Categorii

PS Petru Gherghel: Scrisoare pastorală: În drum spre Sinodul Episcopilor 2018, Anul Tinerilor

„Isus, întorcându-se şi văzându-i că îl urmează, le-a zis: «Ce căutaţi?»
Ei i-au spus: «Rabbi, unde locuieşti?»
El le-a zis: «Veniţi şi vedeţi»” (In 1,38-39a)

Sfinţiile voastre, dragi fraţi şi surori în Cristos, dragi tineri

Planul lui Dumnezeu pentru toţi este ca ei să descopere şi să atingă bucuria deplină pe care o doresc şi o caută neîncetat. Aceasta izvorăşte doar din întâlnirea cu Domnul timpului şi al istoriei, cel care l-a trimis în lume pe Fiul său tocmai pentru a le descoperi oamenilor bucuria deplină şi pentru a-i mântui, aşa cum relatează evanghelistul Ioan: „V-am spus acestea pentru ca bucuria mea să fie în voi şi bucuria voastră să fie deplină” (In 15,11).

Fiecare om este destinatarul acestui plan măreţ, plin de iubire. Într-un mod special, tinerii sunt invitaţi să descopere bucuria deplină a unei vieţi construite pe stânca de neclintit a credinţei, să aspire la idealuri înalte şi să facă alegeri îndrăzneţe pornind de la prietenia cu Cristos.

Isus a ştiut să valorizeze, încă din timpul trăirii sale pe pământ, potenţialul şi importanţa misiunii tinerilor. Ca dovadă stă faptul că tânărul apostol Ioan era „ucenicul pe care-l iubea Isus” şi cel care l-a urmat pe Mântuitorul până la capăt.

E adevărat că, potrivit cu învăţătura Bisericii dintotdeauna lăsată de Domnul nostru Isus Cristos, Mântuitorul omului, le revine tinerilor, alături de ceilalţi membri ai Bisericii, o misiune specială în vestirea evangheliei, mai ales a evangheliei iubirii şi a slujirii.

Evanghelistul Ioan, în evanghelia sa, face o precizare care îi onorează şi îi obligă pe toţi, dar mai ales pe tineri, care aveau menirea să răspândească în lume tainele lui Cristos, maestrul lor. Aici întâlnim un amănunt care are o încărcătură specială.

Unul dintre ucenici, cel mai tânăr, a fost favorizat şi a avut bucuria de a-şi aşeza capul pe pieptul Învăţătorului, ca să afle pentru cine bate inima lui în momentele cele mai dramatice, atunci când i-a adunat pe apostoli la Cina de Taină, dorind să le lase testamentul iubirii sale.

Tuturor le-a arătat iubirea sa dumnezeiască, spălându-le picioarele şi oferindu-le taina tainelor, Euharistia, adică trupul şi sângele său. Dar mai ales şi-a arătat o preţuire deosebită pentru ucenicul cel mai tânăr, Ioan, încredinţându-şi taina sufletului plin de iubire unui tânăr curat şi zelos, ca s-o împărtăşească tuturor. El, Ioan, ucenicul şi apostolul cel tânăr şi iubit de Mântuitorul, scrie cea mai profundă evanghelie, numită de toţi „evanghelia iubirii”. Lui i-a arătat Isus preţuirea cea mai mare, pentru că era tânăr şi a avut bucuria să simtă cu adevărat iubirea Învăţătorului, şi despre aceasta vorbeşte tuturor. Ioan, apostolul tânăr, este alături de Isus pe tot parcursul vieţii Mântuitorului, ajungând până pe Calvar şi până în mormântul gol. Figura lui a fost întotdeauna preţuită şi recunoscută, de la prima comunitate creştină până în zilele noastre.

Cea mai grăitoare imagine şi cea mai mare dovadă a acestei iubiri este cea de pe Calvar, unde el, singurul dintre apostoli, cu un curaj tineresc caracteristic celui care iubeşte, stă lângă crucea lui Isus, însoţind-o pe Maria îndurerată şi încurajându-le pe celelalte femei, strânse în jurul mamei lui Isus.

În acel moment Isus a confirmat preţuirea sa faţă de Ioan, când de sus, din înălţimea sacrificiului său, i-o încredinţează pe Maria grijii şi iubirii sale, când declară, cu multă încredere: „Iată mama ta!”, moment în care îi spune şi maicii sale: „Femeie, iată fiul tău!”

