Categorii

PS Petru Gherghel: Scrisoare pastorală – Conciliul al II-lea din Vatican la 50 de ani: O comoară ce trebuie mereu descoperită

   Anul acesta suntem invitaţi să trăim, împreună cu întreaga Biserică, un eveniment de o importanţă deosebită: 50 de ani de la încheierea lucrărilor Conciliului Vatican II.

   Este o sfântă datorie de a ne întoarce în timp ca să redescoperim o moştenire pe care episcopii din întreaga lume, adunaţi în jurul Sfântului Părinte papa, ne-au lăsat-o ca un dar al Duhului Sfânt pentru viaţa noastră de credinţă şi pentru paşii noştri de la sfârşitul mileniului al doilea spre noul mileniu.

   Conciliul Vatican II a fost deschis şi inaugurat de marele papă sfântul Ioan al XXIII-lea la 14 octombrie 1962 şi s-a încheiat la 8 decembrie 1965 cu scrisoarea apostolică In Spiritu Sancto a Sfântului Părinte Paul al VI-lea.

   Cele patru constituţii apostolice, nouă decrete şi trei declaraţii elaborate, după o lungă şi minuţioasă analiză, constituie pentru întreaga Biserică o bogată şi profundă moştenire pe care trebuie să o aprofundăm şi să o transformăm într-un mod de viaţă creştină conştientă, pentru o misiune continuă de evanghelizare, după voinţa Mântuitorului: „Mergând în toată lumea, predicaţi evanghelia la toată făptura” (Mc 16,15).

   Sfântul Părinte Paul al VI-lea, cel care a dus la desăvârşire lucrarea minunată a Conciliului, începută în mod inspirat de „Papa cel Bun”, sfântul Ioan al XXIII-lea, concretizează intenţia avută şi desăvârşită de sfântul Conciliu cu aceste cuvinte: „Sfântul Conciliu – Sacrosanctum Concilium îşi propune creşterea necontenită a vieţii creştine în rândul credincioşilor, o mai bună adaptare la necesităţile epocii noastre, a acelor instituţii care sunt supuse schimbărilor, favorizarea a tot ce poate contribui la unirea tuturor în Cristos şi întărirea a tot ceea ce duce la chemarea tuturor oamenilor în sânul Bisericii”.

   În aceste cuvinte de la începutul primului document elaborat la 4 decembrie 1963, găsim o constituţie apostolică importantă despre viaţa liturgică, schiţă, de fapt, a scopului şi a dorinţei întregului Conciliu „de a reînnoi Biserica, de a-i uni pe creştini şi de a intra în dialog cu lumea” (ÎPS Ioan Robu, 1 noiembrie 1999).

   Întorcându-ne în timp şi privind la marea iniţiativă a celor doi mari papi, sfântul Ioan al XXIII-lea şi fericitul Paul al VI-lea descoperim „o sfântă preocupare de a se înscrie şi de a păstra linia tradiţiei Bisericii (tradiţie ce vine chiar de la apostoli), adică de a se aduna în Conciliu, în împrejurări deosebite pentru a se analiza pe sine şi pentru a se întreba asupra semnelor timpurilor.

   Biserica noastră locală, îndată ce a devenit liberă şi a căpătat statutul de Dieceză de Iaşi, aşa cum fusese stabilit de către Sfântul Părinte Leon al XIII-lea în anul 1884, s-a angajat în a intra în spiritul timpului şi a privit cu mare şi binecuvântată grijă spre comoara primită din partea Conciliului Vatican II prin documentele primite rând pe rând de la Roma, ajunse la clerul şi poporul nostru, printr-o muncă deosebită, din partea profesorilor de la Institutul Teologic din Iaşi, conjugată cu a celor din Arhidieceza de Bucureşti, într-un program nou de revigorare a spiritului dinamic al credinţei sub lucrarea Sfântului Duh.

   Ne bucurăm, aşadar, că astăzi avem toate documentele conciliare şi prezentarea lor cu grijă deosebită din partea corpului profesoral al Institutului Teologic „Sfântul Iosif” din Iaşi şi prin angajarea tuturor preoţilor şi a tuturor celor chemaţi să le aducă la cunoştinţă credincioşilor noştri.

   Credem că şi această nouă iniţiativă de a fi prezentate rând pe rând principalele documente ale Conciliului Vatican II în cadrul cursurilor stabilite pentru lunile septembrie şi octombrie din anul acesta, sub coordonarea cancelariei noastre, a episcopului nostru auxiliar Aurel şi a colectivului de profesori din cadrul Institutului nostru sau a altor specialişti invitaţi, va fi o benefică redescoperire a valorilor extraordinare pe care sfântul Conciliu ni le-a lăsat, spre reînnoirea vieţii noastre creştine, spre cunoaşterea vocaţiei familiei, a vieţii consacrate şi spre găsirea drumului înspre unitatea creştină dorită de Isus. „Ca toţi să fie una!”

Cu bucuria şi dorinţa noastră de binecuvântare de la Domnul prin mijlocirea sfintei Fecioare Maria, Maica Domnului şi a întregii Biserici.

Petru Gherghel,
episcop de Iaşi

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.