Categorii

PS Petru Gherghel: Scrisoare pastorală: Sfânta Fecioară Maria, mama Bisericii şi mama noastră

Iat-o pe mama ta! (In 19,27)

La 11 februarie anul acesta, ziua comemorării Sfintei Fecioare Maria de la Lourdes, din dispoziţia şi dorinţa papei Francisc, Congregaţia pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor a emis un decret care ne-a umplut inima de bucurie. Este vorba despre decretul cu privire la introducerea celebrării zilei Sfintei Fecioare Maria, Maica Bisericii, în Calendarul roman general, în a doua zi de Rusalii. O mare bucurie şi o zi aşteptată de toţi iubitorii mamei noastre cereşti! O nouă ocazie sfântă de a ne apropia de mama noastră cerească, ce s-a bucurat să devină mama Fiului său preaiubit, Isus, Mântuitorul omului!

Ea ne-a fost dăruită nouă de însuşi Isus, când era pe cruce, prin cuvintele adresate apostolului Ioan: „Iat-o pe mama ta!” (In 19,27). Este momentul unuia dintre cele mai mari daruri pentru noi, cei care credem în Isus, cel coborât din cer „pentru noi şi pentru a noastră mântuire”.

În viaţa marelui papă, sfântul Ioan Paul al II-lea, găsim un moment impresionant. La vârsta de 9 ani, copilul Lolek şi-a pierdut mama pe care o iubea foarte mult. Era firesc să fie trist şi nemângâiat. Cu ocazia Primei Sfinte Împărtăşanii, tatăl său Karol, dorind să-i aducă un semn de preţuire şi de încurajare, i-a oferit o icoană cu imaginea Maicii Domnului din bazilica de la Kalwaria Zebrzydowska, spunându-i: „Lolek, de acum înainte aceasta este şi trebuie să rămână mama ta: preasfânta Fecioară Maria!” Acest dar nu l-a uitat niciodată. Imaginea Maicii Domnului îi vorbea fără încetare de icoana şi chipul mamei. Se petrecea în viaţa lui scena când Isus de pe cruce îi spune lui Ioan: „Iat-o pe mama ta! Şi, din ceasul acela, ucenicul a luat-o acasă la el” (In 19,27).

Istoria mântuirii continuă, se repetă, şi rămânem impresionaţi de lucrarea lui Dumnezeu. În viaţa copilului şi, mai apoi, a adolescentului Karol, imaginea mamei a rămas mereu vie prin chipul luminos al Maicii Sfinte, de care nu s-a mai îndepărtat, ajungând să i se dăruiască cu totul, să-şi facă din idealul vieţii sale o iubire adevărată faţă de Maria şi să-i încredinţeze ei nu numai persoana proprie, ci şi a întregii Biserici. Deviza pe care a luat-o – Totus tuus – a confirmat marea sa încredere în mama cerească, ce ţine locul oricărei mame de pe pământ.

Cu această zestre moştenită din familia sa, cu un tată plin de curaj şi cu o mamă (Emilia) – imagine vie a mamei cereşti, copilul, adolescentul şi tânărul Karol a intrat în şcoală, în lume şi, mai apoi, în Biserică având sufletul plin de entuziasm tineresc şi creştinesc, prin care a biruit în viaţă, transmiţând celor din jurul său şi întregii Biserici o profundă convingere sufletească şi un proiect pe care Dumnezeu i l-a încredinţat ca păstor al Bisericii din zilele noastre.

Moştenirea primită de la marele papă al Conciliului Vatican II, fericitul Paul al VI-lea, cu privire la rolul Maicii Domnului în viaţa Bisericii a fost îmbrăţişată cu un sfânt entuziasm şi a fost dusă mai departe în scrierile pontificale ale marelui îndrăgostit al cultului Mariei, sfântul papă Ioan Paul al II-lea, culminând cu enciclica Redemptoris Mater (5 iulie 2008) – carta oficială a Bisericii cu privire la rolul Mariei în istoria mântuirii. Acesta a fost ulterior ilustrat şi în scrisoarea apostolică Mulieris dignitatem, în care se vorbeşte despre Maria ca icoana perfectă a fiecărei femei şi mame, ce înnobilează geniul feminin.

