Categorii

Roman: Liturghia de deschidere a procesului de beatificare a pr. Anton Demeter

liturghie-anton-demeterÎn ziua de marţi, 29 noiembrie 2016, în sărbătoarea Tuturor Sfinţilor Ordinului Serafic, în capela Institutului Teologic Franciscan din Roman, s-a celebrat o sfântă Liturghie de începere a primei etape a cauzei de beatificare a părintelui Anton Demeter.

Sfânta Liturghie a fost prezidată de către Excelenţa Sa Mons. Petru Gherghel, episcop de Iaşi, alături de care au concelebrat: fr. Teofil Petrişor, ministru provincial, fr. Damian Gheorghe Pătraşcu, postulator general, fr. Cristian Blăjuţ, vicepostulator, părinţii parohi şi guardiani ai comunităţilor franciscane, preoţi invitaţi din parohiile în care a slujit părintele Anton Demeter. La Liturghie au fost prezenţi rude ale părintelui, oficialităţi locale, studenţi, elevi şi mulţi credincioşi atât catolici cât şi ortodocşi.

Venerabilul slujitor al lui Dumnezeu, părintele Anton Demeter, de la care trecere în casa Domnului se împlinesc 10 ani, a fost un mare îndrumător spiritual, un om dăruit total lui Dumnezeu şi Bisericii, care a îndurat multe persecuţii şi suferinţe nedrepte, din cauza regimului comunist ateu din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Datorită mărturiei lui de credinţă, de jertfă din iubire, de slujire în suferinţă, Provincia franciscană şi Biserica locală de Iaşi au deschis faza diecezană a procesului de beatificare a părintelui Anton Demeter, pentru a se putea număra în rândul fericiţilor din cer.

Se cunosc şi astăzi cazuri de bolnavi pe care părintele Anton i-a tămăduit sufleteşte şi trupeşte, când era în această viaţă, după cum se cunosc, de asemenea, şi harurile şi virtuţile cu care a fost înzestrat de bunul Dumnezeu: darul învăţăturii sau al cuvântului, prin cuvântări scurte, dar foarte concentrate, a reuşit să lumineze şi să vindece de boală multe suflete. Prin rugăciunile sale, a eliberat sufletele de povara păcatului, a eliberat sufletele din purgator, şi i-a chemat înapoi la Tatăl pe fiii risipitori. Prezenţa părintelui Anton printre viitorii fraţi şi preoţi franciscani a suscitat curaj şi speranţă în urmare lui Cristos în ascultare, sărăcie şi castitate.

În omilia sa, PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi, a dat mărturie despre sfinţenia pr. Anton Demeter, şi a conturat chipul său plin de bunătate şi voioşie. Chipul slujitorului suferind „care după căutarea lui Cristos cel care l-a chemat, după calvarul petrecut în puşcărie, după maltratările suferite pentru Cristos, urcă încet calvarul, îmbrăţişează crucea loviturilor, a suferinţei şi a anchilozării. Rămânând încet răstignit pe scaunul său, mai apoi pe patul său ca pe un altar de jertfă acceptat cu atâta seninătate şi credinţă exemplară; oferind fără încetare o Liturghie continuă care nu a încetat decât odată cu moartea sa. După sfinţirea mea ca preot, mi-a fost dat să îl întâlnesc în diferite ocazii, dar mai ales în momentul când s-a stabilit la Barticeşti, în casa parohială, unde a deschis porţile sanctuarului său de suferinţă, pentru a-i primi şi încuraja pe toţi cei care doreau şi căutau să îi treacă pragul, aici am putut constata pe viu cine a fost şi ce a putut să facă fără încetare pr. Anton. Poarta casei nu era închisă niciodată, iar camera sa nu era doar un loc de rugăciune personală, ci şi un mic sanctuar şi loc de primire pentru oricine dorea să se inspire şi să se întărească în credinţă, luând din exemplul său.

