Categorii

PS Petru Gherghel: Scrisoare pastorală „Amoris laetitia” – un dar pentru Biserică. Cursuri de formare teologică şi spirituală 2017

Sfinţiile Voastre, dragi confraţi întru preoţie,

Biserica, mama tuturor, s-a îndreptat întotdeauna şi se îndreaptă fără încetare către toţi fiii ei, ca şi spre întreaga lume, punând în evidenţă misiunea familiei şi a căsătoriei creştine, instituţie care se bucură de o alegere sfântă şi de marele dar al iubirii, încredinţat bărbatului şi femeii, aleşi să fie colaboratori cu Dumnezeu pentru viaţa lumii.

În Sfânta Scriptură aflăm acest mister sublim chiar din primul capitol al Genezei, când „l-a creat Dumnezeu pe om după chipul său. După chipul lui Dumnezeu l-a creat; bărbat şi femeie i-a creat” (Gen 1,27). Catehismul Bisericii Catolice afirmă cu tărie că omul deţine un loc unic în creaţie. El este după chipul lui Dumnezeu, statornicindu-l în prietenia sa (cf. CBC 355). Dar nu singur, ci i-a dat un ajutor ca să-i stea alături într-un mister de iubire. În acelaşi gând, Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur. Îi voi face un ajutor pe potriva lui” (Gen 2,18).

Creându-l pe om bărbat şi femeie, a voit ca ei să perpetueze în creaţie chipul şi imaginea sa. Acest chip şi această imagine reprezintă, de fapt, misterul iubirii sale împărtăşit familiei, bărbatului şi femeii, prin care să se realizeze acel legământ de comuniune care trebuie să fie o oglindă a misterului Sfintei Treimi.

Sfântul Părinte papa Francisc, care a dorit să fie celebrat un sinod cu tema familiei, în două etape la distanţă de un an, a chemat întreaga Biserică să-şi îndrepte privirea spre această instituţie divină şi spre acest legământ sacru.

După celebrarea celor două sesiuni, Sfântul Părinte, urmând învăţătura înaintaşilor săi, mai ales a sfântului Ioan Paul al II-lea, a pregătit şi oferit întregii Biserici, ca şi tuturor oamenilor, o „exortaţie postsinodală” care să scoată în evidenţă bucuria iubirii şi nobleţea vocaţiei familiei instituită de Dumnezeu drept celulă fundamentală a societăţii. Însuşi Fiul lui Dumnezeu, născut după trup într-o familie, ridică misterul familiei la demnitatea de sacrament, făcându-l să fie mijloc de mântuire veşnică, declarând cu marea sa autoritate că „ceea ce Dumnezeu a unit omul să nu despartă” (cf. Mt 19,6).

Apostolul neamurilor, sfântul Paul, preluând această învăţătură a lui Cristos, declară şi el că această taină este atât de mare încât ea trebuie să fie imaginea legăturii lui Cristos cu Biserica.

Sfântul Părinte papa Francisc, ca un păstor plin de grijă pentru poporul său, sintetizând intervenţiile părinţilor sinodali, la care adaugă şi convingerile sale, a oferit întregii Biserici şi lumii de azi o exortaţie apostolică cu titlul plin de semnificaţie Amoris laetitiaBucuria iubirii, în care prezintă misterul familiei şi al căsătoriei cu luminile ei, dar şi cu problemele care nu trebuie să umbrească planul lui Dumnezeu cu privire la această taină considerată de Biserică „celula fundamentală a societăţii”.

„Perechea, care iubeşte şi dă naştere la viaţă, este o scriptură vie, capabilă să-l manifeste pe Dumnezeu, Creator şi Mântuitor. De aceea, iubirea rodnică ajunge să fie simbolul realităţilor intime ale lui Dumnezeu”, declară papa în această exortaţie apostolică, în care arată clar rolul familiei şi caracterul său sacru (AL 18).

În lumina Sfintei Scripturi, relaţia rodnică a perechii, care constituie familia formată dintre un bărbat şi o femeie, devine o imagine pentru a descoperi şi descrie misterul lui Dumnezeu, care contemplă în Dumnezeu pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul de iubire. „Dumnezeul Treimii este comuniune, iar familia este reflexia sa vie”, declară papa Francisc şi, preluând câteva gânduri din învăţătura sfântului Ioan Paul al II-lea, adaugă: „Dumnezeul nostru, în misterul său cel mai intim, nu este singurătate, ci o familie, dat fiind că are în sine paternitate, filiaţie şi esenţa familiei, care este iubire. Această iubire în familia divină este Duhul Sfânt” (Omilia din 28 ianuarie 1979).

