Categorii

Preasfânta Treime – Anul B – lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ 

Duhule Sfânt, eşti sufletul sufletului meu,

te ador cu umilinţă.

Luminează-mă, întăreşte-mă, condu-mă, mângâie-mă.

Şi ceea ce corespunde planului veşnic, Dumnezeule Tată,

revelează-mi dorinţele tale.

Dă-mi să cunosc ceea ce Iubirea veşnică doreşte în mine.

Dă-mi să cunosc ceea ce trebuie să realizez.

Dă-mi să cunosc ceea ce trebuie să sufăr.

Dă-mi să cunosc ceea ce cu modestie tăcută şi în rugăciune

trebuie să accept, să port şi să suport.

Da, Duhule Sfânt, dă-mi să cunosc voinţa ta şi voinţa Tatălui.

Toată viaţa mea nu vreau să fie altceva decât un „Da” continuu şi perpetuu

spus dorinţelor tale şi voinţei lui Dumnezeu Tatăl cel veşnic. 

 

TEXTUL BIBLIC: Matei 28,16-20

În acel timp, cei unsprezece discipoli au mers în Galileea, pe muntele hotărât lor de Isus. 17 Cum l-au văzut, s-au prosternat în faţa lui, dar unii se îndoiau. 18 Apropiindu-se, Isus le-a vorbit:

– Mi-a fost dată toată puterea în cer şi pe pământ. 19 Aşadar, mergând, faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, 20 învăţându-i să ţină toate câte v-am poruncit! Şi iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii!

1 – LECTURA: Ce spune textul? 

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Ce fac discipolii când îl văd pe Isus? Ce s-a întâmplat cu unii dintre ei? Ce le cere Isus? Ce a promis Isus?

Câteva piste pentru a înţelege textul

Pr. Cesar Buitrago

Galileea, scenariu în care a început totul, este şi locul pe care Matei îl alege pentru a termina evanghelia sa. În Galileea Isus a început activitatea sa publică şi acum, înviat, îi convoacă pe discipoli în Galileea (v. 16) pentru a-i trimite să realizeze misiunea sa. Ei ajung la muntele pe care Isus însuşi îl indicase. Pe un munte s-a proclamat învăţătura dreptăţii adevărate (Mt 5,1), de asemenea, de pe un munte se publică mandatul pe care Isus îl dă de a învăţa şi de a boteza.

Aşa cum El însuşi a prezis, sunt toţi adunaţi (mai puţin cel care l-a trădat) pe un munte: „Cum l-au văzut, s-au prosternat în faţa lui, dar unii se îndoiau” (v. 17). Discipolii îl recunosc pe Isus ca Dumnezeu, chiar şi cei care s-au îndoit (v. 17b), deşi erau slabi şi confuzi sunt aleşi să formeze Biserica, nou popor al lui Dumnezeu pentru a începe misiunea evanghelizării.

Isus ia iniţiativa şi se apropie de ei (v. 18), sparge gheaţa, generează încredere, le revelează autoritatea care îi vine de la Dumnezeu şi îi trimite să facă discipoli consacraţi „Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh” (v. 19). Conţinutul vestirii (al misiunii) este „a face discipoli”, a duce întreaga omenire să intre în proiectul lui Dumnezeu, „botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (v. 19b). Verbul „a boteza”, prin semnificaţia sa ebraică şi prin rădăcina din care provine, înseamnă: „a se introduce în ceva”, „a se scufunda”, „a se întrepătrunde”, „a se umple”. Deci, înseamnă a fi părtaş total de viaţa lui Dumnezeu.

Misiunea este de a învăţa: „învăţându-i să ţină toate câte v-am poruncit” (v. 20). Verbul „a învăţa” înseamnă „a instrui”, „a însoţi”. Isus apare în multe ocazii învăţând; Matei însuşi afirmă că „făcea asta cu autoritate şi nu ca fariseii în cărturarii” (Mt 7, 29). Discipolul nu poate să uite că referinţa sa este întotdeauna Isus; şi aşa cum o făcea Isus, El însoţeşte şi pe cei care ajung să fie discipolii săi.

Sfântul Matei încheie evanghelia sa cu promisiunea minunată a Celui Înviat: „Şi iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii!” (v. 20b). Este foarte semnificativ că acolo unde a început activitatea (în Galileea) este acelaşi loc ales pentru a-i trimit pe discipoli. Şi că aşa cum a fost prezentat la începutul evangheliei: „Emanuel”, „Dumnezeu cu noi” (Mt 1,23), acum El însuşi e cel care mărturiseşte prezenţa sa până la sfârşitul timpurilor.

Să ne bucurăm având certitudinea că El este cu noi, prezenţa sa ne întăreşte pentru ca să nu ne descurajăm în misiunea pe care ne-a lăsat-o, însă şi pentru ca să nu cădem în ispita de a o face în maniera noastră.

2 – MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

În momentele de rugăciune şi reflecţie am auzit glasul lui Dumnezeu şi mişcarea Duhului Sfânt de a ieşi din noi înşine, a rupe frontierele şi a găsi un motiv în plus pentru a ne numi discipoli şi a ne simţi misionari. Asta nu li se întâmplă numai preoţilor sau celor consacraţi.

Papa Francisc a spus: „Adresez o chemare tuturor celor care simt chemarea de a răspunde cu generozitate la glasul Duhului Sfânt, conform stării lor de viaţă, şi să nu le fie frică de a fi generoşi faţă de Domnul”.

Noi, care suntem şi noi Biserică, suntem chemaţi să facem misiune. Aşa cum Isus urca pe munte pentru a se ruga Tatălui său şi apela la Duhul Sfânt pentru garanta discipolilor săi continuitatea acestei istorii a mântuirii, tot aşa, trebuie să imităm această comunitate de Iubire şi să împlinim misiunea care ne-a fost încredinţată ca un singur trup, în care fiecare îndeplineşte un rol specific.

Papa Benedict al XVI-lea ne spune: „… primesc pe Duhul Sfânt, pentru a fi Biserică. Biserică înseamnă a fi toţi uniţi ca un trup care primeşte influxul său vital de la Isus înviat. Acest dar este mai mare decât inima noastră, de vreme ce provine din adâncurile Preasfintei Treimi. Rod şi condiţie: să ne simţim parte unii altora, să trăim în comuniune. Pentru aceasta, dragi tineri, primiţi în interiorul vostru forţa de viaţă care este în Isus. Lăsaţi să intre în inima voastră. Lăsaţi-vă formaţi de Duhul Sfânt!”.

Acum să ne întrebăm:

Iau aminte la chemarea misionară pe care mi-o face Domnul? Cum trăiesc viaţa Preasfintei Treimi care este comunitate de iubire? Aduc iubire efectivă în comunitatea mea? Ne rugăm împreună pentru a consacra misiunea Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt?

3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Eşti Dumnezeu, unul şi întreit,

misterul credinţei care mă învăluie.

Prin chemarea Fiului tău devin discipol,

prin ungerea Duhului tău Sfânt

iau cu mine puterea misionarului.

Vreau să învăţ să te slujesc

şi să merg cu Biserica ta

în misiunea pe care ne-o încredinţezi,

de a învăţa toate naţiunile

minunăţiile iubirii tale.

4 – CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh trăiesc fiecare dintre zilele mele.

5 – ACŢIUNEA: La ce mă angajez, ca răspuns la învăţătura de astăzi? 

Identific un grup de tineri care nu sunt aproape de Dumnezeu şi, împreună cu fraţii mei din comunitate, mă voi organiza pentru a le duce un mesaj (un bileţel, un text biblic, etc.) care să le vorbească despre El.

„O, Treime veşnică! Tu eşti o mare fără fund în care, cu cât mă afund mai mult, cu atât te găsesc mai mult;

şi cu cât te găsesc mai mult, cu atât te caut mai mult.

Despre tine niciodată nu se poate spune: e suficient!”

Sfânta Ecaterina de Siena

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.