să o facă acolo, refugiaţii şi evacuaţii reprezintă circa un sfert din populaţie care, în întregime, îndură o criză economică foarte gravă şi se află în mare stare de sărăcie. Şi ei „sunt bărbaţi şi femei, copii, tineri şi bătrâni care caută un loc unde să trăiască în pace” (Mesaj pontifical pentru Ziua Mondială a Păcii 2018) şi, în cuvintele episcopilor lor, arată recunoştinţă faţă de cei care i-au primit cu generozitate, aşa cum dă mărturie un mesaj emoţionant din 20 octombrie 2017 trimis de preşedintele Conferinţei Episcopale Sudaneze celei din Kenya în zilele violenţelor post-electorale care au lovit ţara sa.

Ziua de 23 februarie, aşa ca şi veghea de rugăciune pe care papa a prezidat-o în bazilica „Sfântul Petru” la 23 noiembrie 2017, sunt un prim răspuns esenţial, cu „remediile” puse la dispoziţie de timpul forte al Postului Mare, la întrebarea: „Ce anume pot să fac eu pentru pace?”: rugăciunea şi postul şi apoi pomana.

De fapt, a ne priva de ceva „ne eliberează de lăcomie, ne ajută să descoperim că celălalt este fratele meu” şi „constituie o mărturie concretă a comuniunii pe care o trăim în Biserică” (Mesajul papei pentru Postul Mare 2018): ajutoarele materiale, şi ele sunt necesare. În noiembrie, pontiful prin intermediul Dicasterului pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrale, aşa cum a făcut pentru Sud Sudan după ce nu s-a făcut vizita, a trimis o contribuţie concretă pentru ajutorarea populaţiilor congoleze din regiunea Marelui Kasai, victime ale unui conflict care a făcut în acele luni peste 3400 de victime şi daune materiale uriaşe. Această contribuţie era partea iniţială a ajutoarelor care au venit apoi de la toată Biserica catolică având implicarea directă a diferitelor Conferinţe Episcopale şi a numeroaselor organisme de caritate, primul între toate, Caritas Internationalis. Însă un răspuns la întrebarea: „Ce pot să fac eu pentru pace?” este şi cel dat de Francisc la Angelus din 4 februarie, după ce a adresat-o: „fiecare poate spune concret «nu» violenţei atât cât de el sau de ea. Pentru că victoriile obţinute cu violenţa sunt victorii false”. O falsitate care se oglindeşte „în ipocrizia tăcerii sau negării măcelurilor de femei şi copii care este acolo unde războiul îşi arată faţa cea mai oribilă” (Omilia de la veghea de rugăciune din 23 noiembrie 2017).

În afară de întrebarea despre ce anume poate face fiecare dintre noi pentru a construi pacea, trebuie luat în considerare şi rolul celor care sunt responsabili de treburile publice şi au datoria de a asigura o viaţă paşnică tuturor concetăţenilor lor. Comunitatea internaţională, la rândul său, are responsabilitatea de a garanta o tranziţie nonviolentă spre noua preşedinţie din Congo şi ţările care au acolo un interes economic trebuie să aibă la inimă binele populaţiilor locale.

Episcopii din Republica Democratică din Congo, apărători ai unei Biserici non-„infeudate” nici unei organizaţii politice (Declaraţie din 17 februarie 2018), sunt de timp angajaţi curajos în căutarea unei căi de ieşire din criză. Cale de ieşire la care părea că se poate ajunge graţie tocmai unei opere de mediere răbdătoare pe care Conferinţa Episcopală a dus-o înainte timp de mai multe luni, fără a renunţa la rolul său profetic nici măcar în faţa celor mai dure atacuri îndurate, în impasul actual, în special în persoana arhiepiscopului de Kinshasa, cardinalul Laurent Monsengwo Pasinya.

Dicasterul pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrale, în timp de este deosebit de sensibil faţă de suferinţele pe care clerul, călugării şi călugăriţele, şi întreaga populaţie congoleză le îndură, în special în unele zone, exprimă tot sprijinul propriu cardinalului, pe care are onoarea de a-l avea printre proprii membri şi a cărui competenţă, înţelepciune şi preocupare faţă de respectarea demnităţii umane şi binele comun inspirat de valorile evanghelice şi întemeiat pe doctrina socială a Bisericii le apreciază. Grija constantă a pontifului faţă de pacea în Sud Sudan şi în Republica Democratică din Congo este însoţită şi de angajarea personală a călugărilor şi călugăriţelor în acele ţări şi de familiile lor călugăreşti de peste tot din lume. Dovadă este evenimentul, promovat la Roma la 18 ianuarie, de Comisia unită a Uniunii Superiorilor Generali şi a Uniunii Internaţionale a Superioarelor Generale, cu colaborarea Dicasterului pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrale.

În ziua de 23 februarie şi în veghea de seară  ne vom aduna, aşadar, în comuniune cu papa pentru a implora pacea în lume şi îndeosebi în Republica Democratică din Congo şi în Sud Sudan. Vom cere Domnului să dărâme zidurile duşmăniei şi să întărească în guvernanţi şi în responsabili voinţa de a căuta soluţii paşnice prin intermediul dialogului şi negocierii, fiind siguri că, aşa cum a spus pontiful la Angelus din 4 februarie, „Tatăl nostru ceresc îi ascultă mereu pe fiii săi care strigă către El în durere şi în angoasă, «vindecă pe cei cu inima zdrobită şi leagă rănile lor» (Ps 147,3)”.

De cardinal Peter Kodwo Appiah Turkson

(După L’Osservatore Romano, 23 februarie 2018)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.