Pot să dau mărturie, cu mare bucurie şi convingere, că sanctuarul său îl găseai tot timpul deschis şi primeai un zâmbet cuceritor şi două mâini care ori lucrau pentru a oferi celor ce veneau la el rozarii meşteşugite de el ori le ţinea împreunate pentru rugăciune. Nu puteai sesiza pe chipul său un motiv de tristeţe şi nici nu auzeai cuvinte de condamnare pentru tot ceea ce a trebuit să sufere, ci doar încurajare pentru cei ce aveau greutăţi şi binecuvântarea pentru cei aflaţi în suferinţă. Când mă întorc cu gândul la scaunul cu rotile al pr. Anton şi la patul său de suferinţă, şi la tot felul de limite şi neputinţe, nu pot să nu exprim cuvintele lui Isus: „Cine vrea să vină după mine, să se lepede pe sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze”, şi va avea lumina veşnică. „Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţaţi de la mine, pentru că eu sunt blând şi cu inima smerită, şi astfel veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre”, dau mărturie şi în această împrejurare, şi la această deschidere oficială, faza diecezană, pentru mine personal cât şi pentru mulţi alţii de sfinţenia părintelui Anton. Chipul şi privirea lui senină vor rămâne întipărite în noi toţi”.proces-anton-demeter

După sfânta Liturghie a fost constituit Tribunalul pentru această cauză de canonizare din care fac parte: pr. Damian – Gheorghe Pătraşcu – postulator general; pr. Cristian Blăjuţ, vice-postulator; pr. Mihai Pătraşcu – judecător delegat; pr. Iosif Iacob – promotor al dreptăţii; pr. Ştefan Lupu – teolog; pr. Benone Lucaci – teolog; pr. Fabian Doboş – istoric; pr. Alois Moraru – istoric; pr. Romeo Neculai – notar. Comisia acestui tribunal a depus jurământul de credinţă şi vor începe demersurile pentru a recunoaşte sfinţenia şi virtuţile slujitorului lui Dumnezeu, părintele Anton Demeter, după care dosarul va fi înaintat la Congregaţia pentru Cauza Sfinţilor.

Părintele Cristian Blăjuţ, vice-postulatorul acestei cauze, a mulţumit în numele Provinciei franciscane, PS Petru Gherghel, pentru că a crezut în mărturia pe care a văzut-o în pr. Anton Demeter, în toţi aceşti ani, în calitate de episcop şi păstor; şi pentru că a obţinut aprobarea tuturor episcopilor, ca această cauză să ajungă la Roma. Un cuvânt de mulţumire a fost adresat membrilor care au acceptat să facă parte din tribunalul bisericesc. De asemenea un cuvânt de mulţumire, a fost adresat tuturor acelora care l-au cunoscut pe părintele Anton Demeter şi l-au preţuit. Părintele Cristian Blăjuţ i-a rugat pe toţi credincioşii să susţină această cauză de beatificare, prezentând mărturiile de credinţă şi minunile pe care părintele Anton le-a mijlocit de la bunul Dumnezeu.

Slujitorul lui Dumnezeu, părintele Anton Demeter, continuă să susţină din cer credinţa poporului lui Dumnezeu, să mijlocească pentru fiecare dintre noi ajutorul de care avem nevoie. „Fericiţi cei blânzi, căci aceia vor moşteni pământul” (Mt 5,5), părintele Anton a fost un om al blândeţii care nu urât pe nimeni, indiferent de răul care i s-a făcut. El a iertat greşelile oamenilor şi i-a împăcat cu Dumnezeu. Cel ce a suferit în unire cu Cristos îşi află fericirea în ceruri. Fie ca părintele Anton Demeter, ales de Dumnezeu să ajungă la perfecţiunea iubirii, să strălucească pe firmamentul Bisericii prin mărturia autentică de credinţă şi viaţa sa sfântă.

Fr. Mihai Percă

 

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.