Sfântul Părinte confirmă, aşadar, adevărul despre esenţa şi chemarea familiei din voinţa lui Dumnezeu, care reprezintă miezul misterului familiei, şi declară ceea ce prezentase înaintaşul său, marele şi sfântul papă Ioan Paul al II-lea: „Familia nu este ceva străin înseşi esenţei divine”.

Putem să spunem pe drept că acest adevăr prezentat de papa Francisc reia şi recunoaşte marea demnitate a familiei creştine, aşa cum avea să declare apostolul neamurilor: „Misterul acesta e mare; eu o spun cu privire la Cristos şi la Biserică” (Ef 5,21.32).

Exortaţia apostolică a papei Francisc oferă o viziune largă şi bine documentată despre acest mister, care este familia, opera lui Dumnezeu, pe care Isus o ridică la rangul de sacrament. În acest document postsinodal primim un mare dar şi o mare lumină pentru a cunoaşte familia, leagănul iubirii divine, care trebuie să fie cunoscută, iubită şi apărată de afirmaţiile unora, care nu au înţeles şi nu înţeleg acest măreţ mister.

Din momentul în care a apărut acest document, lumea întreagă s-a aplecat asupra lui căutând să înţeleagă conţinutul său bogat şi variat, pentru a reconsidera mai mult şi mai bine bogăţia acestui dar ceresc.

Ne bucurăm să ştim că anul acesta, în luna septembrie, asemenea multor teologi şi a multor şcoli de teologie pastorală, Institutul Teologic din Iaşi, la îndemnul nostru părintesc, a decis să aibă drept obiect de analiză şi studiu acest dar pe care l-am primit prin grija Sfântului Părinte papa Francisc. Toţi preoţii, aşadar, vor avea fericita ocazie de a beneficia de aceste cursuri, programate în diferite serii care se vor întruni la Institutul Teologic din Iaşi şi la Centrul Gaudium et Spes din Traian.

Papa însuşi cere şi dă un sfat celor dornici de a o cunoaşte şi trăi, sfat care devine o regulă pentru cei care au în Biserică un rol de maeştri în tainele şi învăţătura Bisericii. Iată sfatul prezentat de Sfântul Părinte papa Francisc la începutul exortaţiei sale: „Datorită bogăţiei celor doi ani de reflecţii pe care a adus-o drumul sinodal, această exortaţie tratează, cu stiluri diferite, teme multe şi variate. Acest lucru explică extinderea sa inevitabilă. De aceea nu sfătuiesc o lectură generală grăbită. Va putea să fie valorizată mai bine, fie de către familii, fie de către lucrătorii din pastoraţia familială, dacă vor aprofunda cu răbdare o parte după alta, sau dacă vor căuta în ea ceea ce vor avea nevoie în fiecare circumstanţă concretă” (AL 7).

Luând în considerare bogăţia de teme şi probleme cu privire la familie şi la menirea ei, precum şi sfatul Sfântului Părinte, ne bucurăm şi noi, cei din Dieceza de Iaşi, de o astfel de invitaţie de a participa la momentul de analiză şi aprofundare a conţinutului exortaţiei. Acest lucru va face posibilă o cunoaştere şi o înţelegere mai bună şi mai rodnică pentru cei din învăţământul catolic, pentru preoţi – păstorii familiilor noastre -, pentru lucrătorii pastorali şi membri ai diferitelor instituţii şi congregaţii, dar mai ales va fi un mare dar pentru tineri şi familii în a cunoaşte pentru ce lucru minunat se pregătesc sau ce misiune are fiecare familie în parte şi cei care o compun: părinţii – tata şi mama – şi rodul iubirii lor – copiii.

Cerem de la Domnul binecuvântare pentru toţi preoţii profesori care vor prezenta bogăţia şi varietatea conţinutului acestei exortaţii apostolice, şi le dorim preoţilor, beneficiarii acestor cursuri de formare, responsabilii principali ai grijii pastorale, harul de a pătrunde mai mult şi cu mai mare folos spiritual în acest dar – mister, familia şi căsătoria creştină, de care depinde viitorul lumii şi al Bisericii.

Cu preţuire în Domnul şi cu dorinţa unei bogate binecuvântări cereşti.

Iaşi, 21 august 2017
Sfântul Pius al X-lea, papă

Petru Gherghel,
episcop de Iaşi

 

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.