Categorii

Punţi de speranţă. S-a încheiat vizita în România a cardinalului prefect al Congregaţiei pentru Bisericile Orientale

Binecuvântarea primei pietre a unei biserici şi a unui centru pastoral care se vor ridica într-un cartier rom din Blaj a fost, duminică, 1 octombrie, ultimul act al vizitei cardinalului Leonardo Sandri în România. Astfel s-a sintetizat, într-un gest semnificativ, privirea încrezătoare îndreptată spre viitorul pe care prefectul Congregaţiei pentru Bisericile Orientale a solicitat-o în mai multe rânduri în cele patru zile ale călătoriei sale. Tocmai în acest sens cardinalul, în dumnezeiasca liturghie pontificală celebrată cu puţin înainte în catedrala arhiepiscopală majoră, a invitat „să semănăm în viaţa noastră zilnică acea milostivire” pe care încontinuu o primim de la Domnul, să nu ne resemnăm  „cu răul şi cu răspândirea sa”. Lumea, a spus el, „are nevoie de martori credibili, de tineri capabili de alegeri curajoase de dăruire de sine”, de bărbaţi şi femei angajaţi „pentru o societate mai umană”.

Cardinalul a celebrat împreună cu arhiepiscopul major, cardinalul Lucian Mureşan, cu nunţiul Miguel Maury Buendia, cu episcopii din sinod şi cu peste o sută de preoţi. Lor şi adunării foarte mari de credincioşi, în omilie a amintit anii persecuţiilor şi închisorilor în care, în pofida asupririi regimului, „iubita Biserică greco-catolică română” a rămas fidelă lui Dumnezeu şi comuniunii cu succesorul lui Petru. „Slăbiciunea umană” a fost „umplută de har”. Tocmai pe urmele martirilor, a spus el, construim viitorul, devenim „semne ale iubirii lui Dumnezeu în lume”.

Apoi, răspunzând la cuvintele de bun-venit şi de felicitare ale cardinalului Mureşan, prefectul a dus celor prezenţi „salutul, încurajarea şi binecuvântarea” papei: „el – a adăugat – cunoaşte dorinţa voastră arzătoare de a-l putea îmbrăţişa în curând în aceste ţinuturi şi speră ca să vină ziua pentru ca asta să se împlinească”. După aceea a dăruit arhiepiscopului major medalia celui de-al cincilea an de pontificat al lui Francisc, în care se aminteşte tema primirii migranţilor şi refugiaţilor, o realitate care implică şi milioane de români în Europa şi în lume.

Cardinalul a ajuns la Blaj, capitală spirituală a Bisericii greco-catolice române, în ziua precedentă. Aici, înainte de amiază, a participat la o reuniune extraordinar ţinută pentru această ocazie de sinodul episcopilor.

Luând cuvântul după cardinalul Mureşan – care a subliniat dorinţa de a continua, întăriţi de exemplul martirilor, să se reconstruiască Biserica, ieşită din persecuţia regimului comunist – prefectul Congregaţiei pentru Bisericile Orientale a spus: „Istoria voastră de suferinţă şi fidelitate vă ajută astăzi să intraţi într-un nou timp, din dictatura comunistă la aceea a unui anumit relativism şi la drepturile individuale care adesea nu construiesc şi fac să crească societatea, dar o destramă şi o fragmentează în atâtea mici unităţi necomunicante între ele”. Şi a subliniat importanţa de „a se simţi în cadrul drumului Europei” contribuind la amintirea dimensiunii sale spirituale: „Biserica voastră cu istoria sa şi prezentul său să fie punte de lumină şi de speranţă”.

Cardinalul Sandri a introdus apoi câteva teme din sesiunea plenară a dicasterului condus de el, convocată la Roma de la 9 la 12 octombrie chiar cu ocazia instituirii congregaţiei şi la care va fi prezent şi cardinalul Mureşan. Apoi a amintit de întâlnirea pe care papa o va avea cu patriarhii şi arhiepiscopii majori ai Bisericilor orientale catolice luni, 9 octombrie, şi liturghia de încheiere care va fi prezidată chiar de pontif joi, 12 octombrie, în bazilica „Santa Maria Maggiore”.

După-amiază, după ce a vizitat „Câmpia libertăţii”, loc simbol al renaşterii ţării şi a Bisericii după prăbuşirea regimului comunist, cardinalul a intervenit, în muzeul arhiepiscopiei majore, la actul academic pentru centenarul Congregaţiei pentru Bisericile Orientale. În lectio magistralis, prefectul a vorbit despre identitatea „unită şi plurală” a Bisericii catolice, amintind, îndeosebi etapele fundamentale ale istoriei raporturilor Bisericii greco-catolice române cu scaunul de la Roma.

Cardinalul a subliniat după aceea că Congregaţia este pusă „în slujba «creşterii» Bisericilor orientale”. O creştere care nu înseamnă expansiune sau cucerire teritorială, ci capacitate de „a merge în profunzime”, de „a face să strălucească, împreună cu fraţii din Biserica latină şi din celelalte confesiuni creştine, lumina Domnului”. În acest sens sunt fundamentale, a amintit el, redescoperirea propriilor rădăcini, căutarea de preoţi vrednici şi capabili şi formarea lor. „Însă excelenţa păstorilor – a adăugat el – nu este garantată numai de o pregătire academică îngrijită şi strălucitoare”: este nevoie de o viaţă „trainic înrădăcinată în Dumnezeu şi capabilă să-l iubească pe om cu acea privire de milostivire care vine de la Tatăl”. De aceea este important a face referinţă mereu la „sângele martirilor”, la exemplul lor care ne-a fost lăsat ca moştenire. Acel sânge „a fecundat pământul din România” şi graţie lui „«grădina Mariei» nu a rămas aridă şi pustie, şi Biserica greco-catolică s-a renăscut şi încă aduce roade”.

(După L’Osservatore Romano, 4 octombrie 2017)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.