Categorii

Regina Coeli (15.04.2017)

Iubiți frați și surori, bună ziua!

În centrul acestei a treia duminici a Paştelui este experienţa trăită de discipoli, toţi împreună, cu Cel Înviat. Acest lucru este evidenţiat îndeosebi de Evanghelie care ne introduce încă o dacă în cenacol, unde Isus se manifestă apostolilor, adresându-le acest salut: „Pace vouă!” (Lc 24,36). Este salutul lui Cristos Înviat, care ne dă pacea: „Pace vouă!”. Este vorba fie despre pacea interioară, fie despre pacea care se stabileşte între persoane. Episodul relatat de evanghelistul Luca insistă mult asupra realismului Învierii. Isus nu este o fantomă. De fapt, nu este vorba despre o apariţie a sufletului lui Isus, ci despre prezenţa sa reală cu trupul înviat.

Isus îşi dă seama că apostolii sunt tulburaţi când îl văd, că sunt descumpăniţi pentru  că realitatea învierii este de neconceput pentru ei. Cred că văd o fantomă; însă Isus înviat nu este o fantomă, este un om cu trup şi suflet. Pentru aceasta, ca să-i convingă, le spune: „Priviţi mâinile şi picioarele mele – le arată rănile –, căci eu sunt! Pipăiţi-mă şi vedeţi: duhul nu are carne şi oase cum mă vedeţi pe mine că am!” (v. 39). Şi pentru că asta nu pare să fie îndeajuns ca să învingă necredinţa apostolilor, Evanghelia spune şi un lucru interesant: era aşa de mare bucuria pe care o aveau înăuntru încât această bucurie nu puteau s-o creadă: „Nu, nu-i posibil! Nu poate fi aşa! Atâta bucurie nu este posibilă!”. Şi Isus, pentru a-i convinge, le-a spus: „Aveţi aici ceva de mâncare?” (v. 41). Ei i-au oferit peşte prăjit; Isus îl ia şi îl mănâncă în faţa lor, pentru a-i convinge.

Insistenţa lui Isus asupra realităţii învierii sale luminează perspectiva creştină cu privire la trup: trupul nu este o piedică sau o închisoare a sufletului. Trupul este creat de Dumnezeu şi omul nu este complet dacă nu este unire de trup şi suflet. Isus, care a învins moartea şi a înviat cu trupul şi sufletul, ne face să înţelegem că trebuie să avem o idee pozitivă despre trupul nostru. El poate să devină ocazie sau instrument de păcat, însă păcatul nu este provocat de trup, ci de slăbiciunea noastră morală. Trupul este un dar minunat al lui Dumnezeu, destinat, în unire cu sufletul, să exprime în plinătatea chipul şi asemănarea Lui. Prin urmare, suntem chemaţi să avem mare respect şi grijă faţă de trupul nostru şi faţă de trupul celorlalţi.

Fiecare ofensă sau rană sau violenţă făcută trupului aproapelui nostru este un ultraj făcut lui Dumnezeu creatorul! În mod deosebit, gândul meu se îndreaptă spre copiii, spre femeile, spre bătrânii maltrataţi în trup. În trupul acestor persoane noi găsim trupul lui Cristos. Cristos rănit, batjocorit, calomniat, biciuit, răstignit… Isus ne-a învăţat iubirea. O iubire care, în învierea sa, s-a demonstrat mai puternică decât păcatul şi decât moartea, şi vrea să-i răscumpere pe toţi cei care au experimentat în trupul lor sclaviile din timpurile noastre.

Într-o lume în care de prea multe ori prevalează prepotenţa împotriva celor mai slabi şi a materialismului care sufocă spiritul, Evanghelia de astăzi ne cheamă să fim persoane capabile să privim în profunzime, pline de uimire şi de bucurie mare pentru că l-am întâlnit pe Domnul înviat. Ne cheamă să fim persoane care ştiu să culeagă şi să valorizeze noutatea de viaţă pe care El o seamănă în istorie, pentru a o orienta spre cerurile noi şi spre pământul nou. Să ne susţină pe acest drum Fecioara Maria, faţă de a cărei mijlocire maternă ne încredinţăm cu încredere.

_______________

După Regina coeli

Iubiţi fraţi şi surori!

Astăzi, la Vohipeno, în Madagascar, este proclamat fericit martirul Lucian Botovasoa, tată de familie, martor coerent al lui Cristos până la dăruirea eroică a vieţii. Arestat şi ucis pentru că a manifestat voinţa sa de a rămâne fidel faţă de Domnul şi faţă de Biserică, reprezintă pentru noi toţi un exemplu de caritate şi de tărie în credinţă.

Sunt profund tulburat de actuala situaţie mondială, în care, în pofida instrumentelor aflate la dispoziţia comunităţii internaţionale, cu greu se concordă o acţiune comună în favoarea păcii în Siria şi în alte regiuni ale lumii. În timp ce mă rog neîncetat pentru pace şi invit toate persoanele de bunăvoinţă să facă la fel, apelez din nou la toţi responsabilii politici, pentru ca să prevaleze dreptatea şi pacea.

Cu durere am primit ştirea despre uciderea celor trei bărbaţi răpiţi la sfârşitul lui martie la graniţa dintre Ecuador şi Columbia. Mă rog pentru ei şi pentru rudele lor şi sunt aproape de iubitul popor ecuadorian, încurajându-l să meargă înainte unit şi împăciuit, cu ajutorul Domnului şi al Preasfintei Sale Mame.

Încredinţez rugăciunii voastre persoanele, precum Vincent Lambert, din Franţa, micul Alfie Evans, din Anglia, şi altele din diferite ţări, care trăiesc, uneori de mult timp, în stare de infirmitate gravă, asistate medical pentru nevoile primare. Sunt situaţii delicate, foarte dureroase şi complexe. Să ne rugăm pentru ca fiecare bolnav să fie mereu respectat în demnitatea sa şi îngrijit în mod potrivit condiţiei sale, cu aportul comun al rudelor, medicilor şi al celorlalţi lucrători sanitari, cu marele respect faţă de viaţă.

Vă salut cu afect pe voi toţi, pelerini care provin din Italia şi din atâtea părţi ale lumii: familiile, grupurile parohiale, şcolile, asociaţiile. Salut îndeosebi credincioşii din California; precum şi pe cei din Arluno, Pontelongo, Scandicci, Genova-Pegli şi Vibo Valentia; pe copiii de la Şcoala „Fiicele lui Isus” din Modena şi grupul „Prietenii lui Paul al VI-lea” din Pescara.

Urez tuturor o duminică frumoasă. Şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.