Categorii

Pr. Grigore Enariu

rector-grigore-enariu   S-a născut la Bârgăuani în ziua de 24 august 1882. A intrat în Seminarul din Iaşi în anul 1894 şi a fost hirotonit preot la 26 noiembrie 1906. După plecarea părintelui Diomede Ulivi, în 1911, ca misionar în Statele Unite ale Americii, a fost numit rector al Seminarului din Iaşi, funcţie pe care a păstrat-o până în anul 1919, când a revenit predecesorul său.

   Din perioada cât a fost rector al Seminarului din Iaşi s-au putut extrage câteva date importante: la 29 septembrie 1911 s-au împlinit 25 de ani de la înfiinţarea Seminarului diecezan; în primăvara anului 1915, Crucea Roşie a cerut permisiunea de a închiria clădirea de pe Copou, în cazul în care România va intra în război, ceea ce s-a şi întâmplat; ziua de 30 decembrie 1915 a fost o zi de doliu pentru toţi seminariştii, deoarece, în urma unei boli îndelungate, arhiepiscopul Nicolae Iosif Camilli a părăsit această viaţă; din cauza Primul Război Mondial, cursurile seminariale au încetat până în 1918, când s-au reluat, la 31 octombrie, sub conducerea aceluiaşi rector. Întrucât numărul seminariştilor era mic, s-a convenit ca ei să-şi continue studiile în străinătate, iar Seminarul diecezan să-şi înceteze activitatea timp de un an. Din aceste motive, părintele Enariu părăseşte conducerea Seminarului din Iaşi. După ce a plecat de la seminar a activat ca paroh de Tămăşeni, unde, în 1937, a paralizat la o mână şi la un picior. Chiar şi în această stare a continuat să fie un preot râvnic, dând dovadă de adâncă resemnare creştinească faţă de infirmitatea care l-a lovit. Astfel, la 30 martie 1939 a fost numit camerier papal, după ce o perioadă de 12 ani (1925-1937) a fost decan de Siret.

   Înainte de a pleca spre Beiuş împreună cu seminariştii, episcopul Robu l-a delegat pe Mons. Grigore Enariu ca, împreună cu preotul Anton Trifaş, să aibă grijă de bunul mers al Episcopiei de Iaşi. Activitatea desfăşurată în această perioadă a fost restrânsă din cauza războiului, dar şi a bolii care l-a doborât repede. A murit la Tămăşeni în ziua de 4 iunie 1948 şi a fost înmormântat în cimitirul din localitatea pe care a slujit-o aproape trei decenii.

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.