Acesta e mesajul ce-l poartă Ioan întregii omeniri, dar mai ales tinerilor din toate veacurile, din toate locurile: tinerii sunt valoarea inestimabilă pentru omenire şi pentru Biserică. De aceea, Biserica i-a preţuit fără încetare şi i-a iubit, ştiind că ei pot să influenţeze şi să schimbe lumea într-o mare familie şi un mare popor creştin, conştient de valorile reale ale iubirii şi ale mărturiei.

Biserica şi tinerii de azi

Într-un document publicat în anul 2016 de Conferinţa Episcopilor din Austria referitor la implicarea socială a tuturor membrilor Bisericii, într-un mod deosebit cei tineri sunt chemaţi să citească marile învăţături ale Bisericii şi să-şi orienteze acţiunea lor după maximele adevărului, ale dreptăţii şi ale iubirii. Papa Francisc le cere mereu creştinilor să se angajeze activ pentru o lume mai dreaptă, spunând: „Un creştin care în aceste timpuri nu este un revoluţionar, nu este un adevărat creştin”, la care îmi permit să adaug: „Un tânăr care nu este cu adevărat un revoluţionar nu corespunde demnităţii de creştin adevărat” (cf. Docat, p. 5). Iar într-un alt context, în anul 2013, la Ziua Mondială a Tineretului de la Rio de Janeiro, tot Sfântul Părinte spunea: „Această vestire, această menire vă este încredinţată acum vouă, pentru ca ea să devină sonoră cu o nouă putere: Biserica are nevoie de voi, de entuziasmul, de creativitatea şi de bucuria care vă caracterizează. Ştiţi voi care este mijlocul cel mai bun de a-i evangheliza pe tineri? Un alt tânăr. Acesta este drumul pe care trebuie să mergeţi”.

Da, la această conştiinţă trebuie să ajungă toţi tinerii creştini, că este menirea şi misiunea lor a-i mobiliza şi pe alţii, a transmite mai departe flacăra credinţei şi a iubirii. Iată calea Bisericii şi a tinerilor!

Biserica însăşi este conştientă că, „având un trecut lung, mereu viu, şi mergând spre perfecţiunea umană în timp şi spre destinele ultime ale istoriei şi ale vieţii, ea este adevărata tinereţe a lumii. Ea are ceea ce face forţa sau frumuseţea tinerilor: capacitatea de a se bucura pentru ceea ce începe, de a se dărui fără să se întoarcă, de a se reînnoi şi de a porni din nou spre noi cuceriri” (Mesajul Conciliului Vatican II către tineri, 8 decembrie 1965).

În această lumină, Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea, sfântul tinerilor, a căutat să le arate cât de valoroşi sunt şi a instituit pentru ei Ziua Mondială a Tineretului. De asemenea, papa Benedict al XVI-lea a adresat tinerilor cuvinte profunde, prin care i-a încurajat mereu să îşi trăiască credinţa. Iar papa Francisc, cu spiritul său atât de tineresc, nu conteneşte să sensibilizeze Biserica în ceea ce priveşte misiunea sa în favoarea tinerilor, căci ei, tinerii, constituie pentru Biserică şi pentru lume o adevărată comoară care poate să reînnoiască faţa pământului.

Din aceste considerente, papa Francisc a stabilit că în octombrie 2018 se va ţine a XV-a Adunare Generală Ordinară a Sinodului Episcopilor, cu tema: Tinerii, credinţa şi discernământul vocaţional. Tema aleasă este un semn al grijii Bisericii faţă de tineri, pe care doreşte să îi însoţească în misiunea de descoperire a drumului lor în viaţă. Acestora, Sfântul Părinte le spune că „am voit ca să fiţi voi în centrul atenţiei, pentru că vă port în inimă” şi le aminteşte că „şi spre voi Isus îşi îndreaptă privirea şi vă invită să mergeţi la el”. De aceea, el nu încetează să vă provoace: „Preaiubiţi tineri, aţi întâlnit această privire? Aţi auzit acest glas? Aţi simţit acest impuls de a porni la drum?” (Scrisoare către tineri, 13 ianuarie 2017). Papa se îndreaptă spre toţi şi mai ales îi îndeamnă pe tineri să îşi deschidă inima faţă de Cristos şi să răspundă chemării sale: „Acest lucru va fi posibil în măsura în care, şi prin însoţirea făcută de călăuze experte, veţi şti să întreprindeţi un itinerar de discernământ pentru a descoperi proiectul lui Dumnezeu cu privire la viaţa voastră” (ibidem).