Papa Ioan Paul al II-lea, care din copilărie a ales-o pe Fecioara Maria ca mamă protectoare în locul mamei sale pământeşti, a rămas fidel cuvântului şi propunerii tatălui său din ziua Primei Împărtăşanii într-atât, încât a hotărât să-şi introducă pe stema pontificală numele Mariei prin litera M sub braţul crucii, iar dedesubt a aşezat memorabilele cuvinte Totus tuus (Sunt cu totul al tău), expresie a încrederii totale în ocrotirea şi mijlocirea mamei sale cereşti.

Este impresionant cu câtă fidelitate a cinstit-o, a preţuit-o şi a invocat-o pe noua sa mamă, pe sfânta Fecioară Maria, pe tot parcursul vieţii sale de tânăr, seminarist, preot şi episcop, dar mai ales de papă şi păstor suprem al întregii Bisericii. Mai mult decât oricare alt fiu al poporului polonez, el şi-a pus toată încrederea în această mamă şi a arătat că este legat structural de ea prin toate sanctuarele unde a întâlnit-o, mai ales la Czestochowa. O fidelitate mai rar întâlnită şi o credinţă ce nu pot fi uitate de nimeni! Un exemplu de iubire care a început într-o familie şi o casă de pe acest pământ, şi care continuă să transmită lumii întregi o chemare: aceea de a nu uita cuvintele: „Iată mama ta!”, rostite de Isus şi, într-o formă asemănătoare, de un tată iubitor către fiul său Lolek, pe un alt munte simbolic: Kalwaria din Polonia.

Dragi fii şi fiice din zilele noastre, dragi copii, dragi adolescenţi şi tineri, în această lună august, şi mai ales în acest an 2018, dedicat vouă, celor tineri, care cunoaşteţi inima mamelor voastre, să nu uitaţi că toţi împreună avem o mamă comună, o mamă iubitoare ce ne iubeşte cum l-a iubit pe Fiul său, Mântuitorul lumii, cum l-a iubit pe Ioan, apostolul cel tânăr şi curat de sub cruce, şi cum l-a iubit şi ocrotit pe Lolek, fiul Poloniei, care a ajuns marele sfânt papă Ioan Paul al II-lea.

Dragi tineri, şi vouă vă spune Isus din înălţimea altarului iubirii sale, de pe cruce: „Iată mama ta!” Ce ecou au aceste cuvinte în sufletul vostru? Ce aplicaţie ar putea avea în iureşul atâtor experienţe care se abat asupra tinereţii voastre? Contextul în care Isus le rosteşte este unul de suferinţă extremă pentru el, dar şi pentru ucenicul care asistă la moartea Domnului vieţii lui. Oare nu se repetă şi astăzi aceleaşi clipe de părăsire, clipe în care am vrea atât de mult să ne fie dată o mamă consolatoare, empatică la durerea pe care o simţim?

Când e pustiu în sufletul vostru tânăr, când sunteţi abandonaţi de prietenii de altădată, când unele probleme vă fac incapabili să mai iubiţi sau să vă ambiţionaţi pentru un nou plan de viaţă, când vă confruntaţi cu o dependenţă, Isus ar vrea să vă repete personal aceste cuvinte: „Fiule, fiică, iat-o pe mama ta! Ţi-o dăruiesc pe mama mea! Ea e expertă în problemele vieţii. Ea nu oferă doar consiliere, ci şi asistenţă gratuită! Ea nu indică doar soluţia la probleme, ci te însoţeşte în rezolvarea lor!”

Maria este Maica Bisericii! Nu a Bisericii înţeleasă doar ca instituţie universală, ci ca o familie alcătuită din multe persoane unite de acelaşi Cristos, prin sacramente şi evanghelie. Aceasta îi permite oricui să spună: „Maica Bisericii este şi maica mea, pentru că eu sunt parte a Bisericii”. Maria, cu iubirea şi imaginea ei plină de farmec ceresc, rămâne mereu gata să ia sub mantia sa ocrotitoare pe toţi, adunându-i în aceeaşi familie a Bisericii Fiului ei. Acest lucru l-a intenţionat Isus când ne-a încredinţat grijii ei materne.

Bucuraţi-vă şi iubiţi-o pe Maria ca pe cea mai bună mamă! „Fiule, iat-o pe mama ta!” Şi, din ceasul acela, ucenicul a luat-o acasă la el”. Aşa să fie!…

Iaşi, 1 august 2018

Al vostru, ep. Petru Gherghel

 

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.