Categorii

Precizare cu privire la schimbarea rangului liturgic al celebrării Sfintei Maria Magdalena (22 iulie)

Cristos-inviat-Maria-MagdalenaAscultând de dorinţa exprimată de Sfântul Părinte papa Francisc, Congregaţia pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor a decretat la 3 iunie 2016 că celebrarea Sfintei Maria Magdalena, până acum comemorare obligatorie, va fi înscrisă în Calendarul roman general la aceeaşi dată, cea de 22 iulie, cu gradul liturgic de „sărbătoare” (festum). Pe site-ul diecezei decretul a fost deja publicat în prima parte a lunii iunie, în traducerea pr. Mihai Pătraşcu. Reluând cele prezentate pe site, aducem unele precizări menite să ajute la aplicarea acestui decret în Dieceza de Iaşi.

Între celebrările liturgice „sărbătoarea” reprezintă un grad mai mic decât o „solemnitate”, dar, în acelaşi timp, este un grad mai important decât „comemoarea” unui sfânt, care poate fi obligatorie sau facultativă. Sfânta Maria Magdalena va fi, aşadar, celebrată cu acelaşi grad liturgic cu cel al apostolilor, bineînţeles cu excepţia solemnităţii Sfinţilor Petru şi Paul.

Secretarul Congregaţiei, arhiepiscopul Arthur Roche, ilustrează astfel motivaţiile acestei schimbări:

„Decizia se înscrie în actualul context eclezial, care cere să se mediteze mai în profunzime asupra demnităţii femeii, a noii evanghelizări, precum şi asupra milostivirii divine. Sfântul Ioan Paul al II-lea a dedicat o atenţie deosebită nu numai importanţei femeilor în cadrul misiunii lui Cristos şi a Bisericii, ci şi, într-o manieră specială, rolului peculiar al Mariei din Magdala drept prima martoră care l-a văzut pe Cel Înviat şi prima vestitoare care le-a adus apostolilor anunţul învierii Domnului (Cf. Mulieris dignitatem, 16) […] Sfânta Maria Magdalena este un model de autentică şi reală evanghelizare, adică, de evanghelizatoare care vesteşte mesajul central şi plin de bucurie al Paştelui. Sfântul Părinte Francisc a luat această decizie tocmai în contextul Jubileului Milostivirii pentru a semnifica relevanţa acestei femei care şi-a arătat marea sa iubire pentru Cristos şi care a fost de Cristos atât de mult iubită. […]

Pe de o parte, ea are onoarea de a fi „prima testis” a învierii Domnului (Hymnus, Ad Laudes matutinas), cea dintâi care a văzut mormântul gol şi care a ascultat adevărul învierii sale. Cristos oferă o specială atenţie şi milostivire acestei femei, care îşi arată iubirea faţă de el, căutându-l în grădină cu îngrijorare şi durere, cu acele „lacrimas humilitatis”, aşa cum afirmă sfântul Anselm de Canterbury. În acest sens, doresc să semnalez contrastul dintre cele două femei prezente în grădina paradisului şi în grădina învierii. Cea dintâi a răspândit moartea acolo unde era viaţa; cea de-a doua a vestit viaţa într-un mormânt, loc al morţii. […]

Pe de altă parte, tocmai pentru că a fost martora oculară a lui Cristos cel Înviat, ea fost şi cea dintâi care a mărturisit învierea înaintea apostolilor. Ea împlineşte mandatul Celui Înviat: „Du-te la fraţii mei şi spune-le…Maria Magdalena a venit la ucenici şi le-a vestit că l-a văzut pe Domnul” (In 20,17-18). În acest fel ea devine, aşa cum deja am notat, evanghelistă, adică mesageră care anunţă vestea cea bună a învierii Domnului; sau cum afirmau Rabanus Maurus şi sfântul Toma de Aquino, „apostolorum apostola”, întrucât vesteşte apostolilor ceea ce aceştia, la rândul lor, vor vesti în lumea întreagă. […] De aceea se cuvine ca celebrarea liturgică a acestei femei sfinte să aibă acelaşi grad de sărbătoare ce se conferă în Calendarul roman general celebrării apostolilor, iar misiunea sa specială să fie pusă în valoare drept exemplu şi model pentru orice femeie în Biserică”.

Decretul Congregaţiei arată că noul grad al celebrării nu aduce schimbări în ceea ce priveşte ziua celebrării precum şi textele din Liturghier şi din Liturgia orelor, astfel încât:

a) ziua dedicată celebrării Sfintei Maria Magdalena rămâne aceeaşi, aşa cum rezultă din Calendarul roman general, adică pe 22 iulie;

b) Textele care trebuie folosite în cadrul Liturghiei şi a Oficiului divin rămân cele prezente în Liturghier şi în Liturgia orelor la ziua respectivă, cu adăugarea în Liturghier a prefeţei proprii. Conferinţa episcopilor se va îngriji să traducă textul noii prefeţe în limba poporului, astfel că, după ce a obţinut aprobarea Scaunului Apostolic, aceasta să poată fi folosită şi la momentul potrivit să fie introdusă în următoarea tipărire a Liturghierului roman.

Având în vedere decretul Congregaţiei şi ţinând cont şi de motivaţiile ridicării la rangul de sărbătoare al celebrării liturgice a Sfintei Maria Magdalena, toţi preoţii, diaconii, călugării şi călugăriţele din Dieceza de Iaşi sunt invitaţi să aducă la cunoştinţa credincioşilor schimbarea intervenită şi să celebreze conform indicaţiilor de mai jos apropiata sărbătoare a Sfintei Maria Magdalena.

Variaţii de introdus în cadrul sfintei Liturghii

I. În Liturghierul roman, pag. 813, titlu de „comemorare” este schimbat cu cel de „sărbătoare„.

II. În cadrul Riturilor introductive se cântă sau se recită „Gloria”.

III. Noua prefaţă cu titlul „Apostola apostolilor”.

Praefatio: de Apostolorum apostola

Vere dignum et iustum est, aequum et salutáre, nos te, Pater omnípotens, cuius non minor est misericórdia quam potéstas, in ómnibus praedicáre per Christum Dóminum nostrum.

Qui in hortu maniféstus appáruit Maríae Magdalénae, quippe quae eum diléxerat vivéntem, in cruce víderat moriéntem, quaesíerat in sepúlcro iacéntem, ac prima adoráverat a mórtuis resurgéntem, et eam apostolátus offício coram apóstolis honorávit ut bonum novae vitae núntium ad mundi fines perveníret.

Unde et nos, Dómine, cum angelis et sanctis univérsis tibi confitémur, in exsultatióne dicéntes: Sanctus, sanctus, sanctus Dóminus Deus Sábaoth…

În limba română (în uz în dieceză ad experimentum)
(Traducerea de lucru va fi înaintată spre aprobarea Scaunului Apostolic)

Domnul să fie cu voi.
Şi cu duhul tău.
Sus inimile.
Le avem la Domnul.
Să mulţumim Domnului Dumnezeului nostru.
Vrednic şi drept este.
Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este
să te predicăm în toate pe tine, Doamne, Părinte atotputernic,
a cărui milostivire nu este mai prejos faţă de puterea ta,
prin Cristos Domnul nostru.
În grădina Învierii el s-a arătat în chip neîndoielnic Mariei Magdalena,
care l-a iubit atunci când era în viaţă,
l-a văzut pe cruce când îşi dădea duhul,
a mers să îl caute când zăcea în mormânt,
şi l-a adorat înaintea tuturor atunci când a înviat din morţi.
El a învrednicit- o cu misiunea apostolică faţă de apostoli
pentru ca vestea bună a vieţii celei noi
să ajungă până la marginile pământului.
Şi noi, împreună cu îngerii şi cu toţi sfinţii, cântăm cu bucurie
imnul măririi tale: Sfânt, sfânt, sfânt….

Variaţii de introdus în cadrul Liturgiei orelor

I. În volumul III al Liturgiei orelor, la pag. 1441, titlul de „comemorare” este schimbat cu titlul de „sărbătoare”.

II. Oficiul lecturilor

  1. Rubrica de la pag. 1441 este schimbată în maniera următoare:
    „De la Comunul sfintelor femei, pag. 1734, în afară de următoarele.
    Lectura întâi
    Rom 12,1-21 cu propriul responsoriu (de la Comunul sfinţilor, pag. 1711)”.
  2. La pag. 1443 după responsoriul lecturii a doua se adaugă imnul Te Deum (pag. 576).

III. Ora medie

Pentru Ora medie se vor folosi antifoanele şi psalmii de la zi, în schimb lectura scurtă şi versetul vor fi luate de la Comunul sfintelor femei (pag. 1749-1750).

Cu binecuvântare de la Domnul Milostivirii şi cu implorarea mijlocirii sfintei Fecioare Maria, Maica Milostivirii şi a sfintei Maria Magdalena.

Petru Gherghel, episcop de Iaşi

Pr. Daniel Iacobuţ, vicar episcopal

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.