Categorii

PS Petru Gherghel: Scrisoare pastorală

Sinodul Episcopilor, un dar pentru toţi tinerii lumii, o bucurie specială pentru seminariştii noştri

Dragi seminarişti, luna octombrie din anul acesta reprezintă pentru toţi tinerii din lume un motiv de mare bucurie, căci la Roma se va desfăşura Sinodul Episcopilor pentru tineri şi cu tinerii, voit de papa Francisc şi de întreaga Biserică să fie un semn de mare preţuire faţă de tineri şi ca un adevărat dar pentru toţi.

Biserica priveşte cu adevărată bucurie şi speranţă către cei de care depind soarta şi viitorul omenirii şi, desigur, viitorul ei, către cei ce poartă în zilele noastre energiile unei lumi noi. Tinerii sunt, aşadar, speranţa şi viitorul de mâine al întregii societăţi, căci fără prezenţa şi participarea lor totul se poate bloca şi chiar ruina.

Ascultând de chemarea Domnului, voi v-aţi înscris cu multă însufleţire să faceţi parte dintre ucenicii şi prietenii săi, şi acum vă aflaţi în şcoala sa, în seminarii, dornici să pătrundeţi în misterul slujirii voastre generoase ca viitori apostoli în mijlocul poporului lui Dumnezeu.

Cred că aţi înregistrat gândul şi dorinţa cu care Sfântul Părinte s-a îndreptat spre toţi tinerii lumii şi, desigur, aţi avut ocazia să înţelegeţi dorinţa papei şi a Bisericii, precum şi chemarea către toţi tinerii, în chip special către voi, dragi seminarişti, cei care v-aţi dat asentimentul căutând porţile seminariilor şi ale caselor de formare. Voi aţi decis să oferiţi totul şi toate pentru a vă însuşi şi desăvârşi iubirea şi slujirea voastră, urmând chemarea plină de tandreţe manifestată vouă, pentru a deveni ucenicii săi în câmpul larg al evanghelizării. În scrisoarea sa către voi, papa Francisc vi se adresa spunându-vă cu toată iubirea şi preţuirea: „Sunt bucuros să vă anunţ că în octombrie 2018 se va celebra Sinodul Episcopilor cu tema «Tinerii, credinţa şi discernământul vocaţional». Am voit ca să fiţi voi în centrul atenţiei, pentru că vă port în inimă. Chiar astăzi este prezentat Documentul de lucru, pe care vi-l încredinţez şi vouă ca «busolă» de-a lungul acestui drum”. Ce frumos cuvânt şi ce invitaţie plină de grijă părintească!

Cred că voi, mai mult decât alţii, aţi avut curajul să vă însuşiţi invitaţia de a vă examina şi manifesta gândurile şi dorinţele. Acest program începe şi mai intens acum, la începutul acestui nou an academic, şi mai ales în timpul desfăşurării lucrărilor sinodale. Sunteţi invitaţi să înălţaţi rugăciunea voastră către Domnul prin mijlocirea Maicii Domnului, regina Rozariului, dar şi cu ajutorul sfântului Iosif, patronul Seminarului, şi al sfintei Tereza a Pruncului Isus, experţi în arta iubirii, ca să puteţi să vă întrebaţi mereu unde trebuie să fie locul vostru şi cum trebuie să crească entuziasmul şi disponibilitatea voastră tinerească în urmarea drumului pe care aţi pornit şi prin care vreţi să vă oferiţi, cu trup şi suflet, să deveniţi prietenii şi colaboratorii săi în lumea de azi, însetată de adevăr şi de fericire.

Ne bucurăm să vă propunem să auziţi din nou chemarea Sfântului Părinte, care, întâlnind anul acesta, în martie, seminariştii şi preoţii care studiază în Roma, le-a spus cu încredere şi seriozitate: „Preotul trebuie să fie un om mereu pe cale, un om care ascultă şi care trebuie să caute să fie bine însoţit. Discernământul este esenţial pentru întreaga viaţă a preotului. Când nu există niciun discernământ în viaţa preoţească, există rigiditate şi cazuistică”. În discuţiile voastre cu tinerii de astăzi, recunoaşteţi cu uşurinţă criza acestei noţiuni atât de valoroase, precum „discernământul”. Lipsesc reperele clare, principiile axiomatice călăuzitoare pentru viaţă. În prim-planul atenţiei ajung de multe ori pseudovalori care se bucură de apreciere foarte mare. Dumnezeu şi morala creştină au încetat să mai fie instanţe în funcţie de care se iau marile decizii pentru viaţă. E nevoie, de aceea, de oameni care, cu convingere şi trăire proprie, să explice funcţia de lumină şi călăuză a evangheliei, a cuvintelor pe care ni le-a lăsat Isus Cristos.

Papa a subliniat mai departe importanţa formării umane a preotului: „Trebuie să fim oameni obişnuiţi – spune el -, umani, capabili de a ne bucura împreună cu alţii, de a asculta în tăcere o persoană bolnavă. Trebuie să fim părinţi, să fim roditori, să dăm viaţă altora. Preoţii să nu fie funcţionari ai lui Dumnezeu”. Cât priveşte pregătirea unui viitor preot, Sfântul Părinte recomandă ca toţi să aibă grijă de propria formare umană, pastorală, spirituală, comunitară: „Formarea continuă are efecte mai bune când porneşte de la conştientizarea propriilor slăbiciuni. Este important să vă cunoaşteţi limitele. Apoi, cufundaţi în cultura contemporană, întrebaţi-vă cum trăiţi comunicarea virtuală, modul în care utilizaţi telefonul; pregătiţi-vă să faceţi faţă ispitelor cu privire la castitate care vor veni şi să vă protejaţi împotriva mândriei, a iubirii banilor, a puterii şi a confortului”. După cum lasă aceste cuvinte să se înţeleagă, formarea nu este neapărat şi numai sporirea cantităţii de cunoştinţe teologice sau priceperea de a oficia sau a celebra sfintele sacramente. Ea este dobândirea unui spirit comportamental şi a unei discipline din care să se reflecte trăsături sufleteşti demne de aprecierea tuturor, care îl fac pe om să fie stimat de ceilalţi, iar pe viitorul preot, credibil pentru ceea ce va vorbi şi va face în numele lui Dumnezeu.

Îndemnurile Sfântului Părinte sunt şi îndemnurile noastre cu care vă însoţim şi vă chemăm, dragi seminarişti, mai ales în această lună, dar şi pe tot parcursul acestui an academic, să înaintaţi în cunoaşterea măreţiei vocaţiei la slujirea preoţească – o adevărată participare la opera de evanghelizare şi mântuire. Cristos, cel care i-a chemat pe apostoli la şcoala sa, face acelaşi lucru şi astăzi, deoarece „secerişul este mare, iar lucrătorii sunt puţini” (Lc 10,2).

Dragi seminarişti, Cristos aşteaptă răspunsul vostru la marea invitaţie pe care v-o face cu atâta gentileţe, pentru că vă iubeşte şi are încredere în voi. Iar noi vă însoţim cu rugăciunea noastră mereu, la începutul noului an academic şi pe parcursul întregii voastre pregătiri pentru marea slujire de apostoli ai timpului nostru. Maica Domnului, regina Rozariului, şi sfânta Tereza a Pruncului Isus să vă însoţească mereu pe drumul sfânt al formării voastre! Vă spun din inimă: Drum bun în cunoaşterea lui Isus şi a chemării voastre!

Petru Gherghel,
episcop de Iaşi

 

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.