Plan pastoral pentru Anul Tinerilor

Recomandări şi îndemnuri către comunităţile şi către structurile bisericeşti ale Diecezei de Iaşi

Documentul pregătitor pentru a XV-a Adunare Generală a Sinodului Episcopilor exprimă faptul că „Biserica a decis să se întrebe cum să însoţească tinerii, ca ei să recunoască şi să accepte chemarea la plinătatea vieţii şi a iubirii, şi să ceară tinerilor să o ajute în identificarea celor mai eficiente modalităţi de a anunţa vestea cea bună în zilele noastre”.

În contextul acestei griji a Bisericii pentru tinerele generaţii, dorim ca şi în Dieceza de Iaşi să crească atenţia şi dragostea faţă de tineri, să fie ajutaţi să îşi trăiască credinţa şi să fie însoţiţi pentru ca vocaţia la iubire să ia formă concretă în viaţa de zi cu zi, printr-o serie de alegeri care să conducă la alegerea stării de viaţă în căsătorie, preoţie sau viaţa consacrată.

De aceea, îndemn toate familiile, toţi preoţii, toate persoanele consacrate, pe toţi cei implicaţi în educaţie, toate asociaţiile bisericeşti etc. să îşi asume acest drum al Bisericii şi să identifice mijloacele potrivite pentru a arăta o dragoste adevărată faţă de tineri şi pentru a veni în întâmpinarea căutărilor lor.

Într-un mod special, aşteptăm o implicare conştientă şi generoasă din partea Oficiului pentru Pastoraţia Tineretului, ca, împreună cu celelalte oficii diecezane – cum sunt: Oficiul pentru Vocaţii, Oficiul pentru Cler, Oficiul pentru Pastoraţia Universitară, Oficiul pentru Pastoraţia Şcolară, Oficiul pentru Viaţa Consacrată şi Oficiul pentru Pastoraţia Familiei -, să intensifice grija şi misiunea comună de a înmulţi iniţiativele la care să participe întreaga comunitate catolică din Biserica noastră locală, pentru ca ea să răspundă chemării Sfântului Părinte, aceea de a ieşi mai mult în întâmpinarea tinerilor. Câteva aspecte vor fi prioritare în această perioadă a drumului spre lucrările Sinodului Episcopilor din luna octombrie a anului 2018.

Iată principalele domenii, de mare importanţă, în vederea conştientizării tuturor membrilor Bisericii noastre locale pentru a se pregăti şi a parcurge cu interes evanghelic drumul spre evenimentul din octombrie 2018, ce se va desfăşura la Roma, cu toţi părinţii sinodali şi cu toţi tinerii aleşi pentru a-i reprezenta pe toţi ceilalţi colegi ai lor, din întreaga lume, adunaţi în jurul Sfântului Părinte papa Francisc.

Realităţi ale pastoraţiei tineretului şi grija pentru pastoraţia vocaţională

Trăim într-un context social marcat de schimbări rapide şi de numeroase transformări (cf. Laudatio s?, 18) care generează o stare de vulnerabilitate. Tinerii resimt din plin această situaţie complexă şi încearcă să facă faţă multiplelor provocări. Acest cadru îngreunează trăirea credinţei şi construirea vieţii pe valorile creştine. Cu toate acestea, tinerii caută persoane de referinţă, credibile, care să le ofere sprijin şi încurajare.

Un astfel de sprijin ar trebui să găsească tinerii în Biserică, în parohiile noastre, în comunităţile călugărilor şi ale călugăriţelor, în şcoli şi universităţi, în propunerile asociaţiilor bisericeşti.

Este un timp potrivit ca, împreună, să ne întrebăm: În ce măsură Biserica noastră locală este o mamă iubitoare pentru tinerii noştri? În ce măsură, ca familii, preoţi, călugări şi călugăriţe, formatori, educatori etc. suntem animaţi de o adevărată dragoste faţă de tineri, o dragoste care să ne determine să îi căutăm, să îi ascultăm şi să îi ajutăm fără prejudecăţi? În ce fel le suntem sprijin în alegerea drumului lor în viaţă?

a) Să-i întâmpinăm şi să-i ascultăm pe tineri

Adresându-se tinerilor, papa Francisc le spunea că „Biserica doreşte să stea în ascultarea glasului vostru, a sensibilităţii voastre, a credinţei voastre; chiar şi a îndoielilor voastre şi a criticilor voastre. Faceţi să se audă strigătul vostru, lăsaţi-l să răsune în comunităţi şi faceţi să ajungă la păstori” (Scrisoare către tineri, 13 ianuarie 2017). Ascultându-i pe tineri, Biserica noastră locală poate auzi vocea Domnului care răsună şi astăzi. Să nu ne fie teamă să intrăm în dialog cu ei, să le ascultăm dorinţele, să le apreciem eforturile, să lăudăm realizările lor, să le încurajăm iniţiativele, să le primim criticile etc. Să facem precum sfântul Benedict, care le recomanda abaţilor să-i consulte şi pe tineri înainte de orice alegere importantă, pentru că „adesea Domnul revelează soluţia cea mai bună chiar celui mai tânăr” (Regula sfântului Benedict III, 3).

b) Să-i însoţim cu grijă şi respect pe tineri

Tema următorului Sinod al Episcopilor ne face mai conştienţi că grija faţă de tineri presupune o responsabilitate semnificativă. Avem o misiune măreaţă în ceea ce priveşte însoţirea tinerilor, pornind de la credinţă, ascultând tradiţia Bisericii şi cu obiectivul clar de a-i sprijini în discernământul lor vocaţional şi în alegerile fundamentale ale vieţii, pornind de la conştientizarea faptului că unele dintre aceste alegeri sunt permanente (cf. Documentul pregătitor pentru a XV-a Adunare Generală Ordinară a Sinodului Episcopilor).

– Să îi ajutăm pe tineri să descopere că darul credinţei vine de la Dumnezeu, dar este şi un răspuns la faptul de a te simţi ales şi iubit! Acest dar se trăieşte intens prin ascultarea cuvântului lui Dumnezeu, prin rugăciune, prin slujirea aproapelui, prin deciziile zilnice luate în lumina prezenţei lui Dumnezeu.

– Să le oferim tinerilor ocazii de cateheză şi de formare! Nu este uşor să ne adresăm tinerilor, însă ei au o nevoie imensă de a descoperi şi de a înţelege. Întrebările lor nu trebuie să rămână fără răspunsuri. Nu ar trebui să fie nicio parohie în care să nu se ţină periodic cateheza pentru copii şi pentru tineri.

– Să îi sprijinim pe tineri în alegerea stării de viaţă! Cât de important este ca tinerii să vadă modele autentice de trăire a vieţii de familie, a preoţiei şi a vieţii consacrate! Mărturia unei vocaţii autentice trebuie să fie urmată şi de disponibilitatea de a-i însoţi pe tineri pe drumul alegerii stării de viaţă. Încurajarea grupurilor şi a iniţiativelor vocaţionale, atenţia faţă de ministranţi, cursurile pentru logodnici etc. ajută tinerii să ia deciziile importante pentru viaţa lor.

– Să încurajăm şi să susţinem asociaţiile bisericeşti de tineri! Aceste asociaţii oferă oportunităţi de întâlnire şi de formare de care tinerii au nevoie. Fiecare dintre aceste grupuri prezente în parohiile noastre trebuie să fie însoţite de preoţi, de persoane consacrate sau de laici, astfel încât să crească tot mai mult. De multe ori, în aceste asociaţii se maturizează răspunsurile la chemarea lui Dumnezeu.

– Să dăm mai multă importanţă întâlnirilor pentru tineri la nivel naţional, diecezan şi parohial! E drept, în dieceza noastră avem bucuria de a trăi, an de an, celebrarea Zilei Tineretului şi a Sărbătorii Copiilor, la nivel naţional se organizează Întâlnirea Naţională a Tineretului Catolic, iar la nivel mondial, Ziua Mondială a Tineretului, precum şi întâlnirile organizate de Comunitatea din Taizé.

Acestea sunt ocazii deosebite în care tinerii să împărtăşească bucuria credinţei şi să manifeste lumii prietenia lor cu Cristos. Să nu uităm că cei mai buni evanghelizatori ai tinerilor pot fi tinerii înşişi. De aceea, este de mare ajutor să susţinem participarea lor la aceste întâlniri care le pot marca viaţa şi le oferă o posibilitate de a se găsi împreună pentru misiunea de evanghelizare.

Îndemnuri speciale şi o chemare către voi, dragi tineri

Biserica priveşte cu multă dragoste şi încredere la voi şi doreşte să fiţi artizanii unei lumi noi bazate pe iubire, dreptate şi pace. În ciuda dificultăţilor pe care le întâmpinaţi în societatea de azi mereu în schimbare, nu daţi înapoi în faţa acestei misiuni nobile!

Împreună cu papa Francisc, care vă iubeşte aşa de mult şi care îşi arată iubirea Bisericii faţă de voi, vă îndemnăm şi noi, păstorii şi însoţitorii voştri: „O lume mai bună se construieşte şi graţie vouă, graţie voinţei voastre de schimbare şi graţie generozităţii voastre. Nu vă fie frică să-l ascultaţi pe Duhul care vă sugerează alegeri îndrăzneţe, nu întârziaţi atunci când conştiinţa vă cere să riscaţi pentru a-l urma pe Învăţătorul” (Scrisoarea Sfântului Părinte către tineri, 13 ianuarie).

Fiţi protagoniştii schimbărilor pe care toţi le dorim, pornind de la trăirea credinţei, a onestităţii şi a dăruirii în fiecare zi din viaţa voastră! Să radieze pe chipurile voastre prezenţa lui Isus, cel care i-a întâlnit pe cei doi ucenici din Evanghelia după sfântul Ioan, şi, asemenea lor, întâlnindu-l, să vă lăsaţi vrăjiţi şi cuceriţi de iubirea şi prietenia lui. Pagina din Evanghelia după Ioan are mai ales în acest an un mesaj puternic şi angajant pentru noi toţi, dar mai ales pentru voi, dragi tineri: „Isus, întorcându-se şi văzându-i că îl urmează, le-a zis: «Ce căutaţi?» Ei i-au spus: «Rabbi, unde locuieşti?» El le-a zis: «Veniţi şi vedeţi»” (In 1,38-39).

Precum ei, şi voi, dragi tineri, cuceriţi de cuvintele şi de prietenia sa, după experienţa făcută, spuneţi tuturor fraţilor şi prietenilor voştri că el, Isus, este bucuria adevărată pe care oamenii, şi mai ales tinerii, o caută şi o doresc, şi că el nu vă răpeşte nimic, ci vă dă totul. El vă cere doar un lucru: iubirea şi căutarea feţei sale.

Încă o dată, Sfântul Părinte papa Francisc, prin sinodul dedicat vouă, vă exprimă toată preţuirea lui şi a întregii Biserici, iar noi, episcopii Petru şi Aurel, împreună cu toţi preoţii şi cu toate persoanele consacrate, ne rugăm şi vă susţinem, ca drumul vostru spre Sinodul din 2018 să vă dispună la o nouă angajare curajoasă, asemenea apostolului Ioan şi asemenea celor doi ucenici care au avut bucuria de a-l vedea în casa în care a ales să locuiască pentru a fi în mijlocul lor şi a-i primi pe toţi în rândul ucenicilor săi, pentru a dobândi un nou suflu şi un nou avânt în trăirea iubirii şi a slujirii.

Ne bucurăm să vă exprimăm dorinţa noastră şi speranţa sfântă că voi veţi reuşi să realizaţi programul mărturiei voastre în mijlocul lumii de azi, după cum vă asigură papa şi doreşte să vă convingă: „Biserica are nevoie de voi, de entuziasmul, de creativitatea şi de bucuria care vă caracterizează” (Rio de Janeiro, 2013). Porniţi, aşadar, plini de curaj pe drumul spre sinodul vostru şi fiţi siguri că Isus vă va primi şi pe voi la pieptul său aşa cum l-a primit pe Ioan, iar în casa sa vă va primi precum pe cei doi ucenici care doreau să-l vadă.

Cu preţuirea, bucuria în Domnul şi cu îmbrăţişarea noastră,

Petru Gherghel,
episcop de Iaşi

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.