Categorii

Paştele la Ierusalim, Pizzaballa: „Viaţă asupra umbrelor de moarte”

Paşte în faţa „semnului care de două mii de ani vesteşte învierea şi viaţa”. În timp ce în ochii tuturor sunt încă imprimate imaginile de moarte din Vinerea Sfântă de la Gaza şi agenţiile de ştiri lansează noi ameninţări pentru zilele următoare. Este provocarea din totdeauna a Paştelui la Ierusalim: a vorbi despre viaţă acolo unde aparent moartea ar părea să continue să domnească nederanjată. Şi s-a reînnoit şi la acest Paşte 2018 cu ritul prezidat dimineaţa devreme la Sfântul Mormânt de administratorul apostolic al patriarhiei latine, monseniorul Pierbattista Pizzaballa, în faţa mormântului gol despre care vorbeşte astăzi liturgia.

A ajuns să se umple din nou cu pelerini, după câtva timp, Ierusalimul: sunt mulţi şi în aceste ore în care Cetatea Sfântă trăieşte şi Pesach, Paştele evreilor, în timp ce duminica viitoare va fi rândul Paştelui Bisericilor din Orient. Însă riturile care revin sunt şi cele ale contrapoziţiilor politice din Ţara Sfântă fără pace. „Acest timp al nostru este marcat de moarte. O vedem pretutindeni în jurul nostru. Viaţa are puţină valoare prin părţile noastre. Aici se moare cu uşurinţă – recunoaşte cu amărăciune Pizzaballa în omilia sa –. Vedem asta în ţările care ne înconjoară şi vedem asta şi acasă la noi. Nu vreau să repet încă o dată de acum obişnuita litanie de moarte care ne învăluie, aşa cum fâşiile de pânză învăluiau trupul lui Isus. Războaiele şi conflictele politice le cunoaştem bine pe num”.

Însă a face Paştele – continuă administratorul apostolic – înseamnă a face pasul Mariei din Magdala: şi ea mergea la mormânt „pentru a plânge asupra unei promisiuni neţinute: Cel care a promis Viaţa zace într-un mormânt de trei zile, prizonier al morţii”. Şi numai în faţa mormântului gol ochii săi se deschid: înţelege că „nu exista alt mod de a depăşi obstacolul morţii decât străbătând-o complet, până la ieşirea din ea victorioşi, deschizând o breşă pentru toţi”.

Aşadar, şi Paştele de astăzi la Ierusalim cere să străbatem umbrele de moarte, scrutându-le în profunzime. „La ceea ce asistăm este numai consecinţa şi nu originea morţii – comentează monseniorul Pizzaballa – Mai înainte de conflicte şi de tensiuni, umbră de moarte este folosirea cinică a puterii care decide soarta a popoare întregi, care decide războaiele şi trimite la moarte mii de persoane şi care creează conflictele şi tensiunile; moarte înseamnă a semăna neîncredere şi ură; moarte este frustrarea care duce la a nu mai avea speranţă într-o viaţă adevărată, la a înceta să se mai viseze”. Şi, după aceea, şi dincolo de rănile create de conflict, „umbră de moarte este a crede că propria familie nu poate trăi reconciliată; că nu are viitor comunitatea noastră; că viaţa noastră este de acum marcată pentru totdeauna”.

Aşadar, misterul Paştelui „înseamnă a intra acolo, în acele morminte, în acele răni ale noastre şi a experimenta că eram numai închişi în micile noastre cenacole, ca discipolii, în fricile noastre – conclude conducătorul Bisericii latine din Ierusalim –. Mormântul gol al lui Cristos să nu fie gara finală a drumului nostru, ci trambulina de la care să repornim, încărcaţi de speranţă, de viaţă şi de bucurie. Este mărturia atâtora care şi astăzi în orice parte a lumii precum şi în comunitatea noastră eclezială continuă să dăruiască viaţa cu pasiune şi fără frică şi mărturisesc astfel că aparţin Celui Înviat, şi atunci când sunt refuzaţi sau ucişi”.

Şi, de exemplu, mărturia acestei comunităţi creştine foarte mici în aceste ore, chiar la Gaza – abdomenul moale uitat, mereu bun pentru a reaprinde conflictul – a celebrat Paştele său. Mii de creştini dintre care doar 150 de catolici, într-un teritoriu locuit de un milion şi jumătate de persoane în câţiva kilometri pătraţi. Anul acesta multora chiar le-a fost refuzat permisul extraordinar pentru a ieşi din Fâşie cel puţin pentru sărbătoarea creştinilor. „Eu şi comunitatea mea – povestea la agenţia SIR alaltăieri parohul, părintele Mario Da Silva – vrem să trimitem felicitările noastre de Paşte tuturor fraţilor noştri din lume, cu o cerere: rugaţi-vă pentru noi care suferim cu Cristos. Vrem să înviem cu El pentru a avea o viaţă nouă. Oferim suferinţele noastre pentru b inele lumii şi pentru voi toţi”.

De Giorgio Bernardelli

(După Vatican Insider, 1 aprilie 2